Implanturile cu silicon redau feminitatea

Multe femei suferă din cauză că sânii lor nu sunt atât de mari pe cât şi i-ar dori. În prezent, implanturile siliconice sunt o soluţie chirurgicală bine pusă la punct şi din ce în ce mai utilizată şi la noi în ţară.

Mărirea sânilor cu ajutorul implanturilor mamare poate îmbunătăţi radical aspectul corpului feminin. Mărirea sanilor sau mamoplastia de augmentare este un procedeu chirurgical care are ca obiectiv mărirea volumului şi a proiecţiei sânilor.

Alte indicaţii chirurgicale sunt reprezentate de reducerea volumului sânilor după naştere şi alăptare sau pentru echilibrarea unei diferenţe de volum între cei doi sâni. De asemenea, procedeul este utilizat frecvent şi pentru reconstrucţia sânului ca urmare a unor intervenţii chirurgicale anterioare. Institutul Canadian de Chirurgie Estetică oferă câteva detalii referitoare la acest tip de intervenţie.

Sânul se situează în mod normal între a treia şi a cincea coastă. Mamelonul se găseşte în mod ideal în dreptul celui de-al patrulea spaţiu intercostal. Până la pubertate, sânii sunt identici la băieţi şi fete. După pubertate, ca urmare a acţiunii hormonilor sexuali, la fete începe dezvoltarea sânilor prin depunerea de grăsime şi prin dezvoltarea glandelor mamare. Glanda mamară este formată din 18-20 de lobi glandulari, înconjuraţi de ţesut adipos.

Aceşti lobi au canale excretoare (canalele galactofore) prin care este excretat laptele în perioada sarcinii la nivelul mamelonului. În timpul sarcinii, sânii îşi măresc volumul, iar mameloanele şi areolele capătă o pigmentaţie maronie, închisă şi se măresc şi ele ca suprafaţă.

Deşi diferenţele sunt imperceptibile, sânii  majorităţii femeilor sunt inegali, sânul drept fiind de obicei mai mare decât stângul. Sub piele, sânul este acoperit de un strat de ţesut adipos – cel care îi dă consistenţa suplă şi forma – de ţesut glandular şi ţesut conjunctiv. Între coaste şi sân se află muşchiul pectoral mare. 

Alăptarea nu strică forma sânilor

În timpul sarcinii sânii cresc în volum. Dacă femeia creşte şi în greutate, ţesutul adipos poate creşte în plus volumul sânilor. Dacă variaţia de volum este foarte importantă, se poate întâmpla ca după naştere sânii să devină mai puţin fermi. În realitate, riscul estetic pentru sâni în perioada alăptării este legat de variaţiile de volum brutale, rapide. Trebuie evitate angorjarea sânilor, dar şi întreruperea brutală a alăptării sau bandajarea strânsă a sânilor.

Operaţia durează 1-2 ore

În prezent, operaţiile de mărire a sânilor sunt bine puse la punct, cele mai utilizate tipuri de implanturi fiind cele umplute cu ser fiziologic sau cu gel siliconic în diferite variante. Învelişul implanturilor este realizat din materiale pe bază de polimeri de tip siliconic sau poliuretan. Intervenţia constă în introducerea în interiorul sânului a unei capsule (proteze) maleabile, umplute cu diverse substanţe.

Pentru a decide oportunitatea şi tipul operaţiei, chirurgul plastician trebuie mai întâi să evalueze starea de sănătate a viitoarei paciente şi să decidă în funcţie de tipul, dimensiunile şi tonusul tegumentar al sânilor. Trebuie discutate riscurile şi complicaţiile posibile, precum şi mijloacele de limitare a acestora. Metoda de introducere şi poziţionare a implantului depinde de particularităţile anatomice şi este de competenţa chirurgului.

Incizia (tăietura practicată pentru introducerea protezei mamare) poate fi practicată fie în şanţul submamar (incizie inframamară), în jurul areolei mamare (incizie periareolară) – pe conturul zonei colorate care înconjoară mamelonul – sau infraaxilară (la subraţ), tocmai pentru a obtine cicatrici cât mai bine disimulate.

Cel mai frecvent, implantul se instalează subpectoral (în spatele muşchilor pectorali) sau submamar (între glanda mamară şi pectoralul mare), fiind centrat de complexul areolo-mamelonar. Se consideră că instalarea subpectorală reduce riscul de contracţie capsulară.

În general, intervenţia chirurgicală durează 1-2 ore, iar durata spitalizării este de 24 de ore. Operaţia se desfăşoară într-o sală de operaţie, sub anestezie generală sau anestezie locală, cu sedare intravenoasă. După operaţie se recomandă purtarea unei bustiere pe durata indicată de medic. Post operator, disconfortul (dureri musculare, jenă etc) durează între trei şi şapte zile.

Edemul dispare după aproximativ două trei săptămâni, postoperator, perioadă după care pot fi reluate şi exerciţiile fizice. Bilanţul total al operaţiei poate fi făcut după aproximativ opt luni, un an.

Complicaţii posibile

În urma operaţiei, pot să apară rezultate nesatisfăcătoare, ca zbârcirea, asimetria, deplasarea implantului, dimensiunea incorectă, forma neprevăzută, palpabilitatea implantului, deformaţia cicatricei, cicatrice hipertrofică (neregulată, ridicată) sau revărsarea (la implanturile cu soluţie salină). Cea mai frecventă complicaţie specifică este reprezentată de contracţia capsulară, adică îngroşarea şi retractarea ţesutului conjunctiv care înconjoară implantul, fenomen care se traduce clinic prin întărirea şi deformarea sânului.

Contracţia capsulară necesită îndepărtarea pe cale chirurgicală a întregii cicatrici retractile, reinstalarea sau îndepărtarea implantului. Contracţia capsulară se întâlneşte mai frecvent şi în grade mai avansate, în special în cazul utilizării implanturilor siliconice. O altă complicaţie poate fi apariţia infecţiei ce poate impune îndepărtarea temporară a implantului în vederea asanării focarului septic, urmată de reinstalarea implantului după mai multe luni.

De asemenea, pot apărea tulburări temporare de sensibilitate la nivelul mamelonului. Accidental, implanturile se pot sparge sau pot pierde din conţinut, în ambele situaţii fiind necesară schimbarea implantului.

Dacă implantul spart este umplut cu ser fiziologic, prin resorbţia acestuia sânul îşi micşorează volumul în câteva ore. În cazul în care implantul mamar este umplut cu gel siliconic, acest tip de accident este depistat cu mai multă dificultate. Gelul siliconic migrat în ţesuturile înconjurătoare este practic imposibil de îndepărtat în totalitate.

În legătură cu posibilele relaţii dintre anumite boli şi implanturile siliconice, studiile nu au relevat nicio asociere riscantă, de exemplu cancer sau boli ale ţesutului conjunctiv. De asemenea, studiile au ajuns la concluzia că nu există o evidenţă a efectelor negative pentru copiii alăptaţi de către femei care au implanturi mamare cu silicon.

Ulterior efectuării unui implant, în funcţie de tehnica de instalare, mamografiile (radiografiile mamare) trebuie făcute conform unui protocol special. Pacientele care au recurs la această intervenţie trebuie să înţeleagă că există oricând posibilitatea ca, la un moment dat, să fie nevoie de o altă intervenţie chirurgicală, fie pentru a înlocui, fie pentru a indepărta un implant.

Tipuri de proteze

În prezent sunt aprobate şi utilizate trei tipuri de proteze: protezele ce pot fi umplute după instalare cu ser fiziologic, protezele umplute cu gel siliconic şi protezele umplute cu hidrogel. Acestea din urmă sunt cele mai recente. Hidrogelul este un polizaharid care elimină riscurile unor reacţii imunitare. În general, o operaţie de mărire prin implant mamar costă între 2.000 şi 4.000 de euro, în funcţie de tipul protezei, al procedeelor utilizate şi de clinica la care se efectuează intervenţia.