Ce ne costă mai mult decât credem

Cheltuieli pe care le considerăm banale ajung o ameninţare pentru buzunarul nostru. Produse şi servicii ce ne sunt indispensabile şi pe care le achităm periodic se dovedesc o piatră de moară în buget. Realizăm cât sunt de scumpe abia când tragem linie.

Costul real al unui bun sau serviciu poate fi semnificativ mai mare decât preţul pe care îl plătim când îl achiziţionăm. Câteva exemple pot fi refinanţarea unui credit, cardurile de cumpărături, taxele achitate cu întârziere, dar şi obiceiuri care ne compun stilul de viaţă: dietele sau viciul fumatului.

La fel, cumpărăturile clasice, de primă necesitate în gospodărie - detergentul de rufe, hârtia igienică, apa plată - au costuri „iniţiale" mici, dar, în timp, aceste produse ajung să fie scumpe, motiv pentru care specialiştii recomandă cumpărarea lor în cantităţi mari - pachete de mai multe kilograme sau sticle cu mai mulţi litri.

Dezavantajele cardului de shopping

Acest tip de card, pe care îl regăsim în ultima perioadă în oferta multor comercianţi, poate fi folosit doar la cumpărăturile făcute în magazinele cu care banca are stabilit un acord de parteneriat.

Denumite şi carduri co-branded, acestea oferă o linie de credit disponibilă permanent, reduceri la anumite cumpărături, precum şi o perioadă de graţie.

Însă shoppingul poate deveni o corvoadă atunci când se apropie data scadentă şi preţul facturii depăşeşte aşteptările. Pe lângă costurile ridicate date de dobânzi, cardurile de shopping funcţionează ca orice card de credit: cântăresc greu în scoringul pentru obţinerea unui alt tip de finanţare bancară.

Refinanţarea are dublu efect

Restructurarea, rescadenţarea sau reeşalonarea creditului par soluţia ideală pentru cei care nu-şi mai permit să achite ratele datorate băncii la data scadentă.

Specialiştii în brokeraj bancar de la Finzoom spun că, spre deosebire de celelalte variante puse la dispoziţie de către instituţiile bancare, refinanţarea implică o serie de costuri pe care posesorul creditului trebuie să şi le asume de la început. Noul credit se poate dovedi mai scump.

Costurile includ comisionul de acordare al noului credit, dar şi o serie de alte comisioane conexe rambursării în avans ce nu au fost eliminate prin noua lege: costul scrisorii de refinanţare, comisioane de analiză, iar în cazul creditelor garantate, reevaluarea garanţiilor, costuri notariale cu schimbarea ipotecii, în cazul în care refinanţarea se face printr-un credit de la o altă bancă.

În plus, şi extinderea creditului implică obligaţii de plată pe mai mulţi ani. Dezavantajul este dat de implicaţiile crizei: pe piaţă nu se întrevede o evoluţie pozitivă a preţurilor imobilelor şi, în consecinţă, locuinţa-garanţie îşi pierde valoarea în timp.

Penalizări pentru plăţi întârziate

Banii daţi pe facturile unor servicii - telefon, cablu, internet, întreţinere - se dovedesc o pacoste în fiecare lună, nu doar din pricina resurselor financiare, ci şi din lipsa timpului, care ne împiedică să fim cu datoriile „la zi".

Furnizorii îi „taxează" pe toţi cei care nu-şi fac plăţile la data scadentă. Atât companiile de utilităţi, cât şi băncile aplică penalităţi pentru întârzieri de peste o zi. Pe măsură ce creşte numărul de zile de întârziere de la data emiterii facturii, furnizorii aplică penalităţi calculate din prima zi după data scadenţei, care pornesc de la 0,1% pe zi.

Aceste sume pot totaliza bani mulţi dacă sunt adunate pe mai multe luni sau pe mai mulţi ani.

Dietele „slăbesc" şi portofelul

Chiar dacă impresia generală este că plăcerea de a mânca este un obicei costisitor, iar regimurile sărace în calorii sunt ceva mai ieftine, realitatea vine s-o contrazică. „O viaţă sănătoasă costă şi bani, şi timp. Toate dietele care au dat roade în cazul multor celebrităţi costă o căruţă de bani.

Legumele, fructele şi pâinea cu seminţe sunt mai scumpe decât carnea sau pâinea albă", se plânge Iulia C., o bucureşteancă în vârstă de 32 de ani. Ea spune că, în general, îi este mai comod şi mai ieftin să cumpere mâncare semipreparată sau să-şi ia în drum spre serviciu un sendviş de la fast-food.

Specialiştii îi avertizează pe cei care ţin cure de slăbire să „supravegheze" şi buzunarele! „Când ne privăm de anumite lucruri care ne fac plăcere tindem să cumpărăm impulsiv, să dăm mai mult pe un produs şi să plecăm din magazin cu mai mult decât avem nevoie", susţine Kathleen Vohs, profesoară de marketing la Universitatea din Minnesota, citată de Yahoo! Finance.

Ieşiri „în decor" la terasă

„Când mergem să bem o bere în oraş, seara, întotdeauna se lasă cu mai multe beri, cu gustări, cu mai multe ţigări şi, per total, socoteala de-acasă ajunge să se dubleze după ce stăm la terasă o ore întregi", spune Alin. Bărbatul recunoaşte că îşi depăşeşte calculele iniţiale aproape de fiecare dată atunci când iese cu prietenii în oraş.

Şi transportul în comun pare ieftin atunci când plătim doar câteva bilete de autobuz. Dacă însă facem un calcul total al banilor pe
care îi dăm într-o singură zi pe călătoriile cu diferite mijloace de transport, bilanţul arată cifre mari. Soluţia rămâne abonamentul, care, deşi pare în primă instanţă o investiţie mare, în timp se dovedeşte că salvează buzunarul de la cheltuiala făcută cu deplasările zilnice.

„Cine vrea «să se apere» nu-şi ia card"

Analistul economic Ilie Şerbănescu este de părere că a apela la o bancă „este un fel de jaf pe care îl accepţi", pentru că relaţia este de tipul „iei un leu şi dai trei". „Dacă nu s-ar apela la bănci, lucrurile s-ar schimba. Când se apelează la ele, băncile te ard complet, pe viaţă, la finanţare, nu doar la refinanţare", spune Şerbănescu.

În ceea ce priveşte cardurile, analistul economic susţine că ne fac să pierdem noţiunea valorii. „Cine vrea să se apere nu apelează la card. Cardurile sunt băgate pe gât, în sensul că 90% sunt carduri de salarii. Folosirea lor nu izvorăşte dintr-o necesitate, ci din dorinţa băncilor de a face profit", mai spune Şerbănescu.

Când şi de ce cheltuim în exces?

Socoteala de la raft e diferită de cea de acasă

Mergem la cumpărături pentru o cutie de cereale sau pentru un litru de lapte şi ne trezim cu câteva sacoşe pline ochi. La chioşcul de ziare, cedăm tentaţiei de a mai cumpăra încă o carte, pe lângă ziarele pe care le luăm zilnic.

Când comandăm diverse produse de pe internet, adăugăm „în coş" mult peste ceea ce ne-am propus să achiziţionăm. Asta se întâmplă de fiecare dată şi nu ni se întâmplă doar nouă. Şi occidentalii se întind, adesea, mai mult decât îi ţine plapuma.

Specialiştii spun că decizia de a nu plăti cash are impact major asupra bonului de cumpărături. Potrivit unui studiu publicat în „Journal of Experimental Psychology", consumatorii sunt dispuşi să cheltuiască mai mult atunci când plătesc cu cardul decât când plătesc cu bani lichizi.

Card versus cash

„Cardurile de credit le dau voie consumatorilor să se concentreze mai mult pe ce obţin sau cumpără decât pe ce pierd sau cheltuiesc", explică psihologul Kit Yarrow, citat de site-ul firsttaxsolution.com. Mai mult, printre motivele „surplusului" se află chiar muzica din hipermarketuri.

Studiile spun că suntem mai înclinaţi să cedăm impulsului de a cumpăra în exces atunci când în fundal se aude muzică instrumentală sau clasică. „Muzica tare din restaurante îi face pe oameni să mănânce mai repede, să comande mai mult şi să consume mai multe feluri, pentru că, din cauza zgomotului, nu pot purta conversaţii cu cei de la masă", explică Paula C. Peter, profesoară de marketing la Universitatea din San Diego. Ea consideră că atunci când suntem copleşiţi de muzică, nu mai putem gândi clar, ceea ce ne face să cheltuim mai mult.

„Economie la tărâţe"

Cercetările recente arată că tocmai cei care ţin cu dinţii de bani şi fac calcule la milimetru cad în plasa propriilor calcule şi ajung să cheltuiască cel mai mult în plus.

Potrivit studiilor, consumatorii care încearcă să calculeze preţul exact al cumpărăturilor încă dinainte de a ajunge la casa de marcat dau în medie cu 19% mai mult decât cei care nu fac acest lucru. Consumatorii subestimează semnificativ costul total şi riscă să cumpere suplimentar faţă de cât şi-au propus, arată rezultatele cercetării.

Specialiştii avertizează că lista de cumpărături rămâne principalul obstacol în calea cheltuielilor în exces. În completarea listei se află portofelul cu bani, nu cu carduri. Nu putem cheltui în plus dacă ne limităm la suma pe care o avem la noi.

Mecanismele consumatorului

„Consumul nu este doar în mintea consumatorului, ci se află la mijlocul distanţei dintre consumator şi producător", afirmă sociologul Liviu Chelcea. În opinia sa, consumatorul „este generat" de producător şi nu este o persoană independentă, raţională. Prin urmare, pentru a vinde mai mult, producătorii reduc, de exemplu, durata anumitor bunuri şi acţionează astfel încât să genereze gusturi şi tendinţe noi. Chelcea spune că, indiferent de naţionalitate, oamenii cumpără mai mult decât îşi pot permite. „

Cumpărăm mai mult, mai ales din considerente sociale, prin comparaţie cu alţii, dar şi pentru a ne rupe de cotidian, din nevoia de a răsplăti anumite activităţi frustrante, repetitive. Pe ideea «muncesc până târziu şi simt că am nevoia să mă răsplătesc», fapt care, pentru moment, vine ca o liniştire", explică sociologul.

Exagerarea consumului este legată de comportamente universale. Antropologul Bogdan Iancu îi dă ca exemplu pe americani, care devastează magazinele când se fac reduceri la haine. „Noi am dat de consum mai recent, de aici fascinaţia mare pentru malluri. Exagerările mai vin şi ca urmare a perioadei de penurie maximă în blocul de est. Este un soi de revanşă", explică antropologul.