VIDEO Harap Alb Continuă: Între tablete şi folclor, benzile desenate româneşti renasc online

Alex Lăpuşan şi Mihai Ionaşcu, taţii lui Harap Alb Continuă FOTO Adevărul/Vlad Andriescu

Mihai Ionaşcu şi cu Alex Lăpuşan încearcă să facă benzile desenate cool pentru prima oară în România. Cu o echipă mică, un artist şi un antreprenor IT par a fi găsit reţeta potrivită.

„Care este sunetul pe care îl face vinul supt dintr-un butoi de un mutant? Sau cum sună un pumn dat într-o armură de piele? Sunt întrebări caraghioase, dar care trebuie descrise grafic. Sunt sunete scrise.“ Aşa începe o conversaţie cu Mihai Ionaşcu, iniţiatorul proiectului de benzi desenate „Harap Alb Continuă“. Împreună cu Alex Lăpuşan, CEO-ul Zitec (firmă care se ocupă de producerea unor site-uri şi aplicaţii), Mihai continuă legenda lui Harap Alb în revistele printate de benzi desenate şi în mediul digital, pe tabletele şi telefoanele cu Android, dar şi pe iPad.

Cum a ajuns banda desenată, aproape inexistentă în România, să fie cool din nou? După perioada comunistă, cu reviste „Pif“, „Rahan“, seriile americane sau revista „Cutezătorii“, benzile desenate aproape că au dispărut din România. „Au existat, dar în tiraje limitate. Prin 1994 s-a terminat. A fost o gaură neagră. În ziua de astăzi vedem o reîntoarcere. S-a ajuns la o saturaţie de internet şi rapiditate. Aşa au renăscut jocurile de societate, albumele de artă sau benzile desenate“, crede Mihai Ionaşcu.

O întâlnire de poveste

Mihai şi Alex s-au cunoscut dintr-un noroc. „A fost odată ca niciodată...“, glumeşte Alex când povesteşte întâlnirea iniţială. Se întâmpla acum patru ani, la un eveniment la care CEO-ul Zitec avea o prezentare, iar Mihai era în public. „Am dat de Mihai. Deşi nu e fan Star Trek, ştia totul, inclusiv fonturile folosite, şi mi-am zis «He’s an interesting dude» (trad. – E un tip interesant)“, spune Alex.

Întâlnirea iniţială s-a continuat, de fapt, ani mai târziu, după primul număr al revistei, lansat în octombrie 2012. „Ei căutau un finanţator care să-i ajute să realizeze platforma digitală. Noi i-am ajutat dintr-un rol de prestator de servicii. Am intrat într-o discuţie şi ne-am gândit că mai avem startup-uri pe care le-am sprijinit. Aşa că noi am intrat după primul număr“, spune Alex Lăpuşan.

„Eu m-am dus cu revista la el la birou. După ceva vreme, a devenit mai încântat decât ar fi trebuit pentru un furnizor şi aşa a devenit partener“, spune amuzat şi Mihai. Parteneriatul s-a concretizat cu adevărat la începutul anului acesta, când Zitec a preluat 30% din Editura HAC!BD, iar Alex Lăpuşan a devenit Comics Science Officer.

Parteneriatul cu Editura HAC!BD produce în continuare seria „Harap Alb Continuă“, dar băieţii se pregătesc să scoată benzi desenate cu „Ioniţă Tunsu“, un haiduc de Bucureşti, şi să abordeze şi linia science fiction, în cadrul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“. „După ce s-a dus în Valea Plângerii, Făt-Frumos s-a întors acasă şi toţi oamenii erau foarte bătrâni. Castelul tatălui era o ruină, deşi plecase de-abia de o săptămână. Păi, spune-mi că aceasta nu este dilatare temporală?“, spune Mihai.

 După ce s-a dus în Valea Plângerii, Făt-Frumos s-a întors acasă şi toţi oamenii erau foarte bătrâni. Castelul tatălui era o ruină, deşi plecase de-abia de o săptămână. Păi, spune-mi că aceasta nu este dilatare temporală?

Cultură românească la modă

Una dintre caracteristicile importante ale HAC!BD, pe lângă promovarea benzilor desenate în rândul adolescenţilor, este şi promovarea culturii româneşti într-un mod cool. „Am descoperit foarte multe lucruri româneşti promovabile la aceeaşi calitate ca oricare altă poveste. Noi, de exemplu, avem un brand cunoscut – Dracula. A fost popularizat de un englez. Nimeni nu a luat exemplul acesta. Am descoperit că sunt lucruri care merită promovate. E natural, e naţionalism decent, nu din acela prost înţeles. Şi avem şi noi Batman sau Superman“, explică Ionaşcu.

El dă exemplul unui personaj horror din folclorul românesc: „În numărul trecut am avut o poveste cu Samca sau Marţolea. E în egală măsură un lucru serios, dar şi unul amuzant. E un demon păgân care a fost inventat pentru a explica rata îngrozitoare de mortalitate infantilă. E horror. E horror în cel mai pur stil. Doar că nimeni nu l-a prezentat aşa niciodată. S-a spus că e folcloric. Folcloric a ajuns un cuvânt urât, uncool. Mi-aş dori să pot să arăt generaţiilor noi chestiile astea într-o lumină care să le facă uşor de înţeles, să le bage în seamă. Să spună că e chiar tare!“, se entuziasmează creatorul „Harap Alb Continuă“.

Mihai a avut ideea aceasta, a promovării culturii româneşti, încă de la început, dar a vrut să înceapă mai pragmatic. Aşa că şi-a rugat secretara să caute lecturile obligatorii de la liceu, pentru că voia să facă banda desenată cool astfel – transformând lectura obligatorie într-o revistă interesantă. A aflat că „Harap Alb“ e cam singura poveste care se repetă, indiferent de preferinţa profesorilor. După un an şi patru luni de cercetare şi creaţie, s-a născut revista. Iniţial a fost mai complicat. „Pentru fiecare lucru din revistă, sunt o grămadă altele pe care nu le vezi. De unde Dumnezeu vine armura aia? De unde vine sabia? Cum arată castelul lui Verde Împărat? La o carte ai un personaj vreme de două pagini, nu trebuie să-l descrii, dar aici el se continuă“, explică Mihai.

„Am vrut să mergem către medieval iniţial, dar în urma cercetărilor noastre am descoperit că acea perioadă nu este atât de spectaculoasă, iar lucrurile medievale româneşti nu sunt atrăgătoare, dincolo de castele şi biserici. Nu am vrut să părăsim zona geografică, aşa că am mers mai departe în trecut. 90% din ce se întâmplă în revistă este de inspiraţie tracică, din «Getica» lui Vasile Pârvan sau studiile lui Sorin Olteanu (specialist în migraţia limbilor indo-tracice)“, explică „tatăl“ modernului Harap Alb.

„Am vrut să mergem către medieval iniţial, dar în urma cercetărilor noastre am descoperit că acea perioadă nu este atât de spectaculoasă, iar lucrurile medievale româneşti nu sunt atrăgătoare, dincolo de castele şi biserici. Nu am vrut să părăsim zona geografică, aşa că am mers mai departe în trecut. 90% din ce se întâmplă în revistă este de inspiraţie tracică, din «Getica» lui Vasile Pârvan sau studiile lui Sorin Olteanu (specialist în migraţia limbilor indo-tracice)

Cine îi transformă în realitate pe eroii folclorului român?

Alex Lăpuşan este probabil unul dintre cei mai de succes antreprenori din IT-ul românesc. Zitec a ajuns la 80 de angajaţi şi s-a extins în permanenţă. Începând ca web designer la Radio 21, în 1997, Alex a sărit etapele, iar din 2003 a deschis Zitec. Îi place să ia sub aripă startup-uri, iar Harap Alb a fost un asemenea proiect. Din februarie 2013 poartă cu mândrie titlul de Comics Science Officer la Editura HAC!BD.

Mihai Ionaşcu se descrie ca antreprenor, atât online, cât şi offline. A lucrat pentru „Ziarul Financiar“, a dezvoltat proiecte pentru TotalSoft, Ministerul Transporturilor, dar şi pentru clienţi din afară. Spune despre sine că a fost pe rând editor foto, vânzător de îngheţată, traducător de filme pirat, consultant şi profesor de engleză. A început din pasiune, iar acum este editorul „Harap Alb Continuă“.

Pe lângă cei doi, lucrează o echipă de alţi opt oameni la editură şi creaţie, plus programatorii de la Zitec, care transformă revista într-o creaţie digitală. Totul nu ar putea fi dus la capăt fără promovarea de pe Facebook, unde revista are 90.000 de fani, care discută de multe ori posibilele variante de scenariu, imaginat de pe urma puţinelor informaţii distribuite înainte de lansarea următorului număr.

Harap Alb din revista printată rezistă asaltului online

A realiza o bandă desenată este un proces complicat şi detaliat. După cum spune şi Mihai Ionaşcu, primul număr a fost făcut într-un an şi patru luni. Ei au luat totul de la început. Până la online şi tabletă, există tuşul şi schiţa. Mihai explică acest lucru cel mai bine.

„Avem o linie generală care se întinde pe 25 de milioane de ani. Există câteva puncte cheie în această poveste. Pentru fiecare număr alegi două-trei segmente de acolo. Momentele cheie se duc la scenaristul nostru, Marian Coman (n.r. – autor de literatură SF şi horror). După realizarea acestuia, povestea este preluată de oamenii care fac storyboard-ul, adică povestea în schiţe, iar după ei preia ilustratorul, care predă ştafeta coloristului“, povesteşte Mihai.

Ce ar fi însă o bandă desenată fără bulele de text şi efectele speciale? În epoca IMAX, 3D, 4K şi alţi termeni complicaţi, bula de text din banda desenată pare la fel de complicată. „Sunetele simple sunt «Pleosc!», «Tâclang!», dar onomatopeic, trebuie să le recompui pe hârtie. Dacă în Statele Unite există întregi dicţionare, la noi nu există nicio referinţă. Sunt sunete pe care le-am inventat cu vânătăi, la propriu. Octav (Ungureanu – redactor şi autor al revistei) s-a lovit cu pumnul în piept ca să ne dăm seama cum sună“, spune Mihai.

Dar cum se face trecerea la digital? Nu e doar o trecere a unei reviste prin scanare într-un mediu online, ci adăugarea unui strat interactiv care aduce ceva în plus: navigarea asistată. „Dacă deschizi revista, ai tendinţa de a te uita în colţul din dreapta jos pentru a vedea finalitatea sa. Aşa, urmezi firul narativ al poveştii şi nu ştii ce se întâmplă“, crede Mihai.

Alex, venit din domeniul IT, consideră că online-ul „păstrează surpriza. Chiar şi eu urmăresc cadru cu cadru, chiar şi la a doua lectură. Pentru că la anumite scene se face zoom pe tabletă şi poţi vedea detalii pe care altfel le-ai fi evitat“, spune fondatorul Zitec. Dacă pe digital poţi să vii cu un pas către animaţie, în revista printată, explică cei doi, poţi să vii cu surprize cum ar fi pagini ascunse, care să continue firul narativ al poveştii.

„Dacă deschizi revista, ai tendinţa de a te uita în colţul din dreapta jos pentru a vedea finalitatea sa. Aşa, urmezi firul narativ al poveştii şi nu ştii ce se întâmplă“

Un magazin pentru benzi

Pentru cei doi, printul şi online-ul nu sunt în dispută, ci se completează. De ce să urmăreşti o bandă desenată, când ai desene animate, iar internetul este o doză interminabilă de cultură? „Sunt lucruri colecţionabile. Eu sunt un mare fan tablete, dar după o oră oboseşti. Revistele le pui în bibliotecă şi le arăţi.

Un lucru digital este uşor multiplicabil. Nu poţi să îţi dai pe mail numărul tău din revistă. E al tău! «Ăsta e numărul meu. Dacă vrei, aranjez să o găseşti la chioşc. Ăsta e numărul meu! Al meu!» Le vezi acolo, în bibliotecă, pe măsuţa de cafea. Le citeşti de mai multe ori. Sunt mai multe straturi acolo: text, imagine, iar text. Satisfacţia colecţionarului nu este asemănătoare pe online“, crede Mihai.

Cu toate acestea, cei doi sunt convinşi că banda desenată are un viitor pe internet şi pe dispozitivele mobile. Din acest motiv au lansat aplicaţia „Super Erou“, un magazin online care nu se mai rezumă doar la „Harap Alb Continuă“, ci devine o piaţă pentru creatorii de benzi desenate care nu îşi permit să le publice şi editeze. În prima lună după lansare au avut 1.000 de descărcări. Alex şi Mihai vor ca prin democratizarea mediului de distribuţie online, să promoveze banda desenată în România şi nu numai.

O istorie din ultimele două secole

Prima bandă desenată din lume a apărut în 1827, realizată de elveţianul Rodolphe Topffer, după cum scrie Dodo Niţă, promotor al benzilor desenate şi blogger adevarul.ro, în cartea sa „Istoria benzii desenate româneşti“.

Naşterea benzilor desenate moderne a venit în 1938, când în Statele Unite ale Americii a apărut personajul Superman. Ele existau de mai mult timp, dar nu avuseseră popularitatea de masă şi promovarea stereotipului supereroului. Venirea celui de-Al Doilea Război Mondial a însemnat popularizarea către mase.

În martie 1941, Marvel Comics lansa „Captain America“ având un singur scop: convingerea tinerilor să se înregimenteze în armată. Acest lucru arată de fapt care este publicul benzilor desenate: adolescentul care face trecerea spre maturitate.

După cum povesteşte chiar Mihai Ionaşcu, un avantaj pentru persoanele afro-americane era că, dacă participau la război, aveau mai multe avantaje sociale. Pentru că majoritatea erau analfabeţi, benzile desenate au fost mijlocul de propagandă: super-eroul american care se lupta cu adversarii nazişti.

Perioada de aur a benzilor desenate a mai durat un pic după Al Doilea Război Mondial, când în SUA existau 3.161 de titluri. În Europa, banda desenată modernă a ajuns odată cu debarcarea din Normandia, povesteşte Mihai Ionaşcu, iar Franţa şi Belgia sunt consumatoarele cele mai mari de astfel de literatură.

Din Franţa a venit celebrul personaj „Pif“, creat în 1948 ca o formă de propagandă socialistă în revista „L’Humanite“. El denunţa nedreptăţile vremurilor şi lupta contra claselor conducătoare. Primele benzi desenate româneşti au apărut în 1896, în „Revista Copiilor“.

Text apărut în Adevărul Weekend.