Articole scrise de Gelu Duminica

În ultimii 15 ani, m-am întâlnit cu Soros de câteva ori. De fiecare dată am vorbit despre problematica romilor şi despre nevoia de a susţine o generaţie de tineri care să fie motorul intern necesar schimbării situaţiei actuale. Indiferent de poziţia ...

Aproape de fiecare dată când public un articol, indiferent de temă, sunt unii care simt nevoia să facă trimitere, nu cu cele mai măgulitoare cuvinte, la originile mele etnice. Moderatorii îşi justifică salariul înlăturând mizeria verbală şi urările d...

Liviu e un personaj secundar într-o nuvelă. Realist şi static, cu un spirit de multe ori demonic, Liviu Sămădăul este cel care, din poziţia de şef al „porcarilor”, guvernează „afacerile” cinstite şi necinstite ale colegilor săi. În ultima vreme, Sămă...

De luni începe evaluarea naţională pentru clasa a VIII-a. Un examen care habar nu am ce va aduce nou sub soare, însă care ne va arăta, o dată-n plus, ce ne încăpăţânăm să ignorăm. Trebuie să recunosc că nu am înţeles vreodată la ce foloseşte această ...

La finele săptămânii trecute, postul de televiziune naţională a găzduit o dezbatere despre subiectul asupra căruia ni se va cere părerea în referendumul ce va să vină. Lume multă, şi de-o parte şi de alta, s-a adunat să zică ce crede despre familie, ...

”Tată, de la mine s-o ai: poţi să duci un român în spate 10 ani, dacă-l  pui jos tot ţiganul naibii o te facă”. Taică—miu a lucrat 45 de ani numai între români. Cu multă muncă şi cu şi mai multă seriozitate ajunsese un fel de şef în portul din Galaţi...

„Mămică, celui ce te urăşte să-i dai apă şi pâine! Şi să fii bun, mama, că binele tare greu se face!”. Pe mama mea o cheamă Ileana şi toată lumea ii spune Lina. Are, aproape, 78 de ani şi ultimii 58 a fost unul dintre cei doi stâlpi pe care s-a clădi...

„Îs cu picăţele”, completa pe oricine îi complimenta frumuseţea ochilor de un verde ce-ţi tăia respiraţia. Andreea (nume fictiv) era prietena mea. Mulţi credeau că suntem împreună şi pentru că din clasa a IX-a până într-a XI-a mergeam împreună către ...

Uneia dintre mătuşile mele îi plăcea tare mult şpriţul. Nu făcea deloc urât la băutură şi era genul de chefliu pe care-l adorai să-l ai prin preajmă. Şugubeaţă, zâmbitoare şi mereu cu textele la ea, baba Ioana nu punea mare preţ pe agoniselile lumeşt...

Mai întotdeauna când public vreun text, sau mi se publică vreun interviu, în care folosesc denominaţia de „rom” pentru a defini pe cei ce aparţin minorităţii naţionale din care şi eu însumi fac parte, pentru foarte mulţi dintre cei care citesc textul...

Nu prea fac chestiunea asta, însă diseminez şi aici un interviu pe care l-am dat Ioanei Ene Doginoiu, publicat astăzi 3 aprilie, pe site-ul www.ziare.com. Preiau textul integral şi vă rog să citiţi şi comentariile din postarea originală. După ce citi...

Dacă nu am auzit această sintagmă, înseamnă că nu trăim în România. Noi, ţiganii, suntem mai ceva decât bau-bau, ne înecăm la mal, ne mutăm cu cortul, ne lăudăm ciocanul, ne-am obişnuit cu scânteia şi nu suntem oameni nici în ziua de Paşti! Noi, ţiga...

Ceea ce sunt, sunt datorită femeilor din viaţa mea! Tăria, profesionalismul, spiritul de sacrificiu, iubirea şi prietenia profundă de care am avut parte m-au transformat în omul care sunt astăzi....

Da, mă, ştiu! Nu ne plac manele, urâm corupţia şi suntem apărătorii drepturilor omului. Suntem cu „statul de drept”, iubim meritocraţia, ne place cu UE şi, mai nou, suntem o sursă de inspiraţie pentru Europa. Avem tineri „frumoşi şi deştepţi”, princi...

„Nu înţeleg de ce vă agitaţi! Eu îl iubesc şi el mă iubeşte! Şi în ciuda celor întâmplate nu mă îndoiesc că iubirea lui.” Fardul aplicat pe faţă este în exces si rujul strident evidenţiază conturul buzelor, încă, umflate. Chiar şi aşa, machiajul nu r...

„Ai un frate, Viorel?” m-a întrebat unul dintre profesorii care ne asista la examenul de admitere in liceu. „Da” zic eu mândru şi oarecum bucuros că poate-mi fac rost de vreo „pilă”. „Bun băiat, însă tare-n gură” zise profu' înfingându-şi privirea-n ...

„Dacă ceva o să lipsească la muncă, la cine crezi că o să se uite primul?”. Din cei 50 de ani de muncă, tatăl meu a petrecut 40 de ani în acelaşi loc. A început ca muncitor docher în port şi, în ciuda celor 7 clase ale sale, a ieşit la pensie ca resp...

În aceste zile citesc tone de mesaje în care cuvântul de ordine este „restauraţie”. Măsurile luate de cei ce au câştigat alegerile şi au format guvernul, reduc sau chiar anulează unele măsuri luate de guvernul Cioloş în anul 2016. Un atac asupra demo...

Ultimele zile au fost despre Ghiţă. Sebastian Ghiţă. Apar discuţii cu cucuveaua mov, auzim interpretări ale unor melodii în care se proslăveşte „statul de drept“ şi pare că mai toată politica românească se învârte în jurul domniei sale. Îl vedem la t...

De ieri, leşinăm întruna când vorbim de guvernul Grindeanu. Că e a lui Dragnea, că şi-a pus gaşca în funcţii, că planul lui de guvernare conţine măsuri fanteziste şi alte asemenea. Ne dăm ochii peste cap că la Interne avem o fostă secretară de şcoală...

Revelionul e seara în care trecutul se împreunează cu viitorul. E seara în care te gândeşti la cei ce te bucură şi te împlinesc, fie că sunt cu tine sau oriunde...

De mult, la mine-n cartier, blestemul era dus la rang de artă. „Să moară mama!” şi „Să-mi sară ochii!” erau rostite de neamurile mele atunci când doreau să evidenţieze faptul că ceea ce spun e adevărat şi demn de luat în seamă. Pentru cei din neamul ...

Era doar unul dintre cântecele pe care tatăl meu le cânta în timp ce dansa, spre amuzamentul trecătorilor, atunci când era mic. Era o altă formă de cerşit, una mult mai soft, care în ziua de azi se numeşte crowdfunding prin entertainment. Rezultatul ...

Când eram mici nu prea îl sărbătoream pe Moş Nicolae. Era ziua de nume a unor rude nesuferite cu care ai mei nu prea se înţelegeau motiv pentru care această zi îmi aduce aminte, în primul rând, de urarea pe care o primea unchiu-meu Guguţai de la neva...

În ultimii 3 ani, sprijiniţi de una dintre cele mai cunoscute organizaţii interguvernamentale din lume, lucrăm în sute de şcoli din România. Prin activitatea noastră încercăm să sprijinim copiii din comunităţile dezavantajate să se bată cu limitele p...

Recunosc că în ultima vreme nu prea mai înţeleg modul în care se fac politici educaţionale în România. În ultima perioadă, Guvernul şi Parlamentul par a se întrece într-un concurs cu tema cine promovează mai multe măsuri despre care se spune că ar av...

Acum un an, exact pe vremea asta, eram în America. Încercam să studiez ce e cu drepturile omului, cu clasele sociale şi cu incluziunea. Câteva săptămâni am stat prin Bronx, Thunder Valley şi Louisiana în încercarea de a înţelege „diversitatea etno-cu...

A trecut un an de când vă plângem. Moartea voastră nu a fost în zadar, România s-a schimbat datorita vouă. Suntem mai responsabili şi mult mai atenţi la ceea ce ne înconjoară şi „vreau o ţară ca afara” nu mai reprezintă un slogan, ci parte din realit...

Evenimentele din această săptămână mi-au readus în minte o înşiruire de cuvinte scrise de unul dintre gânditorii pe care l-am descoperit când eram elev de liceu. Nu ştiam, la vremea aceea, cât de tare mă vor influenţa ideile pe care le descopeream, î...

Sânge. O dâră de sânge ce şerpuieşte prin hol mă conduce spre bucătărie. Respiraţia-mi devine sacadată şi aerul din încăpere devine insuficient. Respir greu şi, nu ştiu de ce, încep să plâng. Drumul până în bucătărie pare al naibii de lung şi imagini...

1998. Deschiderea anului universitar. Îmi îmbrac scheletul cu cele mai bune ţoale din dotare şi plec, din  Măgurele, spre facultate. Ca să ajungi din Măgurele pe Schitu Măgureanu unde este facultatea, trebuia să iei autobuzul 203, să schimbi cu trole...

Dacian Cioloş e un tip foarte mişto. Sper din tot sufletul ca politicienii care vor fi aleşi în decembrie să îi semene cât mai mult şi bunul simţ, decenţa şi tactul pe care acesta le-a promovat în ultimul an să devină o obişnuinţă în mediul politic r...

„Foaie verde solz de peşte/ Un părinte poate creşte/ Şapte-opt copii sau zece/ Dar zece copii cu minte/ Nu pot ţine un părinte”. Aceasta melodie populară, a cărei autor nu îl cunosc, mi-a marcat copilăria.