Mareşalul Antonescu despre capitalismul postdecembrist

La 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, n-avem capitalişti. Avem doar corupţi.

Printre alte şiretlicuri folosite de procurori  la interogatorii se numără şi aparenta libertate dată anchetatului de a sporovăi. Faţă în faţă cu victima, anchetatorul are fixat deja un obiectiv al iscodirii. Pentru a-l îndeplini, se cere ca anchetatul să renunţe la pândă. Or, cea mai bună formulă de a-l seda e să-l laşi să vorbească despre ce vrea el, întreţinând falsa atmosferă a unui taifas amabil.

La interogatoriile Mareşalului Antonescu din 14-17 aprilie 1946, Avram Bunaciu urmăreşte să obţină dezvăluiri compromiţătoare despre politicienii duşmani ai comuniştilor: Iuliu Maniu, în primul rând. Pentru asta, viitorul ministru al Justiţiei pune însă şi întrebări colaterale, ca ivite dintr-o curiozitate pură, de ascultător la o trăncăneală de bodegă. Mareşalul, deşi conştient de împrejurare, se lasă cu plăcere în voia unor paranteze la subiectul principal al interogatoriului.

Astfel se face că, la un moment dat, în etapa dedicată abdicării lui Carol al II-lea, vine vorba de Nicolae Malaxa. E curios de-a binelea Avram Bunaciu: „Malaxa era în raporturi bune cu Regele? De unde animozitatea între Dvs şi el?"

Răspunde prompt Mareşalul: „Nu m-a cunoscut. Eram contra lui Malaxa, deoarece ştiam în ce fel şi-a făcut el acea industrie. Era făcută din banii Statului, din contribuţia cetăţenilor, ceea ce a făcut el nu era mare lucru, oricărui om de pe stradă, dacă-i dai bani şi la dispoziţie mijloacele necesare, poate să facă ceea ce a făcut Malaxa. Dacă am spus Majestăţii Sale: «Dacă îmi dai mie posibilităţile lui, pot să fac acelaşi lucru ca el, cap să dirijez am»".

Aceste vorbe au fost spuse, în subsolul Ministerului de Interne, în seara de 14 aprilie 1946. De la interogatoriile la care au fost supuşi componenţii Lotului Antonescu au trecut peste şase decenii. Generaţiile de azi au deja experienţa a peste douăzeci de ani de capitalism postdecembrist à la Roumaine. Douăzeci de ani de capitalism rezumat, în linii mari, la o realitate evidentă, ştiută de toţi românii: afaceri cu statul.

Ce spune Mareşalul despre astfel de afaceri? Că ar fi la îndemâna oricărui om de pe stradă, care nu trebuie să se numească Malaxa pentru a se îmbogăţi. Scoase din arhive abia după cinci decenii, vorbele Mareşalului despre aşa-zişii capitalişti profilaţi pe afaceri cu statul ne avertizează asupra uneia dintre marile nenorociri ale istoriei postdecembriste: apariţia şi afirmarea, sub numele de capitalişti, a unor şmecheri care n-au nicio legătură cu adevăraţii capitalişti.

În 1990, întrebat, într-un interviu, despre schimbările din Est, Fidel Castro semnala că marea problemă a ţărilor care au trecut la capitalism o va constitui inexistenţa unei clase de capitalişti adevăraţi, care nu se fac de azi pe mâine. El Comandante en Jefe, născut şi crescut în Cuba americanizată, vrea să spună că o clasă de capitalişti adevăraţi apare în timp, după ce economia de piaţă reală, funcţionând ca o selecţie naturală, a ales dintre cei lansaţi în afaceri doar pe cei dotaţi să fie capitalişti.

Pentru că, indiscutabil, există un talent înnăscut de capitalist, aşa cum există un talent înnăscut de scriitor, de jurnalist sau de om de ştiinţă. Aşa cum spunea Mareşalul, afaceri cu statul poate să facă orice om de pe stradă. Asta înseamnă că afaceri cu statul poate face şi un ins fără o minimă înzestrare de a fi capitalist.

În primii ani postdecembrişti, afirmarea unor capitalişti rezumaţi exclusiv la afaceri cu statul mai părea de înţeles. De neînţeles e însă faptul că, şi după 20 de ani, capitaliştii români sunt cu precădere tot cei care fac afaceri cu statul. Concurenţa reală, care exclude afacerile cu statul, asigură unei ţări capitaliştii adevăraţi, cei fără de care nu poate înflori economia naţională.

Reducerea capitalismului autohton la afaceri cu statul e responsabilă nu numai de corupţia devenită vedetă a presei. Ea e responsabilă şi de o realitate mult mai gravă, despre care se vorbeşte puţin, dacă nu chiar deloc: absenţa unei clase de capitalişti autentici.

Din această cauză nu s-au putut constitui în România autentice partide de dreapta, care să exprime interesele oamenilor de afaceri prin promovarea unor legi ale capitalismului, şi nu ale neocomunismului de tip Ion Iliescu. La 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, n-avem capitalişti. Avem doar corupţi.

Ion Cristoiu este scriitor şi jurnalist, autor al mai multor cărţi de proză, de studii de istorie literară şi de eseuri pe teme de istorie, politică şi literatură şi scrie pentru ''Adevărul''