Articole scrise de Deutsche Welle

Pentru prima dată după 20 de ani, o instituţie oficială a statului confirmă versiunea populară asupra Revoluţiei române, aceea care fusese mereu cenzurată ca formă de subversiune.

Ce poate depăşi oroarea unui preşedinte cu accese de intoleranţă? O preşedintă răsplătind o nouă elită rinocerizată, care, spre a-l evita pe liderul populist, nu se rezumă s-o voteze, ci vrea să desfiinţeze democraţia.

Vă veţi întreba, după acest mirific prim tur al alegerilor prezidenţiale moldovene, ce-ar fi de sărbătorit, dacă Igor Dodon conduce copios, cu 10 puncte procentuale, dincolo de existenţa unui scrutin de balotaj?

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, preşedintele Klaus Iohannis revine asupra unui subiect care creează tensiuni puternice în societatea românească: căsătoriile homosexuale.

Primele alegeri prezidenţiale directe din ultimul deceniu şi jumătate vor avea loc duminică în Republica Moldova. Alegătorii, pe cine vor îmbrăţişa? Pe Maia Sandu? Pe Igor Dodon? Oare de ce, dincolo de falimentul „proeuropenilor” e cel din urmă popul...

Poate fi explicată emigraţia masivă a românilor numai prin condiţiile economice şi politice generale? În ciuda unei îmbunătăţiri progresive a nivelului de trai, rata emigraţiei continuă să crească cu 7,3% pe an.

Ce înseamnă riposta preşedintelui în chestiunea modificării constituţiei? N-a făcut-o Iohannis de oaie cu refuzul său de a gira revendicările de sancţionare a familiei tradiţionale?

În România, Moldova, SUA se apropie alegerile. Pe cine suţinem şi cum anume o facem depinde în bună măsură nu doar de informaţiile de care dispunem, ci şi de inteligenţa inimilor noastre.

S-ar spune că, plecat de la Hobiţa, Brâncuşi nu se putea întoarce decât în decor rural şi că modernismul românesc nu va fi fost decât o paranteză în lunga curgere a eternităţii satului.

Comicii şi evreii sunt prima ţintă a dictatorilor şi mardeiaşilor sau ucigaşilor lor. Urmează profesorii cinstiţi. Precum şi jurnaliştii care nici proşti nu-s, nici nu se lasă cumpăraţi. În fine, miniştri când fac treabă.

Cine a ciulit bine urechile duminică seara a putut percepe cu siguranţă râsete de bucurie în clădirea Comisiei Europene de la Bruxelles. Bineînţeles că şi un referendum valid nu ar fi influenţat prea mult politica europeană faţă de refugiaţi, dar aşa...

În ciuda scandalului Diesel, VW vrea să facă impresie la Salonul Auto de la Paris. Cel mai mare producător auto din Europa promovează autovehiculul electric cu autonomie sporită, accesibil tuturor categoriilor de cumpărători.

Coincidenţa morţii lui Shimon Peres la 70 de ani de la debutul proceselor de la Nürnberg reclamă parcă o teorie a conspiraţiei implicând poporul ales. Iat-o mai jos proaspăt importată din Paradis.

Imaginile strălucitoare ale „unei lumi noi” pot înşela, avertizează Anila Wilms, invitată să comenteze în rubrica „Europa mea”. Scriitoarea albaneză descrie de ce se teme, de fapt, „cultura de bun venit” a germanilor.

Senatorii PSD, ALDE, PUR et comp au pogorât între noi, la doar câteva luni înaintea alegerii viitorului Parlament al României, spre a ne demonstra ce înseamnă autentic parlamentarism extraterestru.

Cu câteva zile înaintea alegerilor locale din Berlin, câţiva tineri români, care cunosc bine oraşul, ne-au dezvăluit ce le place şi ce nu le place în capitala Germaniei.

E pe cale Europa să devină o circă de miliţie? Liderul CE, Juncker şi ex-ministrul său de Externe aplică tactica „good cop, bad cop”. Poliţistul „bun” apelează la inimi. Cel „rău” i-o trage celui care pare s-o aibă „de piatră”.

Vizita preşedintelui François Hollande la Bucureşti a fost un frumos spectacol de lumini cu rezultate practice incerte. În primă instanţă a părut o vizită „reuşită”, marcată de o mulţime de amabilităţi reciproce.

Consumul de ştiri din şi despre România se face adesea pe risc propriu. Mi-l asum, conştient de cât de deprimantă poate fi trecerea în revistă a hoţiilor sub formă de plagiate de care se fac vinovaţi foştii guvernanţi.

M-a testat recent o persoană de bună credinţă, punându-mi, în evul masacrelor şi disputelor religioase, o întrebare cheie nu doar pentru spaţiul public românesc. În speţă, dacă religiile sunt bune sau rele.

Dacă nici la date istorice grele, precum 23 august, nu ne reflectăm situaţia, aparent fără ieşire, privind-o prin luneta trecutului ei totalitar, când? Şi cum să le găsim soluţii ispitelor populiste, antidemocratice?

Bad Godesberg a fost cândva cartierul diplomaţilor din Bonn. Astăzi, pe străzile lui vezi mai ales femei cu văl islamic şi multe cafenele arăbeşti. Mulţi oameni se simt înstrăinaţi.

Mai există oare vestul? Şi dacă da, până când? La Berlin s-a recunoscut într-un târziu că regimul de la Ankara sponsorizează terorismul islamist. De ce, însă, abia acum? Şi ce urmări implică această recunoaştere?

La o aruncătură de băţ de tancurile ruseşti s-au concentrat, în stare de alarmă, forţe ucrainene. Rusia acuză Ucraina de terorism în Crimeea. Ce hram poartă subita şi vizibila escaladare a tensiunilor ruso-ucraiene?

Mă pregăteam să abordez grozăvii insuportabile. De pildă actualitatea unui Hieronymus Bosch, la fix o jumătate de mileniu de la decesul pictorului flamand, mare expert în chinurile iadului şi păcate capitale omeneşti....

Cancelarul austriac Kern exprimă doar ceea ce pentru toţi politicienii responsabili este mai mult decât evident: negocierile de aderare cu Turcia trebuie să înceteze. Chiar de la bun început, din anul 2005, ele au fost sortite eşecului. În plus, însu...

Întrucât nasc populism, relativismul şi corectitudinea politică ne pun în pericol şi integritatea morală şi democraţiile. A-i ataca ori demoniza pe populişti de pe astfel de poziţii nu poate funcţiona. Trebuie altceva...

Cum să ne comportăm în faţa unor crime sinistre precum cea soldată cu asasinarea de către islamişti a unui preot dintr-o biserică normandă? Şi ziariştilor le e greu să articuleze un răspuns adecvat la această întrebare.

Problema nu e doar terorismul în sine. Ci şi, reflex al slăbiciunilor noastre psihologice şi intelectuale, ecoul său inept, care facilitează îndoctrinarea islamistă, aruncând în ridicol reacţia la barbarie a civilizaţiei.

Dezbinată rău, Europa e, din nou, la răscruce. Nu doar din cauza Brexitului care, cu o proeuropeană şi o conservatoare moderată ca Theresa May la putere, la Londra, se va produce negreşit. Ci şi a pendulărilor germane.

Şocul Brexitului se resimte, încă, dur. Mulţi au intrat, pare-se, în gravă stare de ebrietate. În numele democraţiei şi proeuropenismului susţin poziţii extrem de dubioase pentru Europa şi pentru democraţie.

Nu ştiu spectacol mai dezgustător decât cel furnizat de trădarea la superlativ. Cea comisă de inşi sus-puşi plini de mofturi, care, ajunşi dregători în numele unei activităţi derulate pentru binele comunităţii, fac viceversa decât clamează.

În timp ce în Marea Britanie numărătoarea inversă a început, mă întreb, la 75 de ani de la invazia nazistă de dincolo de Prut, quo vadis Europa? O vor salva iar britanicii de ea însăşi? Sau va continua să rătăcească?