Muzicienii de elită ai României

Sunt tineri, sunt români şi cântă deja pe marile scene ale lumii. Unii sunt mai cunoscuţi în străinătate decât în ţară, alţii şi-au pus în minte să schimbe mentalităţi româneşti. Toţi au făcut din scenă locul unde se simt acasă.

Remus Azoiţei e profesor de vioară la Royal Academy of Music din Londra. Soprana Laura Tătulescu cântă în opera „Gianni Schicchi” de Puccini, regizată de Woody Allen la Opera din Los Angeles. Tenorul Teodor Ilincăi debutează în decembrie pe celebra scenă de la Covent Garden în rolul principal din „Boema”.

Violistul Răzvan Popovici organizează singurul festival de muzică de cameră din România, SoNoRo. Violonistul Alexandru Tomescu şi colegii săi din Romanian Piano Trio duc muzica clasică în oraşe din ţară fără filarmonici. Ei sunt cinci dintre tinerii români care fac o carieră din muzică, majoritatea în afara ţării. Nu toţi şi-au găsit însă de la început vocaţia.

Prima pasiune a lui Teodor Ilincăi a fost chitara. Cel mai mic dintr-o familie de 13 copii din Bucovina, el a ajuns la gimnaziul din Suceava la secţia de oboi, instrument pe care îl detesta. „Voiam să fiu ca Elvis. Şi acum mă mai joc cu câteva din piesele lui. Chitara e a doua iubită a mea. Prima e... soţia”, spune Teodor. După gimnaziu, el „a aterizat” la secţia de filologie a unui liceu teoretic din Borca-Neamţ, unde nu mai studia muzica. În schimb, era dirijorul câtorva coruri de biserică şi de elevi, iar muzica îl ajuta să ia note mari, deoarece „le încânta” pe profesoare. În clasa a XI-a a participat la emisiunea „Ploaia de Stele” şi a ajuns până în semifinală cu piesa „Pretty Woman”.

De la muzică religioasă la operă

În 2002, Teodor s-a înscris la o altă emisiune-concurs, „Bravo Bravissimo” de la TVR1, unde trebuia să susţină probe de actorie, dans şi muzică. „Cu două piese am prins gustul de muzică clasică.” A cântat împreună cu Luminiţa Anghel o piesă a lui Celine Dion şi Luciano Pavarotti şi a interpretat singur „Con te partiro” a lui Andrea Bocelli, ceea ce i-a adus premiul cel mare: o excursie la Hollywood. Solistul îşi aminteşte acum că emisiunea l-a ajutat să înţeleagă că este tenor. „De acolo am prins drag de muzica clasică şi de ideea de spectacol în general.”

Ilincăi a dat admiterea la Universitatea Naţională de Muzică, specializarea Muzică Religioasă. Încă din anul IV, el s-a angajat însă în corul Operei Naţionale Bucureşti. „În ultimul an de facultate (al cincilea – n.r.) mi-am dat demisia ca să pot să-mi dau licenţa, dar cu promisiunea că o să mă întorc ca solist. Şi aşa s-a şi întâmplat.” În 2006, a dat audiţie şi a fost angajat. „N-a contat că nu studiasem canto în Conservator.” Dar, pentru a recupera timpul pierdut, de aproximativ trei ani Teodor studiază canto cu marele tenor Corneliu Fânăţeanu.

Nici soprana Laura Tătulescu nu s-a îndreptat de la început către canto. „Dintotdeauna am cântat prin casă. Muzica a fost pur şi simplu o parte din mine.” Dar la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din Bucureşti a ajuns pentru că era şcoala cea mai apropiată de casă. La 11 ani, Laura a început să studieze vioara şi a continuat cu viola.

„Nu mi-a plăcut niciodată. Am ales în clasa a noua să fac secţia de teorie muzicală, dar pentru examen îmi trebuia şi un instrument secundar. La o oră de teorie muzicală făceam un solfegiu şi profesoara a auzit ceva special în vocea mea şi m-a sfătuit să dau la canto ca instrument secundar.” Şi-a ales specializarea principală canto în liceu, a continuat la Conservator, iar în 2004, la examenul de diplomă, a debutat la Opera Română în „Faust”. Un an mai târziu, la câteva luni după absolvirea masteratului, cânta la Viena în spectacolul „Elixirul dragostei” de Donizetti. „Tot ce am simţit când s-a deschis cortina este că eram acasă”, mărturiseşte soprana.

Debut în Germania

Violistul Răzvan Popovici a crescut într-o familie de muzicieni. „Eu eram cumva «Cenuşăreasa muzicală». Sora mea era harpistă şi se dedicase de mică muzicii, iar eu eram ocupat cu alte lucruri, cum ar fi fotbalul. Relativ târziu m-am apucat serios de muzică.” A început cu vioara, la 13 ani, şi apoi a trecut la violă, deoarece cânta „mult prea prost la vioară”. Între timp, s-a mutat cu familia în Germania, iar la 17 ani a început cu adevărat studiul muzicii, la Mozarteum din Salzburg. Primul concert important de ­care-şi aminteşte Răzvan a fost la 19 ani, când avea o bursă a fundaţiei Yehudi Menuhin şi a cântat chiar în prezenţa maestrului într-o sală renumită din München.

În schimb, pentru Alexandru Tomescu, violonistul care cântă în prezent pe Stradivarius Elder Voicu 1702, amintirea primului concert datează din perioada grădiniţei, de la o serbare de sfârşit de an. „Ţin minte că toţi eram costumaţi în marinari – cu berete pe cap şi tricouri dungate. Eu urma să prezint momentul muzical. Se făcuse linişte. Dintr-o dată, ridicând arcuşul, am simţit toţi ochii şi toată atenţia colegilor mei, copii de cinci-şase ani, aţintiţi asupra mea. Am simţit că de mine depinde ce se va întâmpla cu ei în următoarele minute –dacă vor fi veseli sau trişti, dacă vor călători într-o ţară minunată sau într-o peşteră fără fund”, îşi aminteşte Tomescu.

Primul turneu, la nouă ani

Muzicianul spune că a auzit probabil sunetul viorii încă dinainte de a se naşte, deoarece mama sa este profesoară de vioară. Deşi părinţii au încercat să-l îndrepte către alte domenii, după numai câteva luni de pian, Tomescu s-a reorientat către vioară şi, la şase ani, îşi găsise adevărata vocaţie. La opt ani a participat la primul concurs internaţional, în Italia, şi a câştigat premiul întâi.

„La nouă ani plecam într-un turneu în Germania şi în Austria cu tatăl meu. Ţin minte că la un concert din Germania am primit «onorariu» un briceag elveţian, roşu, o mare raritate la vremea aceea.” Acum, la 33 de ani, Alexandru Tomescu spune că muzica face parte din fiinţa lui. „E la fel de vitală ca aerul sau ca apa. Nu cred că aş putea să-mi imaginez o viaţă în care să nu fiu activ, să nu fiu în pregătiri pentru următorul concert. Scena este casa mea, acolo sunt eu în largul meu 100%.”

Sacrificiul familiei

Un alt violonist român, Remus Azoiţei, şi-a găsit şi el devreme vocaţia. Mama sa povesteşte că Remus lăsa jucăriile ca să asculte vioara cântând la radio. La cinci ani, a început să studieze la Galaţi şi premiile naţionale au pornit „să curgă”. În scurt timp, muzica a devenit ceva „foarte serios”, iar familia Azoiţei a lăsat totul la Galaţi şi s-a mutat la Bucureşti, „într-o perioadă în care era tare greu să te mişti dintr-un loc în altul şi buletinul de Bucureşti era foarte greu de obţinut”.

Totul pentru ca Remus să poată merge mai departe cu vioara. Şi a mers. După Revoluţie, când era student la Conservator, la clasa maestrului Daniel Podlovschi, a început să concerteze în străinătate, a primit o bursă la celebra şcoală Juilliard, unde a lucrat cu unul dintre cei mai renumiţi pedagogi ai viorii, Dorothy DeLay, iar în 2001 s-a stabilit la Londra. În prezent, la 38 de ani, este cel mai tânăr profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra.

Concerte în România

Tomescu va pleca în octombrie în al patrulea turneu naţional MusicON, cu Romanian Piano Trio.
Ilincăi debutează la 30 septembrie în „Boema”, la Timişoara, iar la 10 octombrie va cânta „Evgheni Oneghin” la Bucureşti.
Popovici pregăteşte a patra ediţie a festivalului SoNoRo, ce va avea loc între 1 şi 13 noiembrie, la Bucureşti,
Cluj şi Iaşi.
Azoiţei va cânta cu pianistul Eduard Stan la Ateneul Român din Capitală, la 25 noiembrie.

Citiţi şi: Colaborare inedită cu Woody Allen