Ştafeta campionilor
0
Atunci când Mircea Cristescu câştiga titlul naţional, în 1996, din postura de jucător, Mihai Silvăşan, căpitanul lui „U“ Mobitelco Cluj, avea 11 ani şi încă se afla pe tatami, unde lua lecţii de karate. „Adevărul“ i-a provocat la un dialog peste timp pe actualul manager al clujenilor de la „U“ Mobitelco şi pe căpitanul echipei care a readus titlul pe malul Someşului după 15 ani.
A trecut mai bine de o săptămână de la coşul fabulos al lui Tyler Morris. Clujenii asimilează producţii cinematografice de excepţie în aceste zile în care Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) este în plină desfăşurare. Dar nimeni nu poate uita încă punerea în scenă a unei producţii unice care a făcut mii de localnici să trăiască emoţii pe care niciun multiplu câştigător de Oscar nu le poate oferi. Fanii baschetului clujean au avut de aşteptat 15 ani lungi pentru a putea urla din toţi rărunchii „Campionii, campionii". La fel şi Mircea Cristescu, managerul general al celor de la „U" Mobitelco, aflat pe teren în 1996, când echipa denumită pe atunci „U" SM Invest învingea Steaua în finală cu 3-2.
M-am întâlnit cu Mircea şi cu Mihai la cafeneaua de la Sala Sporturilor, locul unde jucători, antrenori şi fani joacă cele mai frumoase meciuri, cele de după fluierul final, când reuşitele din teren sunt reluate de zeci de ori şi revăzute prin ochii fiecăruia.
„Titlul din acest an este unicat pentru mine. Am şapte ca jucător, patru cu Steaua, trei aici la Cluj, dar nici unul nu se compară cu acesta datorită manierei în care a fost câştigat, probabil unică în istoria campionatului. Se adaugă şi trăirile pe care le-am avut în tribună în fiecare secundă, cu lacrimi de tristeţe sau bucurie care nu se compară cu momentele în care eram pe teren, când eram mai cerebral, eram ca la serviciu, nu era loc de emoţii", povesteşte Cristescu.
De la Bruce Lee la Michael Jordan
Este primul său titlu din postura de conducător, la fel cum pentru Mihai Silvăşan, căpitanul echipei actuale a clujenilor este primul titlu la seniori. „Am opt titluri la juniori, dar nu se compară. Sunt de 10 ani la echipă, am fost vicecampion, medaliat cu bronz şi aşteptam cu nerăbdare acest moment, dovadă că de o săptămână sărbătorim încontinuu", spune Silvăşan.
Titlul cucerit de „U" în 1996 n-a însemnat nimic, la acea vreme, pentru Mihai Silvăşan. Era un puşti de 11 ani care lua lecţii de karate şi era un împătimit al filmelor cu Bruce Lee, Van Damme şi alţi eroi ai filmelor cu arte marţiale. „Visam să ajung ca ei. Nici nu ştiam ce e acela baschet. În acea vară a anului 1996, am văzut un anunţ pentru o preselecţie la minibaschet. M-a atras atunci faptul că era şi Ghiţă Mureşan implicat, iar mama m-a încurajat să merg la un sport de echipă. Aşa am ajuns să bat mingea, iar de atunci nu am mai renunţat la acest lucru", îşi aduce aminte căpitanul clujenilor. „Mai târziu trăgeam de profesorul Voicu Moldovan să mergem la sală şi sâmbătă şi duminică, jucam în curtea liceului, făceam orice să stăm cu mingea în mână, să ajungem ca Michael Jordan", mai povesteşte „Silvă", unul dintre cei mai buni aruncători din Divizia A.
Noul val de jucători, la fel de talentat
După o săptămână încărcată pentru toţi membrii echipei clujene, invitaţi la multe evenimente din oraş, inclusiv la deschiderea TIFF, ocupaţi cu petrecerile, asaltaţi zilnic de presă, toţi îşi doresc acum o binemeritată vacanţă. Va fi liber însă doar pentru jucători. Pentru conducători, lucrul abia a început. Echipa s-a înscris în FIBA Eurochallenge Cup, iar cheltuielile vor creşte automat. „Doar participarea în FIBA ne va costa, la nivel administrativ, cel puţin 100.000 de euro. Va trebui să întărim lotul şi vom fi nevoiţi să investim şi în echipele de juniori. Va trebui să fim foarte atenţi cu bugetul, pentru că îmi doresc în acelaşi timp să dezvoltăm şi baza materială. Vreau să construim o sală proprie pentru copiii noştri, ca să nu-i mai plimbăm de colo, colo", sunt dorinţele managerului Mircea Cristescu.
Îl preocupă şi titlurile, dar în primul rând vrea să se asigure că aşa cum Mihai Silvăşan a trecut prin toate nivelurile pepinierei proprii, aşa o vor face şi puştii care acum strălucesc la juniori. „Eu am început să joc în Divizia A la 17 ani. De când am ajuns la echipă am jucat. Acum este mai greu, jocul s-a schimbat, este mai fizic, însă avem câţiva juniori talentaţi care pot constitui viitorul baschetului clujean", spune Silvăşan, care îşi doreşte să devină antrenor la finalul carierei. Şi poate că aşa cum Marcel Ţenter, alături de care a apucat să joace, i-a devenit mentor din postura de antrenor, „Silvă" va ajunge la rândul său să-l îndrume pe Nandor Kuti, de exemplu, unul dintre cei mai talentaţi jucători ai noului val de la Cluj. Un proiect care ar putea să asigure, mult mai des, doza necesară de momente de bucurie pentru fanii clujeni în următorii 15 ani.
Baia în Someş, inventată în 1996
Generaţia care a adus titlul la Cluj acum 15 ani a fost şi cea care a inventat baia în Someş ca element principal al celebrării succesului. „Ideea a plecat din vestiar, de la jucători sau de la Dragan Petricevici, antrenorul de atunci", spune Cristescu, care adaugă însă că adevărata sărbătoare a fost una câmpenească. "Tatăl lui Dorin Pintea a tăiat un porc şi a ieşit o petrecere pe cinste, cu mâncare la ceaun, cu un concert Queen ascultat în grajd. Aceste secvenţe ne vor rămâne mereu în memorie", retrăieşte Mircea Cristescu acele zile.
În 2011, când majoritatea tinerilor se distrează prin cluburi, clujenii au mutat petrecerea tot într-un cadru intim. „Nu am ieşit decât o dată în club. Am transformat în schimb casa lui Paul Chetreanu în club şi cred că numai mama sa ştie cât am petrecut", spune zâmbind Mihai Silvăşan.
"Nici nu ştiam ce e acela baschet în 1996 când Clujul câştiga ultima oară titlul. În acea vară m-am apucat de acest sport."
Mihai Silvăşan
căpitan „U" Mobitelco Cluj
"Titlul din acest an este unicat pentru mine. Am şapte ca jucător, patru cu Steaua, trei aici la Cluj, dar nici unul nu se compară cu acesta."
Mircea Cristescu
manager „U" Mobitelco Cluj
Se încarcă comentariile...
