Articole scrise de Paul Dicu

O scenă văzuta (pentru a câta oară) ieri m-a făcut să scriu rândurile acestea. Un tată nervos striga la baieţelul lui de vreo 8-9 ani, bănuiesc că-l aducea de la vreun curs de sport. Un tată măcinat de complexe şi îndoieli îşi proiecta neputinta prop...

Weekend-ul trecut a avut loc Maratonul de la Berlin, unul dintre cele mai mari din lume, unde înscrierea se face pe bază de tragere la sorţi. Ceea ce mă fascinează la toate maratoanele din capitalele lumii este atmosfera de lângă traseu. Zecile de mi...

Cu toţii avem în jurul nostru oameni care, datorită unui succes nebun sau unor performanţe incredibile, devin antipatici, greu de suportat. Nici sportul nu face excepţie. Când te obişnuieşti să duci acasă premiu după premiu, nu te aştepta să fii serv...

Puţine lucruri mă intriga mai mult decât acest marketing agresiv al „produselor pentru slăbit” şi a aşa-ziselor suplimente pentru sportivi. Fac sport de aproape 30 de ani şi predau de 17 şi, în toată această perioada, nu am consumat şi nu am încuraja...

Acum ceva vreme, Liviu Iolu ma intreba daca vad Marathon es Sables castigat vreodata de vreun alb. Despre Marathon des Sables, am mai vorbit, nu ma mai opresc, acum.

Aud uneori, in jurul meu, ca n-ar mai trebui sa ne ingrijoram atat de tare ca oamenii nu fac sport. Ca asta e o atitudine mic-burgheza.

Am auzit des zicala că mai binele e duşmanul binelui, nu-i aşa? Şi în sport, vine un moment în care uiţi să te mai bucuri de ceea ce faci, vrând să fii „mai bun”.

„Nu vreau să fie usor, vreau să fie greu, vreau să fie la limită, ca să mă pot bucura”. La sfârşit, Ana făcea flotări.

Am să vă spun o poveste. Acum multă vreme, am avut un nepot minunat. Un frumos ca-n poveste. Multiplu campion de scrimă. Într-o zi, se antrena pe planşă cu prietenul lui cel mai bun. În mijlocul antrenamentului, spada prietenului lui s-a rupt şi a in...