Am terminat #provocareagalileo. Cât te costă şi ce trebuie să ştii dacă vrei să-ţi extinzi filmele pe perete

Provocarea Galileo a ajuns la final. FOTO Răzvan Băltăreţu/Adevărul

Au trecut exact două săptămâni de când am anunţat #provocareagalileo şi proiectul meu a ajuns la final. De acum mă voi bucura mai mult de filme.

Titlul iniţial pentru acest articol final era „Cât de uşor este să construieşti ceva cu o placă Arduino: la fel de uşor ca asamblarea mobilierului de la Ikea“. Totuşi, pe parcurs mi-am dat seama că nu este întocmai aşa. 

Lucrurile păreau foarte simple la început. Găsisem proiectul integral pe un blog. Autorul pusese la dispoziţie o schemă detaliată, dar şi codul sursă. Ce s-a întâmplat? Pe scurt, nu am găsit una din componentele necesare şi a trebuit să folosesc o altă componentă. 

Totuşi, cu ajutorul lui Emanuel Puşcalău, am reuşit să înţeleg schimbările ce trebuiau făcute pentru ca „jucăria“ să funcţioneze.

Voi încerca, pe scurt, să explic procesul.

Pentru început trebuie instalate două programe: Arduino şi Processing. Prin software-ul Arduino se face programare propriu-zisă a plăcii de dezvoltare, iar programul Processing se ocupă de partea „colorată“ a proiectului – acesta analizează culorile afişate pe ecran, le face media şi dictează benzii RGB cum să lumineze.

Apoi, urmează montarea tuturor componentelor. Mai întâi a trebuit să găsesc diagrama driverului de circuit L293DNE. Acest lucru este destul de simplu, o simplă căutare pe Google după termenii „L293DNE datasheet“ generând sute de rezultate. De ce este necesar acest pas? Picioruşele fiecărui driver îndeplinesc funcţii diferite şi trebuie să ştim ce se va întâmpla dacă conectăm un cablu în dreptul fiecăruia.

Pentru a face treaba mai uşoară, am desenat o schiţă a proiectului. Practic, am trasat pe hârtie toate conexiunile care trebuie făcute între placa Galileo de la Intel şi breadboard, între cip şi cabluri, între cabluri şi placă etc. Emi m-a ajutat cu acest proces şi m-a făcut să înţeleg conexiunile. După asta a urmat conectarea cablurilor.

După aceasta, am luat codurile puse la dispoziţie de pe blogul Silicon Republic şi Emi le-a modificat corespunzător. Aici nu am înţeles mare lucru. Ştiu doar că în codul pentru Processing a trebuit modificată rezoluţia citită (era mai mare decât ceva folosită de laptopul meu şi citirea culorilor nu se făcea corespunzător) şi că în codul pentru Arduino au trebuit inversate câteva valori. 

Apoi, codul este încărcat în placa de dezvoltare, se rulează programul Processing şi se cască gura la culorile de pe perete. 

Două săptămâni poate părea mult pentru un astfel de proiect, însă nu am lucrat constant la el şi am întâmpinat şi câteva probleme. În mod normal, asamblarea componentelor durează aproximativ o oră (cu tot cu desenarea schemei), iar pregătirea plăcii pentru folosire, aproximativ jumătate de oră. Dacă aveţi la dispoziţie toate componentele necesare şi codul sursă nu necesită modificări, proiectul poate fi realizat în maximum două ore.

Cât ar costa? Să o luăm punctual. Placa Arduino folosită de mine a fost una Galileo, primită de la Intel. Preţul ei pe piaţă este de aproximativ 60 de dolari, însă pentru acest proiect poate fi folosită şi o placă Arduino Uno, mai slabă, dar mai ieftină – 110 lei. Apoi, este nevoie de o bandă LED RGB – 37 de lei pentru un metru, de un breadboard – 18 lei, un cip L293D – 9 lei, un set de fire de conexiune – 8 lei, un soclu de alimentare – 2 lei. Costul total al componentelor ar ajunge la 183 de lei. Merită? Asta decideţi voi.

Rezultatul este satisfăcător. Există un anumit delay între imaginile de pe ecran şi schimbarea culorilor de pe banda LED, însă filmele sunt mai imersive. Emi mi-a explicat că trecerea de la o culoare la alta se poate face mai lin şi că întârzierea poate fi înlăturată cu o serie de optimizări aduse codului, deci cei care au timp şi cunoştinţe pot obţine rezultate mai bune.

Multe mulţumiri lui Emanuel Puşcalău (pentru răbdare şi ajutor), lui Viorel Spînu (de la Robofun, pentru componente) şi lui Răzvan Băltăreţu (pentru fotografiile şi clipul video care ilustrează acest articol).

Majoritatea componentelor mi-au fost puse la dispoziţie de magazinul online robofun.ro. Cei de la Robo Fun sunt foarte puternic implicaţi în comunitatea Arduino din România şi organizează chiar şi cursuri gratuite  (pe email) pentru cei care doresc să înveţe mai multe despre această platformă.