Ştefănescu a refuzat 200.000 de dolari ca să rămână în Italia. Când a venit la Universitatea Craiova i s-a spus „Poetul“
0
Moartea lui Costică Ştefănescu lasă în urmă un mare gol în fotbalul românesc, deoarece acesta a fost una dintre figurile emblematice ale fenomenului sportiv din ţară.
„Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima” este o carte scrisă de ziaristul Ion Jianu, un bun cunoscător al fotbalului oltean, care a reuşit să stea de vorbă cu cei mai mulţi dintre componenţii echipei care făcuse furori în Europa, la începutul anilor 1980. Între ei şi s-a aflat şi căpitanul Costică Ştefănescu, care a dezvăluit multe lucruri interesante. A fost probabil cel mai amplu interviu acordat de Ştefănescu în toată cariera şi unul dintre ultimele, din care „Adevărul” vă rezintă cele mai importante pasaje:
„Am început să joc fotbal în mod organizat la Steaua în 1964. În 1968 am fost convocat la lotul naţional, iar în 1969 la un turneu în Franţa mi s-a propus să rămân la Paris. Eram prea tânăr, m-am gândit la consecinţe..”
„În 1969, Ştefan Kovacs m-a chemat la echipa mare a Stelei, dar la un joc-şcoală Ţiţi Dumitriu mi-a provocat o fisură la gleznă şi mi-a amânat debutul în Divizia A. S-a spus atunci că Ţiţi m-a accidentat cu intenţie”
„Din cauza unui atac dur al unui jucător de la Jiul am stat mult pe bară şi am pierdut echipa Stelei, unde jucam atacant. În 1973 am decis să plec la Universitatea Craiova, unde odată cu mine au ajuns Boc şi Bădin, iar în acelaşi an au fost promovaţi Balaci şi Negrilă”
„Emeric Ienei a fost primul care m-a folosit libero, în 1972 la tineretul Stelei. Apoi am jucat mijlocaş, iar la Craiova, Constantin Teaşcă m-a tras în defensivă. Jucam un meci la Făgăraş şi el s-a certat cu Deselnicu. Atunci, Adrian Păunescu, care era pe bancă, i-a zis să-l scoată pe Deselnicu şi să mă bage pe mine libero. Şi acolo am rămas”
„O singură problemă am avut cu antrenorii. S-a întâmplat cu Teaşcă. Eram în cantonament şi ne-a lăsat să bem un pahar, dar eu, Ţicleanu, Beldeanu şi Donose am întârziat. Ca pedeapsă, nea Titi ne-a sculat la 5 dimineaţa ca să facem antrenament, dar am refuzat asta şi ne-a trimis la tineret”
„Eu participam doar la evenimentele organizate, nunţi, botezuri, aniversări. Nu eram vreun abstinent, mi-au plăcut şi mie distracţiile şi câte un şpriţ, dar cu măsură. Preferam un film, un teatru, o operetă”
„Noi, la Craiova nu jucam pentru bani. E drept, o duceam bine, aveam facilităţi, dar nu câştigam bani mulţi. După ce am eliminat Fiorentina am primit câte 3.600 de lei. Cam ăsta era nivelul primelor noastre”
„Calificarea Universităţii în semifinalele Cupei UEFA, în 1983 a fost ceva fabulos. Păi faţă de alte echipe, noi plecam la drum cu pachete de acasă. Eram în aeroport lângă bidoane şi lăzi de mâncare. Arătam ca nişte ţărani, dar am scos fotbalul românesc în Europa”
„ În 1986 am preluat FC Braşov ca antrenor, dar Craiova n-a vrut să mă lase să fiu şi jucător. Mi-au dat dezlegarea după nouă luni. A fost bătaie de joc faţă de un om care făcuse totul pentru Universitatea. Am fost atât de supărat, încât mi-am vândut casa din Bănei şi m-am mutat definitiv la Braşov”
„Am vrut să mă retrag de la naţională în 1984. Aveam 33 de ani şi calculasem că din 365 de zile stătusem în cantonament 269 de zile. Eram suprasaturat. Lucescu m-a înţeles, dar cei de la CNEFS mi-au zis clar că dacaă vreau să mai joc la Craiova trebuie să joc şi la naţională”
„La Florenţa, în 1982, după Italia – România 0-0, am primit o gentuţă cu 200.000 de dolari. Trebuia doar să accept să rămân în Italia, dar n-am făcut-o”
„Am fost primul antrenor al Stelei după exodul din 1990. Cu un lot făcut în pripă am terminat turul pe locul II, la un punct de Universitatea Craiova, dar în iarnă m-au dat afară. Eu mă aşteptam să fiu felicitat, iar ei m-au demis”
„Scandalurile, lipsa de loialitate şi situaţia din fotbalul românesc m-au făcut ca în 2002 să mă ocup în primul rând de afaceri şi să mă gândesc în primul rând la ofertele din străinătate”
La început i s-a spus „Poetul”
Costică Ştefănescu a încpeut să fie un nume respectat abia pe la 25 de ani. La Steaua a avut ghinion, iar la Craiova s-a adaptat destul de greu. „La început juca sporadic. Era un mijlocaş lent, avea tendinţa de a juca numai cu pase lungi, deschideri în adâncime, care adesea erau nereuşite. De aceea i s-a spus Poetul. Apoi s-a impus şi a avut o viaţă sportivă fără reproş. Era foarte echilibrat şi avea un comportament 100% profesionist. O mare calitate a lui ca jucător era clarviziunea. Toţi îl respectau, dar atunci nu-l iubeau, pentru că nu participa la agapele lor. Nu ieşea niciodată la bere cu băieţii”, a povestit Corneliu Stroe, preşedintele Craiovei Maxima.
Citiţi mai multe despre moartea lui Costică Ştefănescu:
Costică Ştefănescu (62 de ani), fostul mare fotbalist al Universtităţii Craiova, s-a sinucis marţi după-amiază la Spitalul Militar din Bucureşti. Acesta s-a aruncat de la balconul salonului unde era spitalizat. Ştefănescu suferea de cancer, iar durerile provocate de boală deveniseră insuportabile.
Se spune că fotbalul românesc a avut trei mari libero, Apolzan, Ştefănescu şi Belodedici, însă fostul căpitan al "Craiovei Maxima" a redefinit noţiunea de şef al defensivei.
S-a stins o legendă: Costică Ştefănescu
Costică Ştefănescu, în vârstă de 62 de ani, care era internat la Spitalul Militar din Bucureşti din cauza unui cancer pulmonar, s-a aruncat de la balconul rezervei unde era spitalizat, nemaiputând suporta durerile provocate de boala de care suferea.
Averea lăsată de Costică Ştefănescu, estimată la 4.500.000 de euro
Costică Ştefănescu a lăsat în urmă o avere de 4.500.000 de euro. Fotbalistul a investit împreună cu soţia sa suma de 1.800.000 de euro în două hoteluri situate în staţiunea Eforie Nord.
Moartea lui Costică Ştefănescu este privită de o parte din familie drept accident, în timp ce cealaltă ia în calcul varianta sinuciderii.
Ştefănescu, fotbalistul cu valiză-diplomat
Când ştirea morţii lui Costică Ştefănescu a făcut ţăndări liniştea oraşului toropit de căldură, un tânăr îmbrăcat într-un tricou albastru al Universităţii Craiova a fugit la Spitalul Militar ca să aprindă două candele pe trotuar.
Marţi. 20 august. Afară sunt peste 30 de grade, deşi e trecut de ora 18.00. O burtieră galbenă ale cărei margini ies întotdeauna din suprafaţa ecranului anunţă: „Costică Ştefănescu a murit”.
Sicriul cu trupul fostei glorii a Ştiinţei a ajuns aseară, la miezul nopţii, la Craiova, unde va fi înmormântat sâmbătă. Cheltuielile vor fi suportate de autorităţi, pentru că Ştefănescu era cetăţean de onoare al oraşului.
"Costică Ştefănescu s-a sinucis, aruncându-se de la etajul 6 al Spitalului Militar". Aşa a sunat ştirea care a cutremurat România marţi seara
Cătălin Striblea: Fotbaliştii pe care ţi-i arată tata
„«Stai, mă, şi tu într-un loc şi uită-te la televizor! Uite-l pe Ştefănescu. Mare fotbalist!» Atenţionarea tatei e probabil prima mea amintire palpabilă despre fotbal”, scrie Cătălin Striblea, pe blogul său de pe adevarul.ro.
Se încarcă comentariile...
