Dosarul Toma şi câteva fişe de cadre celebre

Scânteia. În afară de cele trei, un al patrulea dosar, o a patra fişă de cadre. O fişă de cadre specială, aşa cum dosarul este unul special. Aşa cum titularul său, Ion I. Mărgineanu, este

Scânteia. În afară de cele trei, un al patrulea dosar, o a patra fişă de cadre. O fişă de cadre specială, aşa cum dosarul este unul special. Aşa cum titularul său, Ion I. Mărgineanu, este unul special. Dacă în ziarul de ieri am putut face cunoştinţă cu avatarurile fişei de cadre ale unei singure persoane care, în decursul a trei decenii, a avut, în dosarul său, nu mai puţin de zece tipuri de fişe de cadre (în funcţie de perioadă şi de situaţie), azi vom face cunoştinţă cu fişele de cadre ale unor celebrităţi. şi, mai ales, cu conţinutul lor. Cu datele pe care trebuiau să le completeze ca într-un ritual de iniţiere în arta fricii şi a terorii, cei care, din bună credinţă, îşi ofereau pe tavă toate intimităţile celor de la Cadre. Intimităţi care, după cum se vede în dosarele investigate de noi, nu erau altceva decât o poliţie politică cu consimţământul victimei.

Dan Hăulică: Fişa începe cu Lenin şi sfârşeşte cu URSS
Pe cât de mare şi de interesantă a fost evoluţia sa în timp - trebuie să recunoaştem că este dintre puţinii români, alături de Radu Varia, care l-au cunoscut personal pe Dali, trebuie să menţionăm că până relativ recent a fost ambasador la UNESCO (?) - pe atât de ştearsă, de seacă, de liniară este fişa de cadre a marelui critic de artă Dan Hăulică. Cu toate acestea, fişa de cadre sau fişa de evidenţă (a cadrelor) nr. 337 de la Scânteia a lui Dan Hăulică a fost întocmită şi completată chiar de el, în 24 mai 1962. Este o fişă tip anii "60, cu coperţi albe şi numele scris pe prima copertă "Tov. Dan Hăulică". Are 24 de pagini (23 numerotate şi completate). Pe prima pagină, din care lipseşte poza, sunt trecute datele personale. Sare în ochi, chiar la început, numele "Lenin", reprezentând un raion din Bucureşti pe raza căruia locuia Dan Hăulică în 1962. Avea atunci 30 de ani ( fiind născut în 1932, la Iaşi) şi nu era căsătorit (după cum aflăm din prima filă a fişei de cadre). Din pagina 2 aflăm ce studii a făcut (de la şcoala primară "Spiru Haret" din Iaşi la Facultatea de Arte Plastice a Institutului "N. Grigorescu"). Din pagina a treia aflăm date despre profesie şi locul de muncă: cercetător ştiinţific (la Academia RPR) şi redactor la Scânteia. În pagina a patra, "tovarăşul cadru" Hăulică ajunge la pragul primului fetiş al fişei: este chestionat ce a făcut înainte de 23 august 1944: dacă a fost membru sau simpatizant al vreunei organizaţii burgheze, dacă a fost membru al vreunei organizaţii fasciste (legionar, grup etnic german, cuzist, szalazist, frăţiile de cruce, sionist), dacă a fost arestat şi judecat. Răspunde simplu, respectând rigorile fişei: "Nu, în niciunul", "Nu am fost", Nu am fost arestat, judecat". Pagina a cincea este dedicată (cu lux de amănunte) partidului. Aflăm că Dan Hăulică era membru UTC din 1948 şi că pentru intrarea în PMR (candidat din 1960) l-au recomandat Viorel Alecu, Dumitru Gafiţanu şi Cornelia Mosora. Pagina a şasea, dedicată comportamentului la Siguranţă, dacă a fost arestat, este completată doar cu propoziţii scurte: "Nu am fost arestat", "nu am fost judecat". Din pagina a şaptea aflăm că nu a făcut stagiu militar, pentru că a fost "bolnav de ulcer duodenal", dar că, surprinzător, are livret militar (nr. Hh 011986) eliberat de Comisariatul Militar Lenin. Paginile 8-9 sunt dedicate perioadei războiului (40-44)raporturilor cu Uniunea Sovietică şi Basarabia în acea perioadă şi întrebarea-cheie "Dacă a luat parte la războiul din Spania şi cine îl cunoaşte". Răspunsurile sunt toate în registrul "Nu". Paginile 13-17 sunt dedicate rudelor şi averii acestora. Iese în evidenţă declaraţia de la pagina 15 despre relaţia părinţilor săi cu străinătatea: "tatăl, pe teritoriul vremelnic ocupat din URSS, ca şef al gării Copai, între 1942 şi 1943, mama, Transnistria". Pe aceeaşi pagină apare acelaşi obsedant nume Lenin: Raionul Lenin, unde locuiau părinţii, în Bucureşti. Urmează datele despre alte rude (veri, unchi) şi prieteni. Nesemnificative. Fişa lui Dan Hăulică se încheie cu o propoziţie scurtă: "Am fost în URSS (ca turist, în croazieră)".

Nicuţă Tănase. Fost lăcătuş la Oţel Rapid, pasionat de Humor, lucrare de specialitate: "derbedeii".
Fişa de evidenţă a lui Nicuţă Tănase este tot una tip anii "60 (completată pe 9 iulie 1959). Spre deosebire de precedenta, la N. Tănase, pe prima pagină apare poza (şi datele personale). Pe pagina a patra, el completează la înclinaţii: "Humor" şi la lucrări de specialitate: "Derbedeii" (şi altele). Din celelalte pagini aflăm că nu a fost pe front şi că, în timpul războiului, a fost "lăcătuş la Oţel Rapid". Mai are la dosar alte două fişe de evidenţă: una din 1951, pe când era muncitor lăcătuş, alta (tot cu poză), din anul 1956, cu antetul Direcţiei Generale a Radiodifuziunii de pe lângă Consiliul de Miniştri, unde declară cele două profesii ale sale, cea de lăcătuş şi cea de gazetar, dar şi, surprinzător, că a fost simpatizant al "frăţiilor de cruce", şi o a treia (nedatată), care poartă antetul Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri. Din care află că şi tatăl său a fost lăcătuş înainte de "44. şi liberal. şi a avut o cârciumă. şi că, la data completării, este paznic la Coop. Unirea Tâmplarilor.

Dionisie şincan. O Fişă subţire, un dosar gros, dar atipic
Are un dosar de cadre destul de gros. Este printe puţinele care au toate filele legate, cu sigiliul purtând parafa Serviciului de Cadre al Comitetului RTV de pe lângă Consiliul de Miniştri (de unde a venit la Serviciul de Cadre al Scânteii). Fişa este un model special al anilor "60, cu şapte pagini şi zece capitole şi 58 de repere. Este de menţionat că fişa nu insistă asupra evenimentelor şi detaliilor de până în 1944. şi nici asupra rudelor şi situaţiei materiale a acestora. Ea pare numai un auxiliar la acest tip de dosar de cadre unde autobiografia, referinţele şi verificarea lor primează. La Scânteia, unde a venit în anul 1980, ca publicist comentator, nu are, în mod surprinzător, o fişă de cadre, ci doar referate şi fişe de apreciere (toate pozitive). Un lucru curios: dacă în fişa de cadre din anul 1951 declara că este "sublocotenent", în referatele de la Scânteia el figurează ca locotenent.

Un caz aparte: altfel de fişă, altfel de dosar
Cel de-al patrulea exemplu prezentat azi, la capitolul fişa de cadre, este cel al ziaristului Ioan I. Mărgineanu (despre care am mai scris şi în episodul doi al serialului nostru, atunci când am vorbit despre raportul dintre Serviciul de Cadre al Scânteii şi fosta Securitate). Ziaristul de politică externă, fost corespondent al Scânteii la Roma şi fost director al Agerpres, a venit în redacţia Organului de presă al CC al PMR, în 1956, direct din MAI, unde îndeplinea funcţia de şef de secţie la Direcţia politică. Mărgineanu a venit la Scânteia ca ofiţer activ. Este, de fapt, singurul care, pe fişa de cadre, apare pozat în uniformă. Fişa de cadre a lui Mărgineanu este una tip anii "50, cu 12 pagini şi zece capitole. Din fişa lui aflăm că a fost activist la sectorul presă al MAI, că a fost distins cu medalia Meritul Militar clasa a ll-a, în 1955 şi că, în 1956 (15 iunie), la două zile după completarea fişei, el a fost trecut în rezervă (cu gradul de lt. major). Un lucru interesant trebuie adăugat la fişa de cadre de tip cazon a ziaristului cu grade Ion Mărgineanu. În dosarul său de cadre, care abundă în documente top secret adresate sau provenind de la diverse unităţi MAI foarte speciale, există şi două documente foarte interesante. Unul este un document nesemnat adresat redactorului-şef Sorin Toma, în care delatorul spune că, "din informaţiile pe care le deţin, Ion Mărgineanu, şef de secţie la Scânteia, a făcut parte din organizaţia tineretului liberal" şi că, "de asemenea, se pare că şi tatăl său ar fi fost în conducerea locală a partidului liberal tătărăscian". Pe acest document, Sorin Toma notase: "De luat informaţii f.f. discret". Informaţiile au fost luate şi în dosarul de cadre găsim o informare "cu privire la tov. Ion Mărgineanu", din 23 ianuarie 1959. Informarea (despre care vom vorbi la capitolul Note informative şi delaţiuni) are patru pagini, este semnată de şeful Cadrelor din acea vreme, Victor Maxim, şi poartă indicativul "STRICT SECRET".

Puzzle şi mister în dosarul familiei Toma
Trei erau cei care tăiau şi spânzurau în Scânteia anilor "50: şeful Cadrelor, V. Maxim, şeful pe linie politică, S. Brucan, şi redactorul-şef al ziarului, A. Toma. Unul mai temut decât altul, unul mai celebru decât altul. Numele lor se află, în tripletă sau în diverse combinaţii de tandem, pe numeroase acte găsite în arhiva de cadre a Scânteii. Numele lor făceau să tremure pe oricine auzea că este chemat de unul dintre ei. Mai ales de cel de la Cadre. Numele lor făceau să îngheţe orice glas când unul dintre ei era prin preajmă. Toţi aceşti corifei ideologici ai obsedantului deceniu au supravieţuit acelui coşmar roşu. Trăiesc, la vârste venerabile, fie în ţară, fie în străinătate.
A fost ilegalist. A fost fiul scriitorului A. Toma. După cum s-a comentat în numeroase rânduri, pentru memoria tatălui său a vrut să-l scoată pur şi simplu pe Arghezi din literatura română scriind un eseu-rechizitoriu intitulat "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei". Dincolo de toate acestea, Sorin Toma a fost însă, timp de 13 ani, redactorul-şef al Scânteii. În cea mai neagră perioadă din istoria sa. Istoria marilor schisme de partid, istoria marilor frământări internaţionale din blocul sovietic (vezi moartea lui Stalin, vezi raportul secret al lui Hruşciov, mişcările din Polonia şi Ungaria). Istoria adevăratei poliţii politice de cadre inflenţate de chiar aceste evenimente interne şi externe. Toate acestea nu se regăsesc în dosarul de cadre al lui Sorin Toma, cât s-a mai păstrat din el. şi nici în dosarul de cadre al mamei sale, Sidy Toma, cu ajutorul căruia am refăcut dosarul "Toma".

Mamă şi fiu, pentru eternitate în Arhiva de cadre a Scânteii
Sorin Toma a fost primul soţ al nu mai puţin celebrei Ana Toma, fostă secretară şi mână dreaptă a Anei Pauker, fostă amantă a lui Constantin Pârvulescu şi soţia, în cele din urmă, a temutului şi controversatului Botnarenco, alias Pantiuşa, celebru comanditar şi coautor al asasinării liderului comunist Foriş. Sorin Toma a supravieţuit acestui coşmar roşu, refugiindu-se, în 1980, în Israel. În 2002, el a publicat în România o carte, "Privind înapoi". Chiar şi această carte, cu toate detaliile sale din cei mai tulburi ani ai comunismului, se arată săracă faţă de bogăţia extrasă din dosarele de cadre ale lui Sorin şi Sidyei Toma, mamă şi fiu uniţi într-o singură arhivă: Arhiva de cadre a Scânteii.

Dosarul ascuns, dosarul regăsit
La începutul demersului nostru, dosarul Sorin Toma nu a fost găsit. Era deja trecut pe lista cu greii de la Scânteia ale căror dosare nu au fost găsite (fie că au plecat spre Comitetul Central, fie că s-au pierdut, din varii motive). Investigând mai atent, am găsit un dosar misterios cu numele Sidy Toma. Aprope nimeni din cei întrebaţi nu ştiau cine a fost acest personaj. L-am recăutat printre cele 1.000 de dosare şi l-am deschis. Nu mare ne-a fost surprinderea când am constatat că, în acest dosar misterios, de culoare cărămizie, se afla şi un al doilea dosar, de culoare albă. Era chiar dosarul lui Sorin Toma. Sidy Toma era mama sa.

Inventarul documentelor marca "Sorin Toma"
În dosarul "Sorin Toma" nu am găsit decât o duzină de acte prin care se comunica diverselor instituţii că Sorin Toma a fost transferat (la Editura ştiinţifică, în septembrie 1960) sau că figurează în statele Scânteia în perioada 1946-1960 sau alte probleme administrative. Alte zeci de documente, aşa cum am mai spus, au fost găsite în dosarele de problemă, în care semnătura lui S. Toma figurează alături de cea a lui Silviu Brucan sau V. Maxim (de la Cadre). Un alt grup de acte, de fapt zeci, poate sute, se regăsesc în foarte multe dosare personale de cadre, din perioada cât Sorin Toma a fost redactor-şef. Cu ajutorul documentelor disparate, găsite în diverse dosare-problemă şi, mai ales, cu ajutorul a două piese importante din dosarul "Sidy Toma", am reuşit să refacem, ca într-un puzzle, dosarul fostului redactor-şef Sorin Toma.

"Subsemnata Sidy Toma...": dosarul "Sidy Toma", matcă a dosarului "Sorin Toma".
Dosarul mamei lui Sorin Toma are mai multe piese interesante: o fişă de cadre tip chestionar, o foarte interesantă autobiografie, mai multe caracterizări şi referinţe. Bineînţeles că autobiografia şi chestionarul reprezintă piesele de bază, practic, caratele dosarului Toma". "Subsemnata Sidy Toma (...) sunt soţia scriitorului revoluţionar A. Toma (...) În casa noastră a domnit întotdeauna un spirit democratic şi fiul nostru, Sorin Toma, actualmente redactor responsabil al Scânteii a fost iniţiat încă din copilărie în marxism de tatăl său(...) Din totdeauna am sprijinit şi încurajat pornirile revoluţionare ale fiului nostru (...) În 1931, fiind student la politehnică, la vârsta de 17 ani, Sorin a luat parte la diferite acţiuni studenţeşti şi prin el am luat legătura cu mişcarea pe atunci ilegală, cu Partidul Comunist (...) În casa noastră au fost adăpostiţi părinteşte tovarăşi urmăriţi sau dornici de căldura unui cămin prietenesc. Pe unii dintre ei am izbutit să-i salvăm de la închisoare (...) Scânteia clandestină şi-a avut un timp redacţia la noi în casă", se confesa, în autobiografia sa, Sidy Toma.

*Ex-soacra secretarei Anei Pauker îşi vorbeşte de bine fiul, dar şi fosta noră
"În 1938, cu prilejul arestării a 14 tineri comunişti între care şi Sorin şi Anuţa Toma am făcut, soţul meu şi cu mine, tot ce a fost omeneşte posibil ca să se termine procesul fără condamnări (...) În timpul războiului antisovietic 1941-1944 am lucrat în continuu având legătură pe tov. Anuţa Toma, Petru Năvodaru, Alexandru Solomon. După 23 august am lucrat scurt timp la Apărarea patriotică (...) Apoi, am fost cerută de tov Liuba Chişinevschi la Comisia de organizare a Sindicatelor, unde am lucrat ca responsabilă şi organizatoare de şcoli de Analfabeţi în fabrici, unde am creat aproape 200 de şcoli, am format instructori. Pe unii dintre aceşti instructori i-am atras în Partid", scria mama redactorului-şef de la Scânteia în 6 oct. 1947, când şi ea devenea cadru de nădejde al organului de presă al Partidului.
Finalul autobiografiei mamei fostului redactor-şef al Scânteii, Sorin Toma, este apoteotic, unic lirismului politicii/poliţiei de cadre a "partidului preaslăvit": "Mulţumesc partidului nostru pentru încrederea cu care mă onorează şi mă fericeşte"!

În ziarul de mâine cititorii Adevărului vor avea ocazia să ridice împreună cu noi încă un văl de pe labirintul dosarelor de cadre ale Scânteii. Vom pătrunde în secretele fişelor autobiografice, adevărate autodenunţuri despre cei în cauză şi/sau despre familia şi prietenii lor. De asemenea, un alt nume celebru din rândul greilor Scânteii va ieşi la raport, prin dosarul său de cadre. Este vorba de dosarul Bârlădeanu. Victor Bârlădeanu, omul cu o autobiografie "de partid" aproape exemplară. Nu rataţi Adevărul de mâine!