Misterul dungilor la zebre. Cercetătorii au găsit, în sfârşit, o explicaţie

De ce au zebrele dungi? Un cercetător a venit cu ideea să îmbrace cai domestici cu haine în dungi alb-negru, deducând că modelul descurajează o specie de muşte periculoase, relatează The Atlantic.

Ne întreabă copiii, se întreabă cercetătorii, ne întrebăm şi noi: De ce au zebrele dungi? Iată că studiile ne răspund, acum ştim, însă oamenii de ştiinţă nu au strivit corola de minuni a lumii cu totul, dimpotrivă, noi întrebări o sporesc.

Tim Caro, biolog de la Universitatea din California a petrecut ani de zile gândindu-se de ce au zebrele dungi, şi chiar a scris o carte despre acest mister. În ultima sa încercare de a obţine răspunsuri clare, el şi colegii săi au călătorit la Hill Livery, un stabiliment din sud-vestul Angliei, care deţine mai multe zebre captive, alături de caii domestici. Prin compararea acestor două specii, precum şi a cailor care au fost înveliţi comic în haine cu dungi de zebră, echipa a găsit dovezi proaspete pentru ceea ce Caro crede că este singura explicaţie plauzibilă pentru dungile zebrelor: au evoluat pentru a descuraja o specie de muşte periculoase.

Oamenii de ştiinţă s-au intrebat de peste un secol despre rolul dungilor la zebra. Mare parte din explicaţiile propuse au fost respinse. Unii cercetători au sugerat că dungile reprezintă un camuflaj ce induc iluzii optice pentru prădători atunci când zebrele sunt în mişcare sau seamănă cu modelul trunchiurilor de copaci. Amanda Melin de la Universitatea din Calgary a arătat recent că leii şi hienele nu pot nici măcar să descopere dungile decât dacă se apropie foarte mult. O altă ipoteză spune că dungile negre se încălzesc mai repede decât cele albe, instalând curenţi de aer care răcoresc zebrele. Dar un studiu recent a arătat că regulatorii termici din piele la zebre se regăsesc şi la cai.

Când vine vorba de insecte, zebrele sunt foarte vulnerabile, fiind sensibile la o varietate de boli fatale, inclusiv tripanosomiaza, gripa cabalină africană, care sunt răspândite de muştele de cai şi de muştele ţeţe. În comparaţie cu alte rumegătoare, cum ar fi antilopele, firele de păr de pe pielea lor sunt neobişnuit de scurte, permiţând muştelor să găsească mai uşor vasele de sânge.

Dungile, din anumite motive, par să ajute. În 2014, Caro şi colegii săi au arătat cum trei specii de zebre şi măgarul sălbatic african cu dungi subţiri pe picioare tind să trăiască mai degrabă în regiuni populate majoritar de cai. De-a lungul anilor, s-a constatat că aceste muşte se ţin departe de suprafeţele dungate. De aceea echipa lui Caro a organizat experimentul de la Hill Livery.

Observând şi filmând caii şi zebrele stabilimentului, echipa a confirmat ipoteza. Muştele nu aveau nici o problemă în identificarea zebrelor sau în apropierea de ele, dar nu puteau să se lipească la aterizare: „Muştele pur şi simplu nu se pot ospăta cu sângele zebrelor", a constatat Caro.

Echipa a descoperit aceeaşi tendinţă atunci când a pus hainele dungate pe cai. Înveliţi în dungi, aceleaşi animale deveneau dintr-o dată mai rezistente la muşte, cu excepţia capetelor lor neacoperite. Şi hainele colorate uniform nu au avut efect; dungile, în mod special, induc în eroare muştele.

„Când ne-am uitat la videoclipuri, am descoperit că muştele pur şi simplu nu decelerează atunci când se apropie  de dungi. Ori le rateaza şi depăşesc zebrele, sau se ciocnesc în piele şi ricoşează. Ceva le respinge în mod clar, dar detaliile sunt încă un mister.”, a spus biologul. Caro a mai adăugat că muştele ar confunda dungile negre cu copaci. Acestea încearcă să zboare printre ei şi aşa se ciocnesc de dungile albe. Astfel, dungile ar putea să le înşele fluxul lor optic şi  joacă feste simţului obiectelor care se deplasează în câmpul lor vizual.

Paloma Gonzalez-Bellido de la Universitatea din Minnesota, care studiază viziunea insectelor, favorizează ideea din urmă. Aceste insecte folosesc fluxul optic pentru a-şi măsura viteza proprie şi distanţa faţă de obiectele din apropiere. "Cred că totul constă în faptul că  grosimea şi orientarea dungilor nu sunt consecvente, fie în interiorul unei benzi, fie peste acestea", spune ea. "Aceasta este, probabil, ceea ce face dificil  muştelor să-şi controleze aterizarea". De asemenea, cercetătoarea a observat că sepiile îşi schimbă culorilor pentru a crea modele dungate care se deplasează pe suprafaţa corpului, iar acest efect ar putea funcţiona pentru perturbarea fluxului optic al prăzii.

Dacă Gonzalez-Bellido are dreptate, o haina mai uniform dungată ar trebui să ofere o protecţie mai mică. Echipa lui Caro intenţionează acum să testeze această ipoteză, precum şi altele. 

„Acum, când ştim că aceste straie dungate funcţionează la fel de mult ca şi dungile pe zebrele reale, putem explora mai multe idei", a spus cercetătorul. "Putem testa modele cu dungi foarte largi, cu orientări diferite sau cu dungi gri. Putem vedea cum putem influenţa comportamentul muştelor."

Între timp, el este precaut în a face recomandări pentru industria ecvestră. „Nu aş vrea încă să dau un pont  firmelor de îmbrăcăminte ecvestră să înceapă să vândă vopsea dungată clienţilor lor", a declarat biologul. „Trebuie să ducem până la capăt cercetarea noastră."

Întrebat fiind de jurnalişti dacă o cămaşă dungată poate să protejeze şi oamenii de înţepături: "Nu sunt aşa de sigur înainte de a obţine rezultatele finale. Poate că un tricou dungat ar putea funcţiona foarte bine", a răspuns acesta.