Articole scrise de Ancelin Roseti

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie...?! Ţara mea de forme fără conţinut, Căzătoare-n vise şi în letargie, Încurcată-n iţe de nedesfăcut.

Astăzi este ziua Adormirii Maicii Domnului, Sfânta Maria Mare, o importantă sărbătoare creştină. Românul, fireşte, atât de deschis sărbătorilor de orice fel (ajungând să împrumute/preia sărbători de prin toate colţurile lumii) şi aflat într-un perman...

Domnul Dan Barna este convins că nu s-ar fi întâmplat crimele de la Caracal, dacă ar fi fost dânsul preşedintele României.

Astăzi este ziua de naştere a maestrului Dan Grigore (6 aug. 1943), al cărui geniu artistic, uimind lumea muzicii, l-a fixat desăvârşit în istorie ca fiind unul dintre cei mai mari pianişti ai lumii.

O societate nu se poate schimba atâta vreme cât gunoiul îi este ascuns „patriotic” sub covor, trecându-i-se cu vederea lipsurile, ci recunoscându-i culpele, acuzându-i rătăcirea, criticându-i metehnele.

Am observat că foarte mulţi români nu fac distincţia între a fi fanul cuiva, sau a fi pasionat de un sport, şi sentimentul patriotic -- le confundă. Aceştia îşi consideră strigătele „Gol!", „Hai Simona!", „Hai România!", „Hai Steaua", „Hai ceva care ...

Nu există absolut nicio societate/ţară în care toată lumea o "duce bine". Uneori justificat, alteori nu, nemulţumirea îi dă târcoale omului, mai ales că acest aspect ţine de un anumit relativism creat de latura subiectivă a individului.

Situaţia în care se află societatea românească nu este efectul unei hibe a sistemului, ci „rodul“ unei mentalităţi colective ce pare să aibă consistenţa şi dinamica unei adevărate eredităţi sociale, având în vedere faptul că de aceleaşi lucruri de ca...

Crochiul autoportretistic conclusiv „ca la noi, la nimenea“ pare a nu mai satisface gusturile politicienilor români ‒ se trudeşte, din greu, la consolidarea acestuia, pentru a nu trece drept o spusă într-o doară, ci a fi o realitate vie, o pregnantă ...

Ieri, sâmbătă, 29 iunie, o veste tristă avea să mă mute din loc: „A murit Gheorghe Iova” -- un corifeu al textualismului românesc, cel care, cu doar câteva zile în urmă, spunea: „trecerea mea scoală visurile lumii”.

Fireşte că între Adrian Năstase şi Liviu Dragnea sunt mari diferenţe de cultură, de educaţie, de competenţă etc. -- nici nu suportă comparaţii --, însă aroganţa, megalomania, apucăturile satrapice, atitudinea sa visceral-batjocoritoare şi, nu în ulti...

Dând la o parte, într-o primă etapă, fauna ingenuă şi, deci, manipulată, dând, într-o a doua, obedienţii de meserie, cei atât de categorici în boicotarea referendumului pentru justiţie sunt sinecuriştii, incompetenţii, aranjorii, sforarii, corupţii, ...

Ovidiu Şimonca, în „Observator cultural” (revistă cu dese derapaje cumetrial-snobistice) se plângea de faptul că în Uniunea Scriitorilor se întâmplă ceea ce se întâmplă în politică, deoarece morala scriitorilor este asemănătoare cu aceea a politicien...

„Multe trec pe dinainte, în auz ne sună multe“, vorba poetului, fiindcă viaţa nu e liniară, lumea e zvăpăiată, însă nu tot ce se întâmplă are „harul“ de a deveni ştire, subiect de presă.

Omenirea pare să-şi fi uitat, şi încă foarte repede, chinurile prin care a trecut lăsându-se pradă propriei sale gândiri intolerante, voltei sale discriminatorii, mofturilor sale rasiste.

În România, pentru unii, politica (domeniu la „îndemâna“ oricui) a depăşit cu mult stadiul de necesitate convivă, de îndeletnicire analitic-duminicală, devenind o adevărată profesiune cu dinamică ereditară.

Au trecut, iată, 29 de ani de la Revoluţia din decembrie '89 şi parcă a fost ieri! Câte vieţi s-au pierdut atunci, câtă durere a cuprins zeci de mii de suflete, câte speranţe şi năzuinţe au apus până azi...!

Mulţi ar putea rămâne surprinşi, însă, în ciuda a ceea ce par, băncile sunt motorul oricărei economii ― fără ele lumea s-ar întoarce în peşteri, fiindcă drumul civilizaţiei, că ne convine sau nu, a început odată cu banul.

A fi ambidextru înseamnă a avea aceeaşi îndemânare la ambele mâini, a le putea folosi cu aceeaşi uşurinţă, iscusinţă ― stângacii sunt, de regulă, ambidextri. …Şi stângiştii sunt „ambidextri”, numai că destoinicia, agerimea lor „ambidextrică” intră sf...

Poate că nici eu şi, cu siguranţă, nici dumneavoastră, nu suntem atât de naivi încât să ne scape din vedere faptul că, în cazul multor oameni, sărăcia nu are ca temei cauzal hibele unui sistem politic sau altul, ci chiar ei înşişi sunt cauza propriei...

De la facerea lumii încoace, conflictul a fost prezent, fiind creat de Om ― cel pe care Hristos îl sfătuia să privească mai întâi bârna din ochiul său şi apoi paiul din ochiul celuilalt, să arunce primul cu piatra, numai în condiţiile în care se simt...

Sunt unii care consideră că norocul vine, la pachet, cu prostia, că este un atribut (re)compensatoriu conferit providenţial prostului ― de unde şi vorba: „norocul prostului“.

Românul pare-se că a aşezat, cu răzvrătire fatidică, dinaintea istoriei, o vorbă: „ca la noi, la nimenea“. Astfel, „a demonstrat“, în ciuda avântului dialectic dovedit de istorie, atitudinea statică a acesteia ― îngroşând ereditatea socială, obiceiul...

În vreme ce aşa-zişii politicieni ai coaliţiei PSD-ALDE, preocupaţi peste poate de „înflorirea“ ţării, trudesc de zor la cimentarea corupţiei şi jafului naţional, construindu-şi, impertineţi, duşmanul (DNA, procurorul general, Soros, „statul paralel“...

Astăzi, la Bârlad, s-a stins din viaţă Cristian Simionescu, unul dintre cei mai mari poeţi ai literaturii române din toate timpurile.

Numai cine nu vrea să vadă realitatea din teren, ceea ce e lesne de observat, nu poate pricepe că liderii partidelor PSD şi ALDE îşi răsfrâng grijile nu asupra ţării, ci asupra lor înşişi. Scopul acestora fiind lupta împotriva justiţiei, anihilarea e...

Nu-i puţin lucru ca, de pe coclaurii anonimatului şi ai mediocrităţii, să te trezeşti, nitam-nisam, conducând o ţară ― „performanţă“ ce are toate ingredientele necesare pentru a stârni chiar şi invidia celui mai fantezist scriitor de scenarii telenov...

René Descartes era de părere că la temelia opiniilor/convingerilor noastre stă mai degrabă obiceiul, aclimatizarea şi exemplul, mostra, pilda gregară decât vreo ştiinţă exactă, decât cunoaşterea reală a lucrurilor.

Înainte de ’90, dacă vă mai amintiţi, a existat o manea ce avea să străbată cutezătoare eterul patriei, reuşind să adie peste o bună parte a timpanului naţional, măgulindu-l, cu primele două versuri, astfel: „Nu sunt prost şi nici deştept, / sunt ca ...

Normele statului de drept, mecanismele democratice, respectarea libertăţilor şi drepturilor individuale, rânduiala juridică nu reuşesc să intre în graţiile coaliţiei PSD-ALDE, creând un mare disconfort faunei ce o alcătuieşte.

Domnul Andrei Pleşu era de părere că una dintre cele mai răspândite forme de prostie ar fi aceea de "a face pe deşteptul".

Coaliţia PSD-ALDE, privită din racursi ― dincolo de „programul“ său de guvernare, amprentat de evidente trăsături apocaliptice ―, pare mai degrabă o coaliţie umoristică, o adunătură de paiaţe năuce, care încă nu au aflat că una e să faci lumea să râd...

Pentru a evita cacofonia, nu puţini sunt cei care apelează la formule de genul „ca şi…“, „ca virgulă…“ etc., deformând astfel limba.