Plânsetul unui sugar

Rupt de redacţie pentru scurtă vreme, mai zăbovesc o zi asupra micului tratat de înţelepciune care este cartea lui Amos Oz – „Cum să lecuieşti un fanatic“ (Editura Humanitas, 2007).

Povestioarele cu care marele scriitor israelian îşi însoţeşte cele câteva eseuri sunt bijuterii ale unui spirit pragmatic, pentru care opusul războiului nu este iubirea, ci este pacea.

Ultimul „eşantion" de Amos Oz pe care vi-l propun ne arată cum funcţionează gândirea fanaticului şi cum poate fi ea contracarată prin imaginaţie.

„Unui prieten şi coleg foarte drag inimii mele, minunatul romancier israelian Sammy Michael, i s-a întâmplat odată ceea ce ni se întâmplă din când în când unora dintre scriitori: o călătorie foarte lungă cu maşina până în alt oraş, cu un şofer care i-a ţinut predica obişnuită despre necesitatea absolută ca noi, evreii, să-i ştergem pe arabi de pe faţa pământului.

Sammy l-a ascultat şi, în loc să ţipe - «Vai, ce om îngrozitor! Sunteţi nazist, fascist?» -, s-a hotărât să procedeze  altfel. L-a întrebat: «Şi cine credeţi că ar trebui să-i omoare pe arabi?» Şoferul a zis: «Ce vreţi să spuneţi? Noi! Evreii israelieni! Trebuie! Nu avem de ales, uitaţi-vă numai ce ne fac în fiecare zi!» «Dar cine anume credeţi că ar trebui să facă treaba asta? Poliţia? Sau Armata? Sau poate pompierii? Sau echipele medicale? Cine să o facă?» Şoferul s-a scărpinat în cap şi a răspuns: «Cred că sarcina ar trebui să se împartă egal între noi toţi, fiecare dintre noi ar trebui să ucidă câţiva dintre ei." Sammy Michael, jucându-şi în continuare rolul, a zis: «Bine, să spunem că vi se repartizează un anumit bloc din oraşul în care v-aţi născut, Haifa, şi bateţi la toate uşile sau sunaţi, întrebând: „Scuzaţi-mă, domnule sau doamnă, sunteţi cumva arab/arăboaică?"; şi dacă răspunsul este „da", îl/o împuşcaţi. Apoi, când aţi terminat de verificat apartamentele şi sunteţi pe cale să plecaţi spre casă, chiar când vă întoarceţi spre ieşire», a continuat Sammy, «auziţi undeva, la etajul patru al blocului de care vă ocupaţi, plânsetul unui sugar. Vă întoarceţi şi îl împuşcaţi pe bebeluş? Da sau nu?» A urmat un moment de tăcere, după care şoferul i-a spus lui Sammy Michael: «Sunteţi un om foarte crud, să ştiţi».

Povestea aceasta este semnificativă, pentru că fanaticul are o fire foarte sentimentală şi, în acelaşi timp, complet lipsită de imaginaţie. Şi acest lucru îmi dă uneori speranţa, chiar dacă e foarte firavă, că injectarea unui strop de imaginaţie îl poate face pe fanatic să se simtă stingherit. Nu e un leac rapid, nu e un tratament rapid, dar poate fi de folos."

Bună treabă, imaginaţia... Dar cum să-i contaminăm pe oamenii cărora imaginaţia le lipseşte cu desăvârşire? De mare folos ne-ar putea fi lectura, dar ce ne facem când, conform ultimelor studii, un român din doi nu citeşte nici măcar o carte pe an?!

Grigore Cartianu este redactor-şef "Adevărul"