Articole scrise de Luca Dinulescu

Nu e uşor să fii în pielea lui nenea Rareş. Să laşi din braţe ditai emisiunea ca să ajungi, chipurile, front man-ul PNL-ului, a sunat bine într-o primă fază, până când omul nostru a dat piept cu realitatea hâdă:

Inconştient fiind, zilele trecute am deschis internetul. După un scandal monstru în care Dan Barna (liderul USR, pentru cine nu ştie, explicaţie care de altfel veţi vedea că are sens în contextul acestui articol)

Că politicienii români sunt, în general, slabi, asta o ştim cu toţii. Astfel, ei nu au putut prevedea că taximetriştii se vor răscula pentru a oferi în continuare serviciile lor mizerabile în defavoarea celor mult mai civilizate pe care le oferă Uber...

În fiecare an, cu ocazia sărbătorilor de Paşte, Dumnezeu urmăreşte cu atenţie România. El ştie că aici sunt oameni buni şi destoinici, aşa că e normal să facă acest lucru.

O regulă nescrisă a televiziunii spune că, dacă vrei să faci rating, iei o vedetă, o trânteşti într-un platou, după care dai drumul la cameră şi fie ce-o fi.

Cum se creează discursul fake news? E simplu, prin eludarea unor paşi necesari în lanţul de cauzalităţi logice. Adică exact discursul PSD în privinţa presupuselor abuzuri petrecute în cazul „miilor de români” care au avut de suferit de pe urma interc...

Pseudoştiinţa pune stăpânire, încet-încet, pe planetă. Specialişti în silicoane îşi lasă anunţurile pe porţile şcolilor, garantând operaţii reuşite în bucătărie, stomatologi de pripas instalează măsele prin boscheţi, cimentând lucrarea cu surplus ali...

Dincolo de judecăţile de valoare, nominalizarea lui Rareş Bogdan cap de listă din partea PNL la europarlamentare a avut şi are efect de turnesol.

E zarvă mare în comunitatea ştiinţifică. Morgan Freeman, Alexandru Mironov, stafia lui Einstein, toată lumea se pune de-acord asupra unui lucru:

Pe cât de grozavă, recrudescenţa infractorilor din România nu trebuie să sperie pe nimeni. Era normal ca ei să se replieze cumva. Chiar şi cu o asemenea intensitate.

Salut, Mircea, ce mai faci? Mă rog, n-am niciun prieten Mircea, dar pe de altă parte nici nu pot să-ţi dau numele adevărat.

În gândirea omului modern nu mai este loc pentru semnele astrale, ori pentru coincidenţele crepusculare, tot aşa cum nu mai este loc pentru gândirea magică.

„Să pun şi piftia?“ „Pune-o, pune-o. Şi dă-te un pic mai încolo, că te-ai îngrăşat şi nu încăpem toţi.“ Credeţi că acest potenţial dialog shakesperian a avut loc la plecarea străvechii Dacii 1310 către casa de la ţară a familiei, unde urma să aibă l...

Contrar a ceea ce declamă infractorii PSD-ALDE, în România nu justiţia face victime. Ci, culmea, hermeneutica actului de justiţie face acest lucru:

Dragă Moşule, scuze că îţi dau mesaj din nou după... cât? Două zile? Dar na, ştii cum sunt eu, îmi place mult de tine că ai barba mişto, plus că te rugasem să-mi aduci un frigider nou, că ăsta s-a stricat.

Trei ştiri mi-au atras atenţia în ultima perioadă şi cred că printr-o lectură corectă a acestora putem trage concluziile care se impun:

Îl ştim cu toţii, am intrat fiecare dintre noi cel puţin o dată în el ca să ne cumpărăm pâine sau caşcaval, pentru că altceva nu ne permitem nici dacă punem toţi banii la comun în ţara lui Liviu Dragnea.

Recunosc că am fost destul de dezamăgit să văd materialul din publicaţia care i-a ridicat statuie Vioricăi Dăncilă. Dar nu din motivele pe care le-aţi putea bănui cu toţii şi anume că se întrecea în minciuni care de care mai grosolane la adresa Vasil...

Domnule Preşedinte, intru direct în subiect, că nu sunt omul preambulurilor. Aşadar, domnule Klaus Iohannis, remarc faptul că e posibil să nu aveţi consilieri pe comunicare, pentru că nu pare, dar dacă totuşi aveţi, să ştiţi că sunt slabi.

E dimineaţă. În drum spre metrou, aud cântec de biserică la Muncii. Pe colţ, cum intri la metrou. Lumea nu ştie, dar e făcută de legionari, iar piatra de temelie a fost pusă de Antonescu.

Citeam mai ieri-alaltăieri ştirea că se înfiinţează partidul Realitatea şi am început să râd. Nu ştiu dacă nervos sau nu, dar cert e că râdeam.

Când eram eu mic, viaţa era super-palpitantă. Era un singur drum spre mare, varianta cu o singură bandă pe sens spre Slobozia şi era acolo, nenică,

Bat şoseaua spre Moldova deja de nişte ani buni. Şi, aşa cum te-ai putea aştepta de la cea mai săracă zonă din ţară, este legată prin (relativ) cele mai proaste drumuri făcute vreodată.

Există posibilitatea ca nu toată lumea să fi observat ce urmează să scriu aici, dar cei care sunt suficient de atenţi au remarcat mai mult ca sigur:

E o dimineaţă însorită în România sfârşitului de an 2018. 30 noiembrie, mai precis. Ţara întreagă se pregăteşte de marele eveniment pentru care au muncit cu toţii din greu:

E dimineaţă devreme în Teleorman. Devreme atât în sensul de oră, cât şi de timp, pentru că suntem în anii imediat de după 1990.

La ora la care citim aceste rânduri, săbiile zăngăne pe întreg pământul. Sigur, poate nu în Brazilia, nu degeaba au unii case pe-acolo, dar în rest cam peste tot.

La scurt timp după evenimentele din data de 10 august 2018, postul B1TV a difuzat un film care trata represiunea deosebit de dură a manifestaţiei anti-G8 din anul 2001 din Genova.

Care-i Adevărul? Adevărul e că zilele astea nu e foarte simplu să-ţi dai seama. Mai ales de când au apărut diverşi oameni care pretind că îl deţin şi toţi încearcă să şi-l treacă pe persoană fizică. Unii spun că Adevărul e la stânga. Alţii, fireşte, ...