Trenurile lui Berceanu

Când acceleratul de Satu Mare ajunge la Bucureşti cu o întârziere de 125 de minute, adică de două ore şi cinci minute, eşti tentat să crezi că ai epuizat senzaţiile tari ale ciocnirii cu sistemul.

Mare greşeală! În Gara de Nord, absurdul continuă. Şi e „poarta feroviară numărul 1 a ţării".

Hai să facem un test, îţi zici. Să vedem dacă la CFR funcţionează legea europeană a despăgubirii călătorilor. A întârziat, a plătit. Mi-a luat abuziv două ore din viaţă, să scoată bani din puşculiţă.

Prima dilemă: cui trebuie să te adresezi? Nu există un ghişeu pentru plângeri, reclamaţii, sesizări. Nu ai unde să baţi în geam. Încerci, totuşi, la Informaţii. Femeia de dincolo de sticlă face ochii mari. De unde să ştie ea unde-s Reclamaţiile? Ea se ocupă de anunţuri, ce tren pleacă, ce tren vine...

Să întreb la unul dintre ghişeele la care se vând bilete, te încurajezi. O doamnă amabilă te îndrumă spre biroul şefului de tură. Acolo, cu aceeaşi amabilitate, ţi se spune că nu poţi primi nicio despăgubire. Aveţi dreptate, ne cerem scuze, trenul a întârziat două ore şi ceva, dar despăgubirile se aplică doar la trenurile internaţionale. Aha...

Un prieten face haz de necaz: aşa se întâmplă când trenul vine de la Satu Mare. Altceva era dacă se ducea câţiva kilometri mai încolo, peste graniţă, la unguri, şi venea lansat spre Bucureşti... Devenea tren internaţional şi i se aplica legea despăgubirilor pentru întârzieri.

Dar avem tren şi pe litoral! Şi ăsta a costat bani mulţi, pentru că are vagoane nou-nouţe, cu dotări ca-n Germania. Păcat că nu are cale ferată pe care să circule cum se cuvine... De la Constanţa la Mangalia, aceeaşi linie primitivă, neelectrificată. La Constanţa se schimbă locomotiva: este dată deoparte cea electrică şi intră în scenă cea pe motorină. Şi începe gâfâiala de bătrân astmatic: Eforie Nord... Eforie Sud... Costineşti... Neptun... Mangalia... Cu noroc, o oră şi jumătate pe 43 de kilometri. E normal, doar trenul care merge spre Mangalia trebuie să împartă linia cu cel care se îndreaptă spre Constanţa. Nu există linie dublă, ca să se poată circula simultan în ambele sensuri.

Radu Berceanu se află la al treilea mandat de ministru şi la al doilea de şef la Transporturi, dar nu-şi face griji: el nu circulă cu trenul, ci cu limuzina. Şi nici nu primeşte ghionturi pe sub masă de la colega de cabinet Elena Udrea, la şedinţele de Guvern: bre, Radule, turiştii mei nu ajung pe litoral din cauza trenurilor tale! Fă, naibii, ceva, că te spun lui Traian!

Dar nu vă faceţi iluzii: pe toţi aceşti bugetivori îi doare-n bască de necazurile noastre pe calea ferată. Important e să le meargă lor afacerile şi comisioanele...