Prietenie, haină grea

Nu se leagă nimic, ciorba e sleită, Antarctica e între voi.

De la o anumită vârstă, întâlnirea cu un prieten, pe care nu l-ai mai văzut de un car de ani, poate fi o povară. În niciun caz, începutul de an, despre care se spune că e plin de speranţe, de împăcare şi de pace sufletească, nu este un moment potrivit pentru o astfel de revedere, faţă-n faţă.

În fond, te duci să te întâlneşti cu el dintr-o curiozitate care nu-ţi foloseşte la nimic. Nici lui nu-i foloseşte. În primele clipe, o să vă zâmbiţi larg, o să vă îmbrăţişaţi, bătându-vă pe spate, poate o să vă şi pupaţi pe obraji... E indecent pupatul ăsta, nu-i aşa? O să vă studiaţi reciproc şi-o să glumiţi cu precauţie: ai slăbit, iar tu ai făcut burtă, ai încărunţit, iar tu ai chelit, te-ai cocârjat un pic, iar tu ai făcut riduri... Nişte ipocrizii bine împachetate în politeţuri. Nu e momentul ca să vă revărsaţi frustrările şi reproşurile. Să le băgaţi pe toate sub preş! Nu vă întâlniţi ca să daţi „cărţile pe faţă". Acum, după atâţia ani, „cărţile sunt grele" şi inutil de „dat pe faţă".

Să fii pregătit pentru o discuţie uşoară. Nu ca pe vremuri, pasională, când eraţi tineri şi sângele vă fierbea în vine - cum se spune, când credeaţi că o să ridicaţi munţii, că o să schimbaţi lumea, că „va veni şi vremea noastră!", adică va veni timpul când veţi da tot ce e mai bun din voi şi veţi ajunge celebri, bogaţi, pe culmile gloriei, adică împliniţi!, când aveaţi orgolii mai mari decât biografia, când entuziasmul vă depăşea raţiunea, când eraţi fraţi de cruce (da, da, fraţi de cruce!) şi tu erai în stare să-ţi tai o venă pentru ca să-i dai lui nişte sânge, să aibă destul ca să reuşească în viaţă!

O să începeţi cu stupida întrebare „Ce mai faci?" şi-o să vă povestiţi pe sărite ce-aţi mai făcut în toţi aceşti ani în care nici măcar o urare de Crăciun n-aţi schimbat prin SMS. Şi măcar dacă v-aţi fi certat din cauza unei femei. O femeie ca Nastasia Filippovna, tu să fi fost Rogojin, poftim!, dar să nu fi ajuns s-o înjunghii în inimă, iar el să fi jucat rolul Prinţului Mîşkin. Cam pretenţioasă comparaţie, nu-i aşa? Dar măcar să fi fost cea mai nemeritată femeie din viaţa voastră ca să vă fi certat ca nişte „idioţi"! Politica asta de căcat v-a despărţit, fraierilor! Ba nu politica, ci compromisurile v-au despărţit! Nu aţi fost îngeri.

Dar acum sunteţi ca doi îngeri care vorbesc la un ceai (te doare capul de la vin, iar pe el îl doare stomacul de la votcă) despre copii, despre neveste, despre vacanţe, despre schimbatul anvelopelor de iarnă... Nu pomeniţi nimic despre erecţiile voastre. (Care bărbat are curajul să recunoască, dezinteresat, că, de la o vreme, a început să dea rateuri?) Mai bine vă gândiţi (fără să spuneţi) cine se va prăpădi primul, tu sau el. Aţi intrat deja pe turnantă. 

Tu îi spui că ai citit o carte care nu-i spune nimic, el îţi zice de nu-ştiu-ce film sau spectacol care te lasă rece. Nu se leagă nimic, ciorba e sleită, Antarctica e între voi. Mai bine nu-l suna să-l inviţi la un ceai sau, dacă te invită el, spune-i că trebuie s-o duci pe aia mică la dentist, rămâne pe altă dată, adică niciodată!

Petre Barbu este senior editor ''Adevărul''