Articole scrise de Titus Techera

Aţi văzut noul Hobbit? Vă place Tolkien? Atunci acesta este un articol bun de citit, dar nu o plăcere.--Munca de critic de film este asemenea muncii de detectiv, minus pericolul. Trebuie să fii atent la detalii şi să te gândeşti cum să potriveşti fap...

Influenţa acestor filme este o problemă pentru tineri, iar noi trăim în prima societate care pare să fie condusă de tineri. Nu au schimbat societatea noastră, ci felul în care se fac filmele. Muzica populară transformă societatea, nu filmele--filmele...

The apartment (1960) este cel mai bun film despre Revelion pe care îl ştiu. Arată de ce nu se fac filme pe acest subiect şi de ce ne este atât de greu să găsim speranţă când avem nevoie de speranţă.

Vă prezint patru filme din epoca clasică a filmului de Hollywood. Patru poveşti despre relaţia dintre virtuţile morale şi fericire.

2014 se termină într-o atmosferă alternativ ridicolă şi depresivă: O corporaţie transnaţională ce deţin un studio de film, speriată de o mini-tiranie vag educată, dar armată cu focoase nucleare. O satiră incompetentă ce arată faptul politic fundament...

Astăzi vă prezint o selecţie de cântece de Dionne Warwick, scrise de Bacharach & David (majoritatea scrise chiar pentru Warwick). Dionne Warwick cântă pentru oameni fără fascinaţii morbide. O splendidă superficialitate care aminteşte de măreţia artei...

Sinatra a fost ultimul cântăreţ de jazz, dovadă că succesul nu cere atât de mult inovaţie cât capacitatea de a rezista. Dacă vă întrebaţi de ce este încă faimos, răspunsul este simplu: Lumea în care cânta era mai atrăgătoare decât lumea noastră şi re...

Dinah Washington a fost cântăreaţa favorită a Americii în anii '50, când jazz-ul era muzica populară. Acum este faimoasă pentru cântece de dragoste melancolice, dar unele dintre marile ei succese au fost cantece vesele si cateva duete rock'n'roll.

Glenn Miller este cel mai senin muzician jazz pe care îl ştiu, din epoca în care pe jazz se dansa. Vă recomand câteva melodii.

Opoziţia dintre iubire şi raţiune din povestea ursuleţului Paddington duce la iubrea lipsită de discriminare a tuturor oamenilor, animalelor, lucrurilor. Este o formă radicalizată de compasiune, dar în acelaşi timp trebuie să servească un univeralism...

Problema familiei şi a vieţii domestice este suprafaţa poveştii ursuleţului Paddington. Întotdeauna merită să luăm suprafaţa cât se poate de serios. Credinţa ursuleţului că familia Brown este familia lui mişcă povestea spre deznodămânatul pe care îl ...

Filmele din sezonul de crăciun nu sunt îndeobşte filme pentru sau despre familii. Trăim într-o epocă a individualismului şi este greu pentru industria de filme să se lupte cu tendinţa vremurilor. Poveştile despre familie trebuie în mod implicit să se...

Două viziuni ale Londrei sunt prezentate, prezentul şi trecutul. În trecut, Londra era centrul unui imperiu global bazat pe exploatare. Astăzi, este centrul unei democraţii globale bazată pe acceptarea diferenţelor tuturor indivizilor nevinovaţi sau ...

În lumea modernă, un urs nu este terifiant, ci adorabil. Am denatura natura. Acum trebuie să o umanizăm. Trebuie să Împăcăm iubirea de natură cu lumea noastră artificială.

Vă recomand din nou să vedeţi Paddington, dacă vă plac fanteziile amuzante care sunt la modă în vremea noastră. Este lipsit de lucruri urâte şi dă speranţe oamenilor care vor să creadă că amuzamentul şi plăcerea sunt calea către fericire. Este, pe sc...

Povestea lui Paddington ne arată cum o familie poate fi fericită dacă are combinaţia potrivită de virtuţi naturale şi politice. Ursuleţul le arată ce era bun în vechea ordine socială britanică, unde individualismul nu însemna că părinţii fricoşi, îng...

Poate că metroul, aşa cum este, este o şcoală de viaţă, dacă nu de maniere. Indivizii învaţă nu să calce pe alţii în picioare, ci să le găsească compania insuportabilă. Şi să înrăutăţească lucrurile din nerăbdare. Treptat, oamenii trec de la precauţi...

Totul pare în mişcare în România şi mişcarea nu este nici previzibilă, nici rezonabilă. Nu ştiu mulţi oameni care să aibă încredere că viitorul lor şi generaţia care vine vor fi mai fericiţi sau vor beneficia de siguranţa pe care noi o căutăm. Cum ne...

Trăim într-o lume care depinde de progres. Stabilitatea noastră ca societate depinde de avansuri economice şi tehnologice, de o administraţia mai competentă şi de un guvern rezonabil. Nu avem puterea să îndeplinim toate aceste cerinţe; poate că nu po...

Oamenii care se dedică unei cariere, unei familii au nevoie de un guvern care să asigure stabilitatea socială. Asta cere politicieni şi intelectuali care înţeleg că oamenii nu îşi pot petrece timpul cu frici şi argumente politice--aici este slăbiciun...

Domnul Iohannis, astăzi preşedinte, probabil speră să fie reales în 2019. Dar legislatura de care depinde guvernul va fi aleasă în 2016. Ar fi bine să începem să ne gândim serios la problema noastră partizană şi constituţională--astfel vom înţelege c...

2008-9, 2012-4, 2016-9-20 sunt ciclurile electorale sacadate. În 2024, revenim la sincronizare, ca în 2004. Avem deja un deceniu în care executivul ameninţă să se scindeze--şeful de stat şi şeful de guvern au opinii diferite, ambiţii oarecum similare...

În România, partizanatul transformă instituţiile publice în miza unui război în umbră. Trebuie să luăm acest partizanat mai serios şi să îl arbitrăm prin alegeri prezidenţiale cu o miză adevărată. Deja le luăm mai în serios decât celelalte alegeri; n...

Guvernul în România trebuie să fie partizan. Constituţia ascunde asta, dar noi organizăm competiţiile electorale prin partide. Partidele servesc interese şi electorate. Ştim că există diferenţe de clasă în societate; nu ştim cine ar trebui să aibă au...

Nu vrem să înţelegem care este problema cu noi. Problema politică în România este problema altora--circumstanţe politice mondiale, economia, de acolo e vina. Politicienii sunt corupţi, de nu vânduţi. Presa, vândută şi cumpărată, e problema. Poporul, ...

După schimbări constituţionale, aderare UE, o criză economică şi o criză a partizanatului, am ajuns unde eram: În turul doi al alegerilor prezidenţiale--şi unii îşi doresc un preşedinte socialist; şi alţii îşi doresc orice altceva. Orice altceva se s...

Problema noastră este un succes nebun. Numai o creatură ciudată--un extraterestru marţian--care se uită la oameni cu gânduri politice ar vedea în ce măsură absenţa lumii politice ne defineşte. Anii electorali şi scandalurile ne atrag atenţia asupra p...

Reputaţia este forma politică a trecutului individual. Noi trăim într-un perpetuu prezent, care, ironic, arată ca internetul: Haotic, sau liber. Faţă cu dezastrul, devine evident care este puterea politeţii şi a tuturor formalităţilor nedemocratice c...

Trăim într-o lume în care viaţa privată şi viaţa publică sunt în continuu în competiţie, fără vreo victorie completă care să stabilească cum stau lucrurile cu noi. Fiecare trebuie să decidă. Depinde de noi să căutăm să învăţăm despre situaţia noastră...

Spaţiul public depinde de arta conversaţiei. Conversaţia moderează diferenţele dintre oameni şi oferă astfel un model de comunitate sau prietenie. Comentariile de pe forum sunt similare spectacolelor de televiziune din România: Competiţii între oamen...

Ieri am auzit un tânăr, care nu poate fi descris decât ca democrat, în mijlocul unei conversaţii telefonice, ameninţând pe cineva cu consecinţe legale. A făcut, cred, trei feluri de ameninţări: zile de puşcărie, plângeri--îmi închipui, la o autoritat...

Ce surprinde imediat la acest film este moralismul. Lipsa de subtilitate este voită. Tipul rău este un rus pe care îl cheamă Vladimir Pushkin. Conduce o organizaţie criminală care exploatează femei, droguri şi petrol. Petrolul întăreşte descrierea co...

Noul film al lui Denzel Washington este ceea ce v-aţi aştepta să vedeţi--un bărbat, acum îmbătrânit, cu capul ras--care trebuie să facă lucruri teribile, la care se pricepe atât de bine încât unii vor fi mai speriaţi de aceste abilităţi, de acest om,...