Alessandra Stoicescu i-a spus adio lui Michael
0
După vizita din SUA, Alessandra şi-a dat seama că Michael nu ar fi făcut faţă celor 50 de concerte pe care le avea programate. Aflaţi de la ea cum a fost la funeralii şi la conferinţa cu tatăl artistului.
Trimisul special al Antenei 1 la funeraliile lui Michael Jackson povesteşte experienţa pe care a trăit-o în cele câteva zile în care a stat la Los Angeles, aproape de cei care îl plângeau pe Regele pop.
Renaşterea Megastarului
„Un erou, un pervers, un geniu, un ciudat, megastarul, unicul... Pe rând, Michael Jackson a avut parte de toate aceste epitete. Cu ele în minte am plecat către Los Angeles ca să aflu detaliile morţii sale neaşteptate şi, speram eu, să transmit de la înmormântarea lui.
Îmi fugeau prin gând multe imagini - concertele din România, Moonwalk, Jackson abulic, în pijama, la procesul în care era acuzat de pedofilie, chipul său complet modificat de operaţiile estetice... Şi, peste toate, o mulţime de întrebări. În avion, trecuseră deja 12 ore de la anunţul oficial al morţii lui şi mă obseda paralela cu un alt rege al muzicii - Elvis.
Succesul, decăderea, revenirea şi moartea fulgerătoare în urma abuzului de medicamente. Era un tipar şi, potrivit acestuia, eram convinsă că voi ajunge într-un oraş care se pregătea să devină un altar închinat lui Michael Jackson.
La conferinţă cu Joe Jackson
Nimic nu era însă aşa cum mă aşteptam, în afară de emisiunile de televiziune care difuzau non-stop imagini şi informaţii despre decesul starului. În oraşul numit «al Îngerilor» şi «posedat» de staruri, puţini oameni i-au aprins o lumânare sau i-au adus flori. Puţini faţă de aşteptările lumii şi comparativ cu ceremoniile organizate la Paris, Moscova sau chiar la Bucureşti. Cei din Los Angeles păreau să aştepte ceva...
Fanii îşi doreau ca familia să vorbească cu ei şi să stabilească un loc anume unde ei puteau să şi-l amintească. Doar că familia nu a făcut asta decât după zece zile. «O familie de nebuni!», asta era pe buzele oricărui jurnalist care se chinuia să afle mai multe, pe surse, evident. Aşa l-am cunoscut cu adevărat pe Joe Jackson, tatăl lui Michael.
Omul despre care Michael spunea că îl bătea până când mama lui ţipa că l-ar putea omorî, părintele care nu-i permitea să-i spună tată şi a cărui prezenţă la repetiţii îl făcea să vomite de spaimă. Chiar ştiind toate acestea nu am priceput cine e personajul decât văzându-l la conferinţa de presă.
Un suflet chinuit
În întreaga lumea, fanii au deplâns moartea megastarului
Joe Jackson, zâmbitor, total lipsit de sentimente după moartea fiului, a profitat de atenţia presei pentru a-şi promova noua companie de discuri pe care o înfiinţase. Nu o dată, ci de două ori. Mi s-a părut disperat să obţină cât mai mulţi bani după moartea lui Michael, mai ales după ce a aflat că a fost exclus din testament.
Toate acestea, pe fondul dezvăluirilor legate de medicii care îl îndopau cu medicamente, m-au făcut să-l înţeleg pe Michael Jackson ca pe un suflet chinuit.
Genial pe scenă, total nepregătit pentru viaţă, adorat de fani, apoi pus la zid de tabloide şi, din nou, după moarte, adorat. Cred că nu ar fi putut fizic să susţină toate cele 50 de concerte programate la Londra! Şi acest nou eşec l-ar fi distrus oricum…
Prin moarte şi prin tot ce s-a întâmplat după, Michael Jackson a renăscut exact aşa cum a visat. Şi spun asta pentru că ştiu că şi cei care nu i-au fost fani i-au descoperit acum muzica. E mai mult decât spera chiar el...”
Se încarcă comentariile...
