Dragostea la 20, 30, 40, 50 de ani

Iubirea nu cunoaşte limite de vârstă, se spune. Însă modul în care o percepem, în care ne manifestăm, precum şi aşteptările pe care le avem de la o relaţie se modifică pe măsură ce înaintăm în vârstă.

În primii ani de viaţă, iubirea înseamnă a împărţi jucăriile cu un alt copil. Când devenim şcolari, putem face o pasiune de scurtă durată pentru un coleg sau pentru cineva de vârstă mai mare. În adolescenţă, dragostea se complică.

Apropierea de o persoană de sex opus este mai mare, însă nu ştim ce vrem, cum să reacţionăm şi cum să interpretăm reacţiile celuilalt. Abia ieşiţi din adolescenţă, la 20 de ani încă nu ştim ce ne dorim şi rareori putem vedea dincolo de emoţiile pe care ni le aduce iubirea, pentru că ea este o „situaţie" neexplorată încă.

La această vârstă, ne imaginăm alături de persoana iubită pentru toată viaţa, deşi rareori iubirile din tinereţe se transformă într-o relaţie durabilă. Tumultul de sentimente şi speranţele pe care ni le creăm sunt cele care fac iubirea intensă, dar tot ele ajung să pună capăt unei poveşti de dragoste ce părea fără sfârşit.

La 30 de ani, pregătiţi pentru căsătorie

Pe măsură ce ne apropiem de vârsta de 30 de ani, ne simţim tot mai pregătiţi să ne luăm angajamente. O susţin statisticile, potrivit cărora femeile se căsătoresc în jurul vârstei de 28 de ani, iar bărbaţii la 31 de ani. Ştim de acum că dragostea ne poate aduce exaltare, dar la fel de bine şi dezamăgiri.

Ştim că iubirea nu înseamnă doar pasiune, ci şi prietenie şi respect. Şi, cel mai important, ştim de ce anume avem nevoie pentru a ne simţi împliniţi. Iubim mai matur şi suntem capabili să facem mai multe compromisuri. Aşteptările de la partener sunt mai mari decât cele de la 20 de ani.

Criza vârstei a doua, un test al iubirii

Între 40 şi 44 de ani, după cum au calculat oamenii de ştiinţă, o mare parte dintre noi trăim ceea ce psihologii numesc criza vârstei a doua. Este momentul în care conştientizăm că îmbătrânim, în care ne analizăm viaţa şi observăm că multe dintre aşteptările pe care le aveam în tinereţe nu s-au împlinit. Inevitabil, iubirea pentru partenerul de viaţă este zdruncinată de acest zbucium.

Ea se poate spulbera ca şi cum nu ar fi existat niciodată, iar sentimentul de singurătate ne poate copleşi. Nu puţini sunt cei care au tendinţa de a porni în cău­tarea dragostei în afara relaţiei. Iar dacă nu sunt implicaţi într-o relaţie, încearcă disperat să-şi găsească sufletul-pereche.

La 50 de ani ne simţim împliniţi

Odată ce am depăşit criza vârstei a doua, este momentul să ne bucurăm de realizările noastre şi să învăţăm din greşelile pe care le-am făcut. Deşi în tinereţe am avut impresia că posibilităţile noastre sunt nelimitate, experienţa de viaţă de la vârsta maturităţii poate transforma relaţia într-una cu adevărat armonioasă şi fericită.

Odată ce ies la pensie, partenerii petrec mai mult timp împreună decât în tinereţe şi pot avea activităţi comune care să îmbunătăţească funcţionarea relaţiei. Pentru multe persoane, această perioadă a vieţii echivalează cu o „a doua lună de miere".

Fericirea are forma literei «U»

Dacă am ilustra grafic trăirile pe care le avem de-a lungul vieţii, am descoperi că fericirea evoluează urmând forma literei „U". Au descoperit acest lucru cercetătorii de la Universitatea „Warwick" din Marea Britanie şi de la Colegiul „Dartmouth" din SUA, care au realizat un studiu pe două milioane de persoane din 70 de ţări. Potrivit acestora, nivelul maxim de satisfacţie este atins în copilărie, apoi coboară până la momentul de criză din jurul vârstei de 45 de ani şi urcă din nou după depăşirea acestui moment.

Specialistul nostru
Lena Rusti

psiholog

psihoterapeut

Iubirea diferă în funcţie de vârstă, nu atât de la o persoană la alta, cât la aceeaşi persoană. Experienţele prin care a trecut fiecare şi modul în care le interpretează dictează aceste diferenţe. Când suntem tineri, avem tendinţa de a intra în şabloane, considerând dragostea un privilegiu al celor tineri.

Cu cât îmbătrânim riscăm să rămânem în aceleaşi şabloane şi să ne limităm. Vom găsi mult mai curând un adolescent dispus să rişte totul pentru dragostea sa, însă vom găsi şi excepţii. Modul în care simţim şi în care ne exprimăm pasiunea ţine foarte mult de regulile noastre de viaţă. Vârsta mai degrabă ne confirmă sau ne infirmă regulile .

Evoluţie

Iubirea devine tot mai solidă pe măsură ce îmbătrânim.