Oameni se uită la Galaxy S8: poze şi un comentariu despre noul Samsung
0
Faci telefon, dai la popor, faci bani, reiei. Aşa e reţeta telefoanelor. În mâinile poporului moare însă mare parte din inovaţie, că nu ştie, că-i leneş, e conservator sau se mulţumeşte cu puţin. De aceea trebuie să insişti, să faci mai mult, ceva o să prindă. De aici porneşte Galaxy S8.
În filmul „Skyfall“, încă unul în seria cu spionul James Bond, personajul Silva îi explică eroului cum stă treaba cu viaţa asta: e totul o groapă cu şobolani la care cineva se uită. Şi şobolanii se omoară între ei până rămân doi. Dintre cei doi, deja e evident, va mai rămâne unul. Deocamdată, noi toţi ne uităm într-o groapă şi sunt o mulţime de şobolani deja plini de sânge. Toţi aceştia sunt producătorii de telefoane şi totul e o metaforă.
Acum Samsung e în avantaj. A prezentat Galaxy S8 şi Galaxy S8+, iar eşecul cu Note 7 e undeva în spate pentru care a semnat mii de hârtii, a virat milioane de dolari şi a primit în fabrici camioane pline cu modele retrase. Acum e în lumina reflectoarelor şi până pe 21 aprilie va fi acolo - face cu mâna la camere, răspunde la întrebări şi face promisiuni. Uite una: „meaningful innovation“. Nici nu ştiu cum s-o traduc în română - poate „inovaţie cu însemnătate“ -, că limba asta e prea săracă.
Habar n-am ce înseamnă, sau ce ar trebui să-mi transmită, toate mesajele pe care companiile le tot lansează anual. Dar mă gândesc că undeva într-un birou spaţios şi luminos - într-o mansardă, nu? - oameni iscusiţi la vorbe au venit cu ceva isteţ de zis despre un produs nou, iar că are treabă cu realitatea sau că nu e altceva.
Deocamdată, Galaxy S8 este senzaţional. Văd asta în reacţii şi în articolele celor care l-au pipăit, şi-au plimbat ochii şi degetele peste laturile sale fără margini şi peste ecranul acela curbat. Marea inovaţie a Samsung din ultimii ani a fost ecranul curbat şi am zis asta încă de anul trecut, într-un review al Galaxy S7.
La evenimentul de prezentare din România a fost o mulţime de oameni. Bloggeri şi jurnalişti s-au pierdut printre atâţia. Toţi au fost însă încântaţi.
Uite ce bine arată, vezi marginile alea, uite şi ecranul - da, i-au zis Infinity Display (prind vorbele mari) -, ia să-l văd lângă al meu, facem un selfie, bate iPhone, trec pe Samsung, poate nu explodează, oare ăsta când explodează, uite şi marginile, da' e mai înalt, da' e mai îngust, uite n-are margini, vezi, ecranul curge, aşa, pe margini, uite şi camera, e ca aia dinainte, uite ce culori, băi e scump!, hai că e mai bun. Primul test local a trecut, se scriu impresii acum şi se fac vloguri. A mea e că Galaxy S8 arată bine, e performant, o să fie cumpărat. Oamenii par însă mai grăbiţi să-ţi arate că l-au pipăit şi ei înaintea celorlalţi şi, implicit, au şi ei ceva de zis despre telefon.
Ale dracului telefoane arată mai bine în fiecare an şi costă la fel de mult ca precedentul. Cele bune costă, însă, că din China poţi cumpăra şi deşteptofoane la preţ de pufuleţi. Totuşi, aşa îţi dai seama că şi la noi, în groapa noastră de şobolani, se uită producătorii. La final nu trebuie să rămână însă unul, ci să ne batem toţi să le luăm produsele - iar unele sunt excelente. Şi asta vine la fix, într-o lume în care telefonul nu mai e un lux, e o necesitate.
Între bucăţi finisate de siliciu, plastic, sticlă, cupru, mai mult plastic, litiu, LED-uri, stau amintiri, mesaje frumoase sau compromiţătoare, mailurile acelea nasoale de la şef, convorbirile alea cu oameni care înseamnă ceva. Şi toate acestea pornesc cu o apăsare de buton, când vrei şi când mai ai baterie. Plăteşti cu telefonul, îţi iei pulsul, faci o poză, te informezi. Este o necesitate, fie că îţi conduci o companie prin el sau doar stai pe Facebook.
Ce să înţelegi acum despre Galaxy S8? Că este un telefon impresionant, la exterior. În interior nu are nimic în plus şi dacă desfaci vreodată, din curiozitate, un astfel de gadget o să descoperi un teren arid, neatractiv, lipsit de vreun amănunt senzaţional. La exterior e altceva şi ceea ce crezi despre acel exterior e cu atât mai important, de unde şi promovarea intensă pentru el. Pe acel design joacă Samsung zaruri: prinde, nu prinde, dar, mai important, copiază alţii ideea aceasta?
Telefoanele acestea sunt o dependenţă, pentru că sunt parte din ceea ce facem zi de zi. Sunt un accesoriu şi o unealtă, în egală măsură, cum sunt parfumul şi prezervativul necesare într-o seară de ieşit în club. Ne-a prins şi de aici a început o piaţă pe care câteva sute de zile pe an este o luptă între producători să le alegem produsul. La final de zi, când ţi-ai trimis toate mailurile, mesajele, reacţiile, nudurile, pozele şi scorurile nu-ţi mai pasă atât de mult pe ce ai făcut. Dar vrei s-o faci de pe cele mai bune echipamente, mai ales când te-ai obişnuit cu un sistem.
Mi se pare amuzant şi enervant cum producătorii încearcă să îţi bage aplicaţii pe gât, ca o iubită posesivă îşi lasă lucruri pe la tine, ca să aibă motiv să revină. Poate vrei o aplicaţie de fitness acum, poate mâine încerci un un client de mail propriu, poate vrei şi aplicaţia de calendar şi aşa poate te prinde şi mai mult acest dealer de liniuţe digitale. Nu ştiu dacă merge, până acum nu pare. Eu doar le urăsc şi le ignor. Poate alţii sunt mai permisivi şi mai tentaţi. Acum Samsung vrea să facă asta cu asistentul digital Bixby.
Când dai la o parte toată sclipirea, îţi rămâne ceea ce vei folosi 365 de zile pe an şi căruia îi vei încredinţa cele mai intime lucruri. Şi peste toate acestea vei fi principala parolă. Îţi pui amprentă, activezi autentificarea prin scanare de iris, poate bagi şi recunoaşterea facială, măcar aşa să fii sigur că nimeni nu ajunge acolo. Telefoanele acestea au ajuns mici cutii ale Pandorei şi ne place al dracului de mult. Şi asta şi rămân, dincolo de cuvinte frumoase, cutii în care ţinem lucruri şi pe care ne plimbăm degetele ca să ignorăm oameni, să rezolvăm treburi şi să ne distrăm cu vreun joc sau serial.
Câteva detalii ceva mai tehnice despre un gadget pe care Samsung, Apple, alţii vor să îl umanizeze
La raft sunt acum doar Android şi iOS, unde prima se împarte în Samsung, Huawei, LG, Google şi alţii, iar cea de-a doua tabără e un sistem închis, ca un club privat. Din fericire pentru noi, în groapa în care se bat ei mai şi pierd şi aşa apare un design edge, aşa apare rezistenţa la apă pe iPhone sau un sistem dual camera util cu senzor monocrom de la Huawei. În acest moment de glorie al Galaxy S8, voi scutura eu tot ce-i glossy pentru România şi rămâne ceea ce aş folosi şi aş recomanda.
Scannerul de iris, recunoaşterea facială şi asistentul personal Bixby (are şi buton dedicat!) sunt cuvinte multe, iniţiative frumoase şi funcţionalităţi despre care n-aş putea găsi un cuvânt de laudă în următorii doi ani. Proporţia afişajului nu e standard şi pot doar să sper că asta nu vine cu aplicaţii deformate - Google s-a mobilizat şi-i învaţă pe dezvoltatori să fie îngăduitori cu afişajele nestandardizate. Spatele e din sticlă şi va fi un coşmar atât pentru mizerie, cât şi pentru aderenţă. După ce dai de pământ de câteva ori, neintenţionat, cu un aşa telefon, îţi dai seama că doar trăiai cu impresia că te pricepi la lucruri alunecoase.
Există un feedback tactil, care să înlocuiască butonul de pe faţă şi aici o s-o zic direct: este o „inovaţie“ după 3D Touch de la Apple. Utilă, fără îndoială, experimentez cu ea în fiecare zi pe iPhone 7, dar tot o copie. Rămâne la final capitolul „software“. Povestea de mai sus e repetată minuţios: aplicaţii preinstalate pe care nu le folosesc, posibil, nici angajaţi Samsung (mai puţin Knox). Probabil că ultima dată când au fost folosite, dezvoltatorul încă le scria cod şi un tester le verifica.
Cu ce mai rămâi? Cu un ecran excelent, o cameră asemenea şi un design impresionant. Am scris atât de des cuvintele astea, că mi-e mie jenă. Totuşi, e remarcabil că la 10 ani de când telefonul a devenit mai mult ecran, mai mult computer, a ajuns cel mai plăcut gadget pe care să îl foloseşti. Şi ce frumos este când, ca la o prinţesă mofturoasă, se înghesuie fabricanţii aceştia să pună dinaintea noastră ca utilizatori darnici cu banii ceva nemaivăzut, mai însemnat, mai puternic, mai important, mai. Şi ce frumos că Note 7 a păţit ce-a păţi, căci, cu tot cinismul pe care l-aş mai avea pentru o frază, a forţat compania să scoată ceva care să facă lumea să uite.
Se încarcă comentariile...
