La tâmplă! Acolo trebuie să loveşti!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mă uit în jur, la cei care ne conduc. La alde Băsescu, Iliescu, Antonescu, Ponta, Geoană... Le caut tâmplele. Însă nu le pot simţi.

„Uite, mă, o mie trei, aici ar trebui să te lovesc (...şi mă lovi de câteva ori în tâmplă, uşurel, să nu mă doară). Ei, înţelegi? Aici ar trebui să te lovesc!". După o noapte de chin, gardianul lui Victor Petrini, „cel mai iubit dintre pământeni", a înţeles. A luat vătraiul cu care scormonea în sobă, a mers la carceră şi l-a lovit uşor în tâmplă. Acolo trebuia să dea. Mâna puternică a torţionarului contra celui mai expus punct al cutiei craniene. Petrini l-a ucis. L-a împins în puţ. A ieşit din închisoare şi a dat şi el. În şobolani.

Nu îmi pot lua privirea de pe fotografia unei piţipoance de la Liceul „Jean Monnet". E îmbrăcată în haine care valorează mai mult decât toată mâncarea înghiţită de Corneliu Coposu în 17 ani de detenţie în lagărele comuniste. Rânjeşte din paginile ziarului. Oglinda unei Românii care a uitat atât de repede. De fapt, nici nu cred că a ştiut vreodată.

Mă uit în jur, la cei care ne conduc. La alde Băsescu, Iliescu, Antonescu, Ponta... Le caut tâmplele. Nu le pot simţi. În punctul moale al capului a crescut un os puternic.

I-am făcut statuie lui Coposu. Conturul tâmplelor e clar. Însă, când ciocăneşti, sună a metal. După moarte nu mai e nimic periculos. Aşa că putem umple ţara de cranii de fier puse pe piedestale. Loc de odihnă pentru porumbei şi tribună de discursuri patetice ale celor care îşi zic politicieni.  

Iliescu trăieşte. La 81 de ani e internat şi toată mass-media îşi pune poalele în cap. Ca un cor de babe, cotcodăceşte pe toate canalele. Iliescu, tătucul României democratice, comunistul care ne-a adus libertatea, preşedintele care a adus minerii să le dea la tâmple golanilor din Piaţa Universităţii, părintele spiritual al tuturor lepădăturilor ce îşi dispută astăzi ciolanul patriei, ţine cu sufletul la gură întreaga ţară tabloidizată.

Băsescu trăieşte. Căpitanul de vas, cândva învăţăcel al lui Iliescu (căci de unde  a plecat fostul PD?), seamănă izbitor cu gardianul lui Petrini. Când îl văd, am senzaţia că e în căutare de tâmple. Gata să lovească. Prin jur, roiesc tinerii muşi. Blonde, brunete, cadre de nădejde.

„Micul Titulescu" a studiat la Paris. L-au pregătit bine. Nu pune el mâna pe vătrai, nu vrea să se murdărească de funingine. Dar ştie schema cu tâmpla. Că acolo trebuie să lovească. Umblă cu prietenul său, conişorul Antonescu, firav şi prea leneş ca să se trezească dimineaţa. Nu-i frumoasă viaţa? Ponta, şeful de promoţie al universităţii de cadre iliesciene, la braţ pe Magheru cu autoproclamatul urmaş al Brătienilor. Te cutremuri de emoţie!

„Suferinţele au trecut, totul ca viitorul să asigure pentru ţară ceva bine. Nu mai are importanţă", spunea un fost deţinut. Aşa e. Nu mai are importanţă. Dar de ce atunci sunt din ce în ce mai puţine tâmple în jurul nostru?

Ramona  Ursu este redactor şef adjunct ediţii locale "Adevărul"

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite