Articole scrise de Deutsche Welle

Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a criticat conduita Cabinetului Grindeanu, prilejuind speculaţii fireşti cu privire la schimbarea Guvernului.

Mulţi americani îl critică pe preşedintele Donald Trump pentru decizia acestuia de a retrage SUA din acordul climatic de la Paris.

Urmând exemplul cancelarei Merkel, ministrul german de Externe a adăugat: Occidentul a devenit „mai slab” din cauza „viziunii limitate” a SUA, iar preşedintele Trump a abandonat valorile occidentale.

Alianţa Nord-Atlantică ca asociaţie de plătitori pentru cheltuieli de înarmare? Preşedintele american Donald Trump nu a înţeles mare lucru, crede Bernd Riegert, corespondentul DW la Bruxelles.

Vă prezentăm cei câţiva paşi pe care trebuie să-i aveţi în vedere pentru a vă proteja datele din computer de eventuale atacuri cibernetice.

În Franţa, autorităţile vor să taie apetitul pietonilor de a traversa pe culoarea roşie a semaforului. Astfel a apărut o campanie de conştientizare care, suntem siguri, vi se va părea interesantă.

După experienţa atâtor decenii am putea spune că, în ciuda legii şi a unei instituţii anume create, deconspirarea foştilor colaboratori ai Securităţii a fost, în linii mari, un proces controlat.

O nouă aplicaţie pentru telefonul inteligent permite realizarea tatuajelor "vorbitoare". Aplicaţia transformă înregistrarea audio în reprezentare grafică, aceasta este tatuată, după care, scanată fiind, poate fi auzită ca fişier audio.

Artiştii graffiti din Moscova se tem mai puţin de Poliţie decât de proprietarii furioşi care îşi apără casele. Adrenalina şi dorinţa de recunoaştere sunt principalele lor motivaţii.

Drama alegerilor din Franţa a fost mai puţin dureroasă decât ne temeam. Macron a reuşit să câştige în cursa cu Le Pen, însă aceasta a fost partea cea mai uşoară a misiunii sale.

După patru amânări succesive, judecătorii Curţii Constituţionale au anunţat că evită să se pronunţe asupra problemei de fond. Tăcerea lor e totuşi grăitoare.

De la egipteni şi Luther până la moderni, puţini au rămas la adăpost de greşeli când e vorba de iudeofobie şi de evrei. Căci versatilitatea şi venalitatea antisemitismului sunt imense. La fel, tenacitatea lui.

Nimic nu cartografiază mai pregnant mizeria în care se zbate Europa decât zgomotoasa răsuflare marcând, de la Bruxelles la celălalt capăt al continentului, uşurarea generată de francezi elitei politice şi economice.

Politica e o relaţie de forţă şi pe acest teren românii şi-au spus cuvântul, dar cultura are virtutea că reordonează lucrurile după criterii imponderabile.

Trei scrutine de la marginile continentului livrează energie celor nu atât flămânzi de pâinea cea de toate zilele, cât însetaţi de conţinutul Gralului şi capacitatea de a prefigura drumul pe care a pornit Europa.

O mare majoritate a turcilor din Germania a sprijinit extinderea puterii lui Erdogan. Aceasta ar trebui să determine Germania să-şi regândească statutul automat de ţară de imigraţie, crede Ines Poh

Săptămâna Patimilor şi ajunul Paştelui evreiesc ar fi trebuit să inaugureze nişte zile de pace şi de adevăr. Dar asupra lumii nu pacea şi dreptatea s-au pogorât. Ci ura, frica de război, minciuna şi dezinformarea.

Ce-au fost rachetele lansate asupra bazei siriene de la care s-a declanşat fatalul raid soldat cu moartea multor copii şi civili? Debutul unei schimbări de paradigmă? O aventură periculoasă? Ori un simplu foc de paie?

Ce se construieşte ziua, prin forţa micilor întreprinzători, a oamenilor cu idei, a studenţilor, muncitorilor, fermierilor şi pensionarilor activi, se prăbuşeşte noaptea. De predilecţie marţi.

Nu doar felinelor mari le place sângele. Mamiferele prădătoare au dat iama între justiţiarele presei româneşti şi au găsit cu cale s-o sfâşie şi pe Emilia Şercan, după ce au victimizat alţi jurnalişti remarcabili.

Când se fac bine societăţile? Când îşi reduc la minimum prejudecăţile şi îşi amplifică la maximum consideraţia pentru o viaţă morală şi pentru practicarea ei. România suferă de un regretabil exces din cele dintâi.

Nu hotărârea unui injust ministru al Justiţiei privind soarta procurorilor-campioni ai luptei împotriva corupţiei din România a inaugurat miercurea neagră a Europei. Ci oficializarea Brexitului în raport cu eurocraţia.

Mii de oameni au participat sâmbătă în mai multe oraşe ale României la ”Marşul pentru viaţă”, o manifestare menită să îi încurajeze pe tineri să accepte naşterea copiilor concepuţi.

Trăim într-o lume complexă, pe care laşitatea, neştiinţa şi lipsa de rigoare intelectuală o prefac într-una a jumătăţilor de adevăr. Prefăcute cu cinism în minciuni sadea, ele ne sapă la temelie democraţiile.

Ce-ar fi dacă, prin minune, am scăpa de autocraţi? De cei care, cu Liviu Dragnea între ei, restaurează dictatura, conferindu-i forme noi, în timp ce pun umărul la a trage Europa către fascistoida Rusie? Ce ne-ar salva?

Prima problemă legată de Sorin Grindeanu nu a fost legată de parcursul său profesional, ci de o mărturisire pe care nimeni nu i-o ceruse şi care tocmai de aceea a părut stridentă.

La exact 75 de ani de la debutul „Operaţiunii Reinhard”, acuzaţia de nazism sau fascism a devenit cotidiană şi universală. La adăpostul ei se strivesc democraţiile şi se demontează statele de drept în Europa.

În timp ce Olguţa îşi calibrează lupta cu limbile, pentru care s-a antrenat luându-se la trântă, între altele, cu părinţii de copii protestatari, Rădulescu AKM îşi unge mitraliera, cu spatele la zid fiind ţara.

Faţă de Turcia, UE a şi început să aplice propunerea deplasării cu mai multe viteze. La maximum s-a accelerat Olanda. Condusă de piloţi sau copiloţi de stânga, alte ţări preferă frâna. Carambolajul pare inevitabil.

PSD şi guvernul său nu sunt vinovaţi doar de ce pare a fi o iresponsabilă nepăsare faţă de copiii bolnavi de cancer. Ci şi de o intensificare a angoaselor, de complicarea problemelor psiho-morale ale românilor.

Văzduhul s-a umplut de felicitări dulci de ţi se apleacă de opt martie. Contrast mai virulent nici că se poate. Căci altfel domneşte o atmosferă plină de jale şi de lamentări. Mai greu se-ndreaptă ce-ar fi de îndreptat.

Numărătoarea inversă a început. Viitorul Europei, şi deci şi-al României, se joacă acum. Cu actuala ei conducere, fixată asupra demontării statului de drept, România riscă nu doar să ajungă a cincea roată la căruţă.

Contribuţia conceptuală a României la Europa este, în ultimele două decenii, egală cu zero şi exact acesta este motivul principal pentru care nu stăm la „masa deciziilor”.