"Maica Domnului a venit la patul meu, mi-a spus sa ma ridic, ca nu sunt bolnav, si sa fac manastirea"

Pe Valea Prahovei, la Busteni, in marginea padurilor vesnic verzi de sub Caraiman, traieste calugarul Gherontie Puiu, omul caruia Maica Domnului i-a poruncit sa ridice o manastire la poalele

Pe Valea Prahovei, la Busteni, in marginea padurilor vesnic verzi de sub Caraiman, traieste calugarul Gherontie Puiu, omul caruia Maica Domnului i-a poruncit sa ridice o manastire la poalele Bucegilor. Cu multa stradanie si indarjire a reusit sa-si indeplineasca visul. Azi, pe dealul numit de localnici Palanca, intr-o zona rupta din Rai, se ridica o mandra manastire ce poarta hramul "Inaltarea Sfintei Cruci". In aerul proaspat ca o respiratie de inger parintele ne-a intampinat plin de caldura. Intreaga lui fiinta exprima bunatate si sfintenie. Vorbeste bland, in grai dulce, moldovenesc, si ascultandu-l, ai senzatia ca il tii de mana pe Dumnezeu. Intreaga viata a calugarului, astazi in varsta de 72 de ani, e un martiriu. A venit pe lume la Todiresti, aproape de Iasi. Tata il parasise, iar mama lui a murit la spitalul din Ruginoasa in timpul nasterii. Crezandu-l mort si pe prunc, moasele l-au pus intr-un lighean si l-au aruncat pe malul garlei, printre gunoaie. Dupa un timp a trecut pe acolo o taranca si, auzind copilul scancind, l-a luat in brate. Asa a ajuns micutul in casa familiei Puiu Petrache din Todiresti. Oamenii l-au ingrijit cu multa dragoste.
"Comunistii ne-au tuns barbile si pletele"
Cand s-a facut mare, a luat calea calugariei. A stat la manastirea Neamt pana in 1959. Tot in acel an a venit decretul de evacuare a lacasurilor manastiresti. "Intr-o zi au sosit cateva masini cu militieni in fata manastirii si ne-au luat pe sus, povesteste parintele. Am fost purtati toata noaptea pe drumuri, iar in zori am ajuns la Iasi, unde ne-au bagat in baraci. Comunistii ne-au tuns barbile si pletele, ne-au dat straie muncitoresti si ne-au obligat sa ne adresam unul altuia cu tovarase. Era un fel de lagar de munca. Intr-o noapte am fugit, dar m-au prins". Militienii l-au dus la arest si l-au obligat sa semneze o declaratie precum ca ar fi incercat sa-i ucida. Acuzat de tentativa de evadare si agresarea organelor de militie, este condamnat la 15 ani de munca silnica in lagarul de la Periprava. Profitand de neatentia gardienilor, Gherontie fuge din nou.
A stat cu ursul in pestera
De data asta reuseste si ajunge la Timisul de Sus, in judetul Brasov. De acolo a urcat pe platoul Bucegilor si, dupa doua zile de mers, a descoperit o pestera intre Claia Mica si cea Mare. Aici a trait zece ani ascuns. Si-a inchipuit un altar din piatra unde slujea Sfanta Liturghie. Se imbraca cu zdrente de la ciobani, manca radacini sau fructe si se intalnea adesea cu jderii pe carare. A impartit pestera la un moment dat cu un urs batran si bland. Cu el mai vorbea ca sa nu se plictiseasca. Zilnic, calugarul se ruga la crucea cea mare de pe Caraiman, jurandu-i Maicii Domnului ca va construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci daca se va intoarce cu bine in lume. Dupa anii de sihastrie, Gherontie coboara in 1970 de pe munte. A mers pe jos pana in Todiresti, unde a descoperit ca parintii adoptivi ii facusera de mult pomenile.
Semnul divin
Anii au trecut peste Gherontie, dar el era tot cu gandul la biserica promisa Fecioarei Maria. Din nefericire, in 1995 face un accident vascular cerebral si paralizeaza. Dupa trei luni de suferinta este trimis la sanatoriul din Sinaia, unde dr. Constantin Dinu ii spune ca va avea nevoie de cativa ani buni pentru refacerea completa. Intr-o noapte, calugarul are o viziune. "Maica Domnului a venit la patul meu. Mi-a spus sa ma ridic iute, ca nu sunt bolnav, sa caut un brad cu sase ramuri, de unde se vede marea cruce la care m-am jurat. Acolo sa fac manastirea!" Gherontie s-a ridicat brusc din pat. Vecinii de salon se uitau la el incremeniti. A doua zi, medicul il privea la fel de uluit cum pleaca din spital pe propriile picioare. Calugarul s-a oprit la primarul din Busteni si l-a rugat sa-l ajute cu un teren. Acesta l-a dus chiar pe plaiul Palanca. "Cand am ajuns aproape de un brad retezat am vazut de trei ori o stralucire puternica, asa ca de la o lampa de sudura. Am pus mana la ochi. Acela era semnul! Ne-am apucat sa construim". Impreuna cu credinciosii din Busteni, primind ajutoare si donatii, parintele Gherontie Puiu si-a vazut visul cu ochii. Biserica Manastirii Caraiman este aproape finalizata.