Cum trăiesc cărţile după ce mor în print. Viitorul e promiţător pentru cele digitale

În urmă cu aproape 500 de ani, cartea era democratizată prin tipărire. Preţul per bucată scădea şi un exemplar putea fi reprodus, practic, la nesfârşit. Acum, a doua etapă a democratizării o reprezintă digitizarea. Am fost să văd cum se face aşa ceva.

În miezul toamnei, în noiembrie, Orange a derulat o campanie - „Săptămâna voluntariatului“ - şi una dintre activităţi a presupus că voluntarii îi ajută pe angajaţii Bibliotecii Naţionale a României să digitizeze cărţi. A mai fost implicată şi Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga“ din Cluj, iar în BNR această activitate se practică încă din 2008.

Pentru Orange, digitizarea a fost un proiect pentru voluntari, dar pentru Biblioteca Naţională este una dintre funcţiile stabilite prin lege, trebuie să „treacă în digital“ ceea ce timpul distruge. Înainte să văd cum se face propriu-zis digitizarea am presupus că se folosesc scannere obişnuite şi totul se desfăşoară relativ repede. Nu este chiar aşa.

Pentru documentele mari, pentru ziare şi cărţi mari, este folosit un scanner care trece destul de lent pe deasupra, iar imaginea este compusă pe computer. Pentru cărţile mai mici sunt folosite echipamente mai mici care includ o bucată de sticlă care se pune peste material pentru a fi corect scanat. Pentru a corecta cât mai puţin din produsul final, setările se fac dinainte. Odată obţinut produsul digital se trece într-un format mai „manevrabil“, fişiere JPG cu rezoluţie mai mică, şi fişiere TIFF care vor fi stocate în arhivă şi acestea au cea mai mare cantitate de detalii. Cele mici sunt folosite pentru lectură, sunt încărcate online pentru a fi disponibile oamenilor şi, în viitor, vor ajunge în aplicaţii pentru dispozitive mobile.

Nu este nici cea mai interesantă activitate, pagină cu pagini faci acelaşi lucru, nici cea mai atractivă, dar este necesară şi au fost oameni care au dorit să îi ajute pe cei de la BNR tocmai pentru că în anii lor de studenţie nu au avut acces la aşa materiale. Odată digitizate şi încărcate online vorbim de un acces la cultură de care nu am avut parte până acum. Democratizarea cărţii reprezintă, în primă parte, ruperea de mediu şi, în egală măsură, racordarea la tehnologiile pe care le folosesc oamenii zi de zi.

Bilanţul după două săptămâni

Voluntarii cooptaţi în programul Orange au reuşit să digitizeze în două săptămâni aproximativ 11.900 de pagini din fondul ambelor biblioteci menţionate mai sus. Materialele celei din Cluj sunt disponibile aici, iar ale celei din Bucureşti sunt aici. În total sunt 1.429 de materiale care nu mai intră sub incidenţa drepturilor de autor. O parte din ele au fost realizate şi în format audio pentru a fi disponibile persoanelor cu probleme de vedere, iar în acest proiect au participat 130 de voluntari Orange şi 70 de tineri din ONG-uri.

La BNR lucrările de digitizare vor continua şi după perioada campaniei Orange. „Activitatea de digitizare în Biblioteca Naţională va continua după un calendar bine stabilit, având prioritate documentele de colecţii speciale, documentele din colecţiile curente (cu respectarea restricţiilor de copyright) şi accesibilizarea documentelor pentru persoanele cu dizabilităţi de vedere“, a spus Claudia Şerbănuţă, director general Biblioteca Naţională a României.

Odată cu digitizarea se obţine „imaginea“ digitală a unor cărţi şi materiale culturale care altfel ar dispărea sau s-ar degrada destul de mult şi le-ar face inaccesibile publicului, însă mai este de muncă găsindu-ne acum abia în primele faze ale acestui trend. „E nevoie ca la nivel naţional, împreună cu parteneri serioşi, să creăm un punct unic de acces către colecţiile digitale care există deja în ţară, dar nu sunt cunoscute. Acest proiect ar da publicului o viziune de ansamblu asupra colecţiilor digitale din România şi posibilitatea de a oferi acces printr-o multitudine de dispozitive“, a mai explicat Şerbănuţă.

Parteneriatul cu Orange a fost şi un test, după cum consideră şi Claudia Şerbănuţă, şi unul care a stârnit interesul oamenilor pentru această activitate. Mai departe însă se desfăşoară cu implicare atât umană, cât şi financiară. În câţiva ani România poate ajunge să aibă o bază de date suficient de mare la care oamenii să aibă acces foarte uşor. Digitizarea nu ucide cărţi sau acea atmosferă pe care mulţi o adoră când citesc o carte, ci înlesneşte accesul la materialele de specialitate sau istorice care sunt utile când sunt folosite şi conservate.