Ce e USB-C, portul prin care ne vom încărca toate gadgeturile
0Elveţia vrea un port universal prin care să încărcăm gadgeturile. Acela, cel mai probabil, va fi USB-C. Aceasta este scurta lui istorie.
Anul acesta va rămâne în istoria tehnologiei printr-un mic, dar foarte important port: USB-C. Standardizarea începută cu primul Universal Serial Bus (USB) în urmă cu aproape 20 de ani este finalizată cu cea mai nouă arhitectură. Este reversibil (ceea ce înseamnă că îl poţi introduce cu doreşti), este suficient de puternic pentru a încărca laptopuri şi suficient de rapid pentru a face transferul de date la viteze cu care ne-am obişnuit în era 4G şi a Internetului de 1Gbps.
Odată cu USB-C, Elveţia (şi Uniunea Europeană) vrea standardizare până la capăt. Există şi acum, parţială, dar Apple încă are obiceiul de a dezvolta portul său special: cel de 8 pini, denumit Lightning, l-a înlocuit pe cel cu 32 de pini, care a debutat în vremea iPod. Peste aproape doi ani s-ar putea să discutăm despre gadgeturi compatibile doar cu USB-C, iar debutul a fost făcut de Nokia N1, tableta produsă de Foxconn sub brandul finlandez.
A continuat seria de gadgeturi USB-C cu OnePlus 2. Au venit, mai spre toamnă, dispozitivele Nexus de la Google şi cele două Lumia 950 de la Microsoft. Are şi Apple un laptop cu doar un port, un USB-C, noul MacBook. Viitorul, se poate spune, este aici, dar ar trebui să ştii şi de unde a pornit. Playtech a scris despre istoria USB.
Portul USB ne-a răsfăţat cu confortul Plug'n'Play
Dacă n-ai auzit niciodată de conceptul plug and play (conectează şi funcţionează), e momentul să afli acum. Spre exemplu, când conectezi acum un gadget nou la PC nu te gândeşti că mai trebuie să faci alte configurări, în cele mai multe cazuri fiind descărcat un driver automat sau este deja inclus în sistemul de operare. "Pe vremuri", când computerele nu erau la fel de "prietenoase", era ceva mai mult de muncă şi puteau apărea o mulţime de probleme.
Apple s-a lăudat, pe când Windows încă avea probleme şi intra în erorile blue screen of death, că poţi conecta diverse gadgeturi şi periferice şi sunt recunoscute rapid de computer. Totuşi, este celebru momentul în care Steve Jobs nu poate conecta un aparat foto la un Mac (minutul 2:35 în videoul de mai jos). Din cauza unor astfel de probleme, plug and play a devenit, destul de repede, conceptul plug and prey (conectează şi roagă-te). Din fericire, s-a îmbunătăţit de la an la an.
Înainte de USB, pentru mouse, tastatură, alte gadgeturi erau folosite porturi speciale. Primele foloseau PS/2, imprimantele aveau nevoie de porturi parallel şi mai era popular SCSI. Astfel, la mjilocul anilor '90 se lucra la USB, port dezvoltat de Compaq, DEC, IBM, Intel, Microsoft, NEC şi Nortel, pentru a uşura utilizarea şi a rezolva multe dintre compatibilităţi. A fost lansat oficial în 1997 şi avea viteze de până la 12Mbps pentru transfer de date sau 1,5Mbps pentru periferice, precum tastatura sau mouse-ul.
Începea, astfel, vremea optimizării şi reducerii spaţiului ocupat cu porturi pe plăcile de bază. Laptopurile aveau să profite cel mai mult. Cel mai popular USB a fost însă 2.0, cel lansat la începutul anilor 2000 şi încă folosit în prezent pe multe computere şi periferice. Ca să înţelegi de ce aveam nevoie, în tehnologie, de USB 3.1, adică USB-C, e suficient să te uiţi la viteze. Primul oferea până la 480Mbps, 3.0 ajungea la 5Gbps şi acesta ultimul promite până la 10Gbps.
Dincolo de cum funcţionează acestea, ce viteze promit şi cât de utile au devenit, USB-C mai are o trăsătură importantă: este reversibil şi poate fi folosit acelaşi model atât pe dispozitive portabile, cât şi pe laptopuri. Practic, miniaturizarea a însemnat că ajungem la standardizarea care ne uşurează folosirea gadgeturilor. Totodată, poate transporta suficientă energie, cât să îţi încarce şi laptopul, dar şi telefonul cu fast charge. Spre exemplu, când Apple a lansat prima tabletă iPad, nu existau plăci de bază cu porturi USB suficient de puternice pentru a o încărca.
Cablurile, deşi trăim într-o vreme în care folosim tot mai des transferul online, nu vor dispărea prea curând. Partea bună este că putem renunţa, treptat, la cele mai enervante şi mai greoaie dintre ele. Nu mai trebuie acum să ştii cum trebuie configurat un hard disk, cum va comunica cu celelalte pe care deja le ai în computer, deoarece se descurcă placa de bază. De asemenea, nu trebuie să îţi mai faci griji că cineva cu telefon Samsung nu are încărcător pentru tine, cu telefon HTC. Portul microUSB ne-a scăpat de această problemă.
Mai este doar Apple, care utilizează alt tip de conector. Se va rezolva şi problema asta în următorii ani. Şi dacă te întrebi care este viitorul portului USB, acesta s-ar putea să fie cel mai longeviv dintre porturi. Totuşi, nu trebuie ignorat transferul wireless. Vitezele sunt mai mari, pachetele de date mobile mai avantajoase şi telefoanele au devenit computerele pe care le folosim cel mai des. Pentru universul wired, poţi vedea aici ce a înlocuit şi de ce e încă de neînlocuit portul USB.
Se încarcă comentariile...
