Lenea: boală, păcat sau răsfăţ?

Fără chef de nimic, slăbiţi şi numai buni pentru o zi în pat. Nu sunt puţini cei peste care, „în ziua lucrului, vine boala trupului”. Doctorii găsesc în lene semne ale unei astenii de primăvară sau ale unor boli. Pentru psihologi, trândăveala e un efect al unei suferinţe netratate. Cât de grea este de fapt, „boala” lenei?

„La fiecare sfârşit de săptămână mă loveşte o lene...”, mărturiseşte George Simion, de 24 de ani, angajat ca programator cu normă întreagă şi masterand. De două luni amână nişte proiecte pentru şcoală şi tot de atâta timp se laudă cu performanţa de a nu face ceva concret în acest sens.

Recunoaşte că ar avea timp să iasă, dar îi e atât de lene încât preferă să stea pe lângă computer, să-şi ocupe timpul cu jocurile video, ştiri, meciuri de fotbal sau discuţii cu prietenii pe messenger. Nu e obosit: „îmi place ce fac la muncă, deci nu pot spune că mă oboseşte, numai că nu am nicio motivaţie să ies, să fac mai multe”, mai recunoaşte el.

Dacă am apela la medic atunci când ne e lene, am descoperi că suntem suspecţii unor boli mai uşoare sau mai grave.

Cu lenea la psihiatru

„Cel mai probabil, în această perioadă, lenea este un simptom al asteniei de primăvară. Asta înseamnă că avem nevoie de vitamine şi de efort fizic controlat”, ne-a indicat un reprezentant al Serviciului de ambulanţă al municipiului Bucureşti.

„Sunt slăbit”, „n-am chef de nimic” sunt replici care trădează adesea simptome ale unui somn dezechilibrat, ale unei alimentaţii nepotrivite sau, şi mai grav, o hepatită cronică, un cancer sau o infecţie în organism.

Un psiholog ar vedea în lipsa de chef a unei persoane o suferinţă internă, dacă această stare se prelungeşte în timp, mai mult de câteva zile. „Diagnosticarea mai mult încurcă pentru că nu există o schemă standard în care putem încadra stările şi reacţiile afective prin care trece o persoană aflată în suferinţă”, ne-a explicat psihologul Ştefania D. Niţă.

Ea a adăugat că dezinteresul pentru anumite acţiuni şi activităţi, precum şi afirmarea unei stări de plictiseală continuă sunt semne ale unor depresii latente instalate de cel puţin doi-trei ani. În acest caz, apare nevoia de a ne izola de mediul social şi de a nu interacţiona cu ceilalţi.

Deşi este cel de-al şaptelea păcat capital, psihologii susţin că lenea este o reacţie perfect normală, atunci când ne relaxăm după un efort prelungit. Pe de altă parte, „lenea poate fi manifestarea inconştientă a refuzului de a face un anumit lucru sau a ne mobiliza pentru a începe un anumit proiect”, mai arată Niţă. Sub o altă formă, „lenea se mai poate instala şi ca o nevoie de gratificare oferită în mod conştient, după o reuşită pe care o obţinem după multe luni de muncă”, mai adaugă psihologul.

Ne răsplătim cu momente goale

Pentru mulţi dintre reprezentanţii noii generaţii, lenea vine ca un răgaz pe care şi-l oferă în schimbul ritmului cotidian în care sunt obişnuiţi să muncească, arată sociologul Alfred Bulai.

În aceste condiţii, „lenea vine ca o manifestare firească, mai mult sau mai puţin conştientă, ca o înşiruire de reacţii afective şi mentale pe care le avem conjunctural”, explică Ştefania D. Niţă.

Disputa dintre generaţii

Deşi obişnuim să auzim că noile generaţii „s-au născut deja obosite”, avem de-a face cu „o comparaţie care nu îşi are rostul”, consideră sociologul Alfred Bulai. El spune că stilul de viaţă al ţăranilor care aveau totuşi posibilitatea de a decide la ce oră să meargă la coasă, când să se oprească din muncile câmpului pentru a trage un pui de somn, la prânz, se opune regulilor introduse odată cu industrializarea.

Mai mult, angajatul de azi nu mai munceşte doar opt ore, ca în comunism, ci stă şi peste program sau îşi găseşte o a doua slujbă din care să-şi rotunjească veniturile, mai arată Bulai. Astfel, pentru majoritatea românilor, „lenea este starea de bine pe care şi-o oferă cu proxima ocazie sau la care visează în momentele percepute ca fiind grele”, susţine şi psihologul Ştefania D. Niţă. 

Nu mai avem timp să fim leneşi

„Românii nu sunt leneşi”, ne-a explicat sociologul Alfred Bulai. Această stare nu este o caracteristică a noastră ca popor întrucât, „peste tot în lume, cu cât activităţile sunt mai stresante, cu atât mai puternică e dorinţa de a evada”, susţine sociologul.

De la colectivizare la industrializare

Bulai nuanţează: dacă lenea e percepută ca refuzul unor indivizi de a se integra într-un sistem anume de muncă, atunci, în marea majoritate a cazurilor, avem de-a face mai degrabă cu un efect creat după Revoluţie, când de la producţie s-a trecut la competitivitate şi exploatarea resurselor.

În acest context, „mulţi dintre foştii muncitori din fabrici fie nu au mai avut disponibilitatea de a se reorienta, având deja peste 40 de ani, fie au fost încurajaţi să se pensioneze”. Cu toate astea, imediat după ’89, românii şi-au găsit tot soiul de slujbe după serviciu. ”S-au închis poate un milion de balcoane şi asta fără a apela la firme, ca azi”, a mai arătat Bulai.

În privinţa generaţiei de români născuţi în preajma lui ’90, sociologul susţine că aceştia au beneficiat de o cultură pecuniară, în care s-au promovat valorile materiale, trecându-le pe cele intelectuale în plan secund. Chiar şi aşa, presiunea pusă de companiile în care lucrează unii dintre ei, i-a învăţat să se descurce şi să facă faţă schimbărilor tocmai pentru a-şi câştiga traiul. 

Trândăveala ca aspiraţie

Deşi se tem să mărturisească sincer că le e lene, nu puţini sunt cei care aşteaptă  viaţa de Apoi, în care cred că totul va fi odihnă. La fel, orice început de săptămână ne duce cu gândul adeseori direct la weekend, când vom putea trândăvi în voie.

Şi această experienţă personală a fiecăruia a făcut ca spectacolul de teatru „Oblomov”, un elogiu al lenei, să se joace cu sala plină de spectatori. Una dintre faimoasele replici ale lui Mihai Constantin, actorul din rolul principal al piesei premiate în 2004 în cadrul Galei Uniter, se adresează celor care îl acuză pe Oblomov de leneveală: „Oare nu toţi caută să fie precum eu?”.

PRO

Răsplată

Lenea este o stare de bine, la care apelăm pentru a ne asigura un anumit confort interior. Facem asta când privim la televizor, dormim sau ascultăm muzică, fără a face nimic altceva între timp, spun specialiştii în psihologie.

CONTRA

Risipă

Lenea este o stare de care ar trebui să profităm. Am putea, de pildă, citi o carte sau am putea viziona un documentar. Altfel, nu facem decât să pierdem timpul, consideră Andra Albotă, de 22 de ani, proaspăt absolvent.