Meseria de părinte, o sarcină extrem de solicitantă

A fi părinte în zilele noastre a devenit o adevărată „meserie”, pe care un adult ar trebui să o stăpânească la fel de bine ca pe oricare alta. O probă eroică, pentru depăşirea căreia specialiştii în educaţie oferă câteva soluţii.

Creşterea copiilor este una dintre cele mai solicitante „slujbe” posibile, pentru care se poate ca părinţii să nu fie întotdeauna pregătiţi. Doi specialişti în parentologie (ştiinţa creşterii copiilor) au studiat timp de mai mulţi ani relaţiile dintre părinţi şi copii şi au publicat concluziile sub forma unui ghid intitulat „Părinţi experţi”. 

Că gestionarea unei familii nu este deloc o treabă uşoară o ştiu atât oamenii de rând, dar şi psihologii care se ocupă din ce în ce mai mult de această problemă. Între exigenţele meseriei, datoriile domestice şi educarea unui copil, adulţii societăţii moderne se simt excedaţi de greutatea responsabilităţilor. În astfel de condiţii, a fi un bun părinte în contextul actual devine o sarcină cu adevărat eroică.

Francois Victor Tochon - profesor la Laval University, Quebec, Canada - şi Jean-Marie Miron - profesor la Departamentul de Ştiinţa educaţiei de la Universitatea din Quebec - au lansat un ghid intitulat „Părinţi experţi”, o sinteză a cercetărilor lor derulate timp de mai mulţi ani în domeniul relaţiilor dintre educatori, părinţi şi copii, lucrare ce încearcă să îi ajute pe părinţi să-şi perfecţioneze competenţele parentale.

Demersul lor este departe de încercarea de a da o definiţie exactă a părintelui ideal, deoarece, susţin ei, cea mai bună competenţă, ca părinte, în acţiunea de educare a unui copil fiind aceea de a-ţi pune mereu întrebări cu privire la practicile pe care le aplici.

Mai puţin stres

Echipele de psihologi au analizat timp de mai mulţi ani raporturile dintre părinţi şi copii până când au găsit metodele concrete de a-i ajuta pe cei care au copii să fie mai puţin stresaţi vizavi de educarea copiilor lor. Pe parcursul a cinci ani, echipele de specialişti au organizat întâlniri lunare cu părinţii şi cu educatorii specializaţi pentru a-i ajuta să capete din experienţa acestora din urmă în gestionarea problemelor cotidiene pe care le întâmpină în creşterea copiilor.

Temele abordate au fost extrem de variate: de la stresul parental la agresivitatea copilului, la disciplina copilului. „Scopul acestor întâlniri nu a fost acela de a impune o anumită teorie despre cum să-ţi creşti copilul, ci de a favoriza comunicarea părinte-copil”, sublinia Francois Victor Tochon. Pe baza acestor întâlniri, cei doi specialişti au pus la punct metoda „Părinţi experţi”.

Referitor la condiţia părintelui modern, Francois Victor Tochon remarcă faptul că în ziua de astăzi, mai mult decât oricând, tinerii părinţi se confruntă cu situaţii teribile, de cele mai multe ori generate de situaţia financiară. „În raport cu generaţia precedentă, tinerii părinţi din ziua de astăzi se găsesc adesea în situaţia de a nu avea bani.

Sărăcia determină o multitudine de factori care în cele din urmă duc la probleme de integrare şcolară a copiilor”, explică Tochon. El subliniază faptul că cea mai bună metodă de a contracara astfel de situaţii dramatice este prezenţa unui părinte iubitor care să fie cât mai disponibil pentru copii.

 Specialistul afirmă de asemenea că o culpabilizare a părinţilor în legătură cu educaţia copiilor este o capcană care trebuie evitată atunci când vorbim de competenţa în creşterea şi în formarea acestora. „De cele mai multe ori, părinţii se simt culpabili şi îşi pun la îndoială capacitatea de a-şi creşte copiii”, explică Tochon. „Părinţii sunt în cele din urmă cei mai buni şi singurii indivizi capabili să rezolve problemele pe care le au în creşterea şi în educarea copiilor lor”, subliniază specialistul francez.

Instrucţiuni pentru părinţi

În continuare vă prezentăm un mic îndrumar ce poate fi aplicat în relaţia cu copilul dvs., ghid menit să dezamorseze eventualele conflicte şi traume care pot să apară în relaţia părinte-copil. Fiţi un bun model pentru copil. Copiii învaţă multe lucruri despre cum trebuie să se poarte privindu-şi părinţii. Cu cât sunt mai tineri, cu atât sunt mai influenţaţi. Aşa că fiţi conştient în permanenţă că sunteţi observat de copil. Studiile au arătat că acei copii care sunt violenţi au avut un model negativ acasă.

Lăudaţi-l când face lucruri bune. În general, este important să lăudaţi copilul atunci când face lucruri bune: „Şi-ai făcut patul fără să ţi se ceară. Ăsta-i un lucru extraordinar!” sau „Te-am urmărit în timp ce te jucai cu sora ta şi ai fost foarte răbdător”. Astfel de propoziţii vor încuraja buna purtare a copilului.

De asemenea, este bine să fiţi generos cu „premiile sentimentale” – îmbrăţişări, încurajări, complimente. Comunicarea cu copiii trebuie să devină o prioritate. Nu vă puteţi aştepta ca cel mic să facă totul doar pentru că dvs., ca părinte, „aşa spuneţi” sau „aşa vreţi”. Copiii au nevoie de explicaţii la fel de mult ca adulţii. Aveţi grijă ca explicaţiile să fie clare. Fiţi, de asemenea, deschis la sugestiile copilului. Negociaţi cu el. Copiii care participă la luarea deciziilor sunt mai motivaţi să le îndeplinească.

Încurajare prin consideraţie

Ajutaţi copilul să aibă respect faţă de sine. Copiii încep să dezvolte încă de la o vârstă fragedă, când se văd prin ochii celor din jur, respectul de sine. Tonul vocii dvs., limbajul trupului şi expresia dvs. sunt analizate în permanenţă de copil. Cuvintele şi faptele dvs. ca părinţi afectează dezvoltarea copiilor mai mult decât orice.

În consecinţă, aprecierea împlinirilor copilului de către părinţi, oricât de mici ar fi, îl vor determina să se simtă mândru; dacă este lăsat să facă lucruri pentru el, copilul se va simţi capabil şi independent. Prin contrast, criticarea copilului şi compararea lui cu un alt copil îi vor crea un sentiment de frustrare, se va simţi un individ lipsit de valoare. Stabiliţi limite şi fiţi perseverent cu disciplina.

Disciplina este necesară în orice familie. Scopul ei este să ajute copilul să aleagă acele comportamente care sunt acceptabile şi să înveţe să se controleze. Copiii vor încerca evident să treacă de limitele stabilite de părinţi, însă au nevoie de aceste limite pentru a deveni adulţi responsabili. Spre exemplu, anumite reguli ale casei pot include: fără televizor sau calculator înaintea temelor sau fără pedepse cu bătaia.

Una dintre greşelile frecvente pe care le fac părinţii este să nu acţioneze atunci când regulile sunt încălcate. Numai dacă veţi fi constant copilul va învăţa să respecte şi să facă ceea ce aşteptaţi de la el. Acordaţi suficient timp copiilor. Din cauza cerinţelor pe care le au de îndeplinit zilnic, este adesea greu pentru părinţi să se întălnească la masă sau să petreacă puţin timp împreună cu copilul.

Nu este însă imposibil, de exemplu, să vă treziţi cu zece minute mai devreme dimineaţa pentru a lua micul dejun cu cel mic sau să faceţi împreună o plimbare după cină. Copiii care nu primesc atenţia pe care o doresc de la părinţi se poartă urât, sperând ca măcar aşa să fie observaţi.