Impostura lui Botiş

Politica este ţara făgăduinţei, El Dorado, o comoară pe care mulţi speră s-o  ducă acasă.

Povestea cu Botiş pune multe probleme, mai simple şi mai complicate. Cred că omul nu pricepe exact ce i se întâmplă şi de ce anume se face vinovat. Practica traficului de influenţă şi conflictul de  interese sunt generale. Ce parlamentar, ministru, prefect, etc. nu profită de poziţia în care se află pentru a‑şi plasa apropiaţii ca să facă bani te miri unde. Pe mâna cui a încăput ţara asta, dacă nu pe cea a rudelor de demnitari, fini şi naşi, cumetri, gineri, neveste? Ei sunt asociaţi cu oamenii de afaceri mai mult sau mai puţin oneroşi şi cu interlopi. Aşa că Botiş, în acest mediu, a crezut că dă curs unor cutume ale lumii de tranziţie autohtone. Nu a văzut nimic rău în a-şi plasa apropiaţii în locuri bune şi a aranja diverse combinaţii profitabile. În fond, salariul ministerial e o nimica toată. În ultimii 20 de ani, politica este o oportunitate de a face avere. Ca demnitar, deschizi uşile, ţi se răspunde la telefon din sferele înalte. Ai acces la fonduri europene. Îţi plasezi cu succes rudele în bănci, în companii internaţionale, în agenţii guvernamentale. Câştigi licitaţii, ţi se încredinţează proiecte în mod direct, etc. Asta e miza celor care fac politică. Pentru asta unii îşi părăsesc profesiile şi concurează în diverse partide pentru demnităţi. Unii şi-au ratat carierele, din cauză că sunt incapabili, şi văd în politică o nouă şansă şi un nesperat debuşeu.  Alţii, dimpotrivă, sunt oameni de succes şi în profesiunile lor, dar vor mai mult - imagine, influenţă, bani. Politica este ţara făgăduinţei, El Dorado, o comoară pe care speră s-o  ducă acasă.

Botiş zice că ar fi demisionat mai devreme, dar a aşteptat o zi, ca să revină Băsescu la Bucureşti, pentru o discuţie. Onorabil. Dar după Paşte, iată, descoperim că omul nu a spus tot adevărul şi că afacerea e mult mai groasă decât părea. Ministrul demisionar a păstrat tăcerea în câteva aspecte esenţiale. Învârtea multe acolo, în judeţul unde se afirmase puternic. Asemenea oameni descurcăreţi au căutare. ANI îl dă acum pe mâna DNA pentru cercetări. S-ar putea să devină carne de tun în campania care urmează. Îl lasă oare partidul din mână ca să pretindă că taie în carne vie când e vorba de corupţie? Bilanţul pe acest subiect e foarte slab şi puţină vâlvă cu exemple concrete nu ar strica. E nevoie de asta în 2012, şi chiar la congresul apropiat. Botiş era un mare elector, cu influenţă mai ales în Ardeal, şi ştia şi circuitul banilor pentru partid. Dar scandalul a crescut prea repede şi nu s-a mai putut face nimic. Agăţat de presă, a fost sacrificat. Va mai face un ultim serviciu partidului, acela de ţap ispăşitor. Ieşirile sunt mai dificile decât intrările în scenă. Nu totdeauna urmează aplauze.

PS: La articolul meu de săptămâna trecută, cineva a postat sub numele „Stelian Tănase" diverse comentarii. Ele nu îmi aparţin. Nu am intervenit niciodată în aceste discuţii şi nu o voi face nici de acum încolo.