Durere de cap sau migrenă? Cum se diagnostichează corect migrena
0
Migrena este o afecţiune neurologică primară, cronică, dizabilitantă, subdiagnosticată şi subtratată, atrag atenţia medicii neurologi. Ea rămâne încă o provocare pentru cercetători şi clinicieni.
„Cefaleea sau durerea de cap este unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medicul de familie sau la specialistul neurolog. Durerea în general, are rolul de a semnaliza situaţiile prejudiciante din mediul extern şi perturbările patologice din mediul intern“, afirmă dr. Adina Roceanu, medic primar neurolog la Spitalulul Universitar din Bucureşti, preşedinta Asociaţiei „Romanian Headache Society“.
Specialistul explică diferenţa dintre o durere de cap şi o migrenă. „Societatea Internaţională de Cefalee - IHS „International Headache Society - împarte durerea de cap în mai multe categorii mari: cefalee primare – neasociate cu o leziune intracraniană – din care fac parte migrena, cefaleea de tip tensional şi cefaleea „cluster”; cefalee secundare – atribuite unei leziuni cerebrale traumatice; vasculare; tumorale; infecţioase; produse de alterările homeostaziei - ale mediului intern; atribuită folosirii unei substanţe sau sevrajului la aceasta, unor afecţiunilor ale craniului, gâtului, ochilor, urechilor, sinusurilor, cavităţii bucale; atribuite afecţiunilor psihiatrice, precum şi neuropatiile craniene dureroase.“
Prima clasificare internaţională a cefaleelor a fost elaborată în 1998, a fost tradusă în foarte multe limbi străine şi a devenit un standard pentru cercetători, dar şi pentru clinicieni. O a doua ediţie a fost elaborată în 2004. A urmat o revizie în 2013 (ICHD-3beta) şi, ultima clasificare, cea în vigoare a fost elaborată în 2018 (ICHD-3), adaugă medicul.
„Pacientul simte că zvâcneşte“
„Migrena este caracterizată prin episoade repetate de hemicranie - durere pe jumatăte de cap - severă, cu caracter pulsatil, pacientul simte că „zvâcneşte”, cu durată între 4-72 ore, însoţită de hipersensibilitate la lumină - fotofobie şi/sau sunet - fonofobie, precum şi de fenomene vegetative - greaţă, vărsături, cefaleea fiind agravată de activitatea fizică - mers, urcatul scărilor. Acestă descriere corespunde migrenei fără aură.“
La aproximativ o treime dintre pacienţi apar semne neurologice tranzitorii - vizuale, senzitive, motorii, tulburări de limbaj, complet reversibile - cu durată între 5-60 minute - care preced cefaleea sau o acompaniază, caz în care apare migrena cu aură, adaugă specialistul.
Există o componentă genetică a migrenei, predispoziţia la migrenă fiind moştenită. „Există însă mai mulţi factori care pot precipita un atac de migrenă: mese omise sau consumul anumitor alimente - alcool, brânzeturi fermentate, somnul redus sau excesiv, infecţii intercurente, stresul, expunerea la frig, exerciţiul fizic intens, variaţiile hormonale - menstră, menarhă, anticoncepţionale.“
Cum se pune diagnosticul corect
Potrivit medicului primar neurolog, diagnosticul cefaleei trebuie să se bazeze pe anamneză istoricul afecţiunii descris de pacient, cu descrierea caracteristicilor durerii şi a simptomelor asociate, pe examenul fizic obiectiv şi pe rezultatele probelor paraclinice, pentru a fi identificată sau exclusă o cefalee secundară.
„În cazul cefaleelor primare, examenul neurologic este în limite normale intercritic, probele de laborator de asemenea normale. Examenele imagistice cerebrale standard nu evidenţiază leziuni parenhiatoase cerebrale sau vasculare.
Este necesar să apară cinci atacuri similare pentru a defini migrena fără aură şi două atacuri în cazul celei cu aură, conform criteriilor de clasificare internaţionale a cefaleelor (ICHD-3).“
„Este frecventă asocierea migrenei cu cefaleea de tip tensional“
Cei mai mulţi dintre noi, atunci când avem o durere de cap, obişnuim să luăm nurofen sau antinevralgic. Cât de corect este un astfel de comportament şi cât timp putem lua aceste medicamente fără să ne punem sănătatea în pericol?
„Pacienţii pot avea mai multe tipuri de cefalee, fiecare tip trebuie diagnosticat conform criteriilor internaţionale. Este frecventă asocierea migrenei cu cefaleea de tip tensional, la care se poate adăuga cefaleea de abuz medicamentos. Cefaleea de abuz medicamentos este o cefalee secundară frecvent întâlnită. Este determinată de automedicaţie, de abuzul de antiinflamatoare nesteroidiene şi diferitele combinaţii ale acestora, de opioizi, de derivaţii de ergot, dar şi de triptani. Sunt admise opt zile pe lună de folosire a triptanilor, după care apare riscul cefaleei de abuz medicamentos.“
„În cea mai recentă clasificare internaţională a cefaleelor este recunoscută ca entitate distinctă migrena cronică, definită ca cefalee care apare pentru cel puţin 15 zile/lună pentru trei luni consecutiv, cefaleea având caracter de migrenă pentru cel puţin opt zile/lună. De obicei, migrena cronică se asociază şi cu cefalee de abuz medicamentos.“
Cum se tratează migrena
O primă abordare terapeutică a migrenei este cea nefarmacologică, cu evitarea factorilor precipitanţi, potrivit medicului. „Ghidurile europene de tratament recomandă pentru tratamentul acut al atacului migrenos în primul rând medicaţie nespecifică - antiinflamatoare nesteroidiene, în asociere cu antiemetice - pentru combaterea senzaţiei de greaţă, în cazul atacurilor uşoare. În al doilea rând, se recomandă medicaţie specifică antimigrenoasă – iniţial au folosiţi derivaţii de ergot (substanţe derivate dintr-un grup de fungi), care sunt contraindicaţi în prezenţa bolilor cardio şi cerebrovasculare, a arteriopatiei periferice, în insuficienţa renală. Folosirea lor este rezervată pacienţilor cu atacuri cu durată foarte mare sau cu recurenţe frecvente. În anii 1990, a apărut pe piaţă o nouă clasă de medicamente specifice antimigrenoase – agoniştii receptorilor serotoninici 5 HT 1B/D – „triptanii” care se administrează în atacurile moderat-severe de migrenă sau în cazul în care nu s-a obţinut răspuns la antiinflamatoare nesteroidiene.“
Profilaxia migrenei. Când se face şi de ce este necesară
Ghidurile europene de tratament recomandă tratament profilactic al migrenei în cazul atacurilor frecvente, neresponsive la tratamentul acut medicamentos, cu aure frecvente. „Durata tratamentului profilactic trebuie să fie de minimum trei-şase luni, pacientul trebuie să îşi urmărească atacurile migrenoase cu ajutorul jurnalului.Clasele de substanţe utilizate în profilaxie sunt: betablocante şi medicamente antiepileptice.“
În tratamentul profilactic al migrenei sunt în curs de evaluare anticorpi monoclonali avand ca ţintă CGRP – „calcitonin gene related peptide“ - peptidul însuşi sau receptorul pe care acţionează. „Avantajele acestor noi molecule ar fi: specificitate înaltă pentru ţintă, timp de înjumătăţire foarte lung, tolerabilitate superioară, fără toxicitate hepatică.“
Studiile clinice au aratat că toxina botulinică poate avea un beneficiu faţă de placebo în cazul migrenei cronice, cu reducerea frecvenţei cefaleei la 24 săptămâni comparativ cu baseline, a fost considerată sigură şi bine tolerată.
Utilizarea neuromodulării în cefaleele cronice
În cazul cefaleelor refractare la tratamentul medicamentos, o altă abordare terapeutică este folosirea dispozitivelor de neuromodulare. „Există un consens european privind utilizarea neuromodulării în cefaleele cronice, refractare la tratamentul medicamentos, dispozitivele pot fi non-invazive şi invazive. Dintre dispozitivele neinvazie se pot folosi: stimularea electrică transcutanată a ramului supraorbital al trigemenului în atacul sau profilaxia migrenei, stimularea transcutanată a nervului vag în migrena cronică - utilizat deja în epilepsie şi depresie, stimularea magnetică transcorticală în migrena cu aură.“
Când ar trebui să ne îngrijorăm din pricina unei dureri de cap
„Cele mai multe cefalee primare şi cefaleea de abuz medicamentos pot fi cel mai bine urmărite prin asistenţa medicală primară. Dacă apare pentru prima dată în viaţă o cefalee, în special dacă este o durere deosebit de severă - cefalee „în lovitură de trăznet“ nou apărută – intensă, cu debut brusc sau exploziv care poate sugera o hemoragie cerebrală sau în cazul în care o cefalee cunoscută îşi schimbă caracterul şi devine mai severă, în progresie, cu semne neurologice de însoţire - aura severă, prelungită - trebuie să fie consultat un neurolog.“
Se încarcă comentariile...
