Mircea Lucescu dezvăluie: „N-am spălat nici acum tricoul lui Pele din Mexic“

Mircea Lucescu este antrenorul român cu cele mai bune rezultate

Înaintea meciului Şahtior- Juventus, din Liga Campionilor, ziariştii italieni se ţin scai de Mircea Lucescu, iar antrenorul român nu-i refuză. El a acordat un interviu stufos cotidianului La Republica, din care "Adevărul" a speculat pasaje importante, în care a dezvăluit o parte dintre secretele sale.

Pe 4 decembrie 1982, România remiza cu Italia, la Florenţa. A fost un 0-0 în compania campioanei mondiale de atunci, primul rezultat mare al generaţiei care avea să ajungă la Euro 1984.  Lucescu îşi aminteşte: „În ziua aceea a început să mă cunoască lumea. Am jucat impecabil în apărare, deşi din minutul 55 am rămas în zece jucători. L-am pus pe Iorgulescu să-l ţină pe Paolo Rossi. A fost inteligent, l-a enervat pe Rossi, chiar dacă uneori s-a comportat un pic nesportiv. Gino e un băiat deştept, acum are nişte restaurante în Bucureşti. S-a realizat şi îmi este foarte drag, ca de altfel mulţi dintre cei pe care i-am antrenat”, a povestit Lucescu.
 

„Am dus jucătorii cu forţa la muzee“
El le-a dezvăluit italienilor că rolul unui antrenor este şi acela de a-şi educa fotbaliştii.  „Cultura este esenţială. Dacă ştii, n-ai de ce să te temi. Noi am trăit în cortina de fier a comunismului şi la fiecare meci în străinătate descopeream o altă bucată de lume. Dar eram timizi, suspicioşi. Ţin minte că în 1983 am jucat cu Suedia, la Stockholm. Am dus echipa să vadă unde se decerenează premiile Nobel, iar jucătorii nu vroiau să coboare din autocar. A trebuit să-i scot cu forţa. La fiecare deplasare aveam în program vizitarea unui muzeu sau făceam un tur al oraşului. Mă documentam înainte, era parte din planul meu. Şi acum trebuie să procedăm la fel”, crede Il Luce.

Penisularii au vrut să afle şi despre copilăria lui Lucescu. „A fost grea, cu multe nejunsuri, dar am ieşit sănătos din asta. Acasă dormeam şapte într-o cameră, unul peste altul. Mi-a plăcut şi cartea, să studiez. Sistemul de atunci asigura cunoştinţe solide tuturor. Tinerii de azi nu ştiu nimic despre istorie şi filozofie. Eu eram altfel. Şi asta m-a ajutat ca la 23 de ani să ajung căpitan la naţională, iar la 25 de ani să conduc echipa la Campionatul Mondial din Mexic”, a mai povestit Lucescu.
 

„În Mexic am luat tricouri din târg“
„Cum a fost în Mexic?”, l-au întrebat italienii. „Eram nişte băieţi tineri care habar nu aveam nimic din ce uram să se întâmple acolo. Am plecat în Mexic cu tricouri de joc cu mânecă lungă şi ne-am trezit acolo că muream de cald. A trebuit să mergem să luăm tricouri ieftine de la târguri, în culorile ţării, şi am cusut stema pe piept cu ac şi aţă. Ba, am folosit şi ace de siguranţă. Ne-am tras dungi albe pe pantofi ca să zică adversarii că suntem sponsorizaţi de Adidas. Dar experienţa  afost teribilă. Ce meciuri! 0-1 cu Anglia, 2-3 cu Brazilia şi 2-1 cu Cehoslovacia. Pele ne-a dat două goluri. Am şi acum tricoul lui, nici nu l-am spălat. L-am păstrat aşa. A fost un mare fotbalist, un fenomen, dar cu un comportament nesportiv. Trăgea de tricou, ciupea, înjura şi chiar scuipa”, a rememorat Lucescu. 

„Mi-a fost ruşine de Beckenbauer“
După Cupa Mondială din Mexic, Mircea Lucescu a descoperit Italia. Dinamo avea relaţii bune cu Bologna, jucau amicale. S-a împrietenit cu Bulgarelli, fostul mare fotbalist, care îl invita la el: „Partidul mă lăsa să merg cu soţia. Aterizam la Roma cu doi dolari în buzunar şi primul lucru pe care îl făceam era să ne luăm coca cola şi sandwichuri. Apoi la Bologna am descoperit magazine luxoase, era o lume excitantă şi ameţitoare. Nevastă-mea a făcut febră 40 când a văzut ce e acolo. La Bulgarelli l-am întâlnit pe Beckenbauer şi am fost atât de copleşit încât n-am putut să mă apropii de el. N-o să uit niciodată asta. Le-am spus mereu copiilor că trebuie să privească lumea în faţă, pentru că lumea este a lor. Să nu le fie ruşine aşa cum mi-a fost mie atunci”

„Am zburat printre oi şi ţesături“
Tehnicianul de 67 de ani a povestit şi începuturile sale ca antrenor: „Iniţial am început să lucrez cu copiii, vroiam să le trezesc pasiunea pentru sport. Apoi m-am dus la Corvinul Hunedoara, unde am clădit o echipă. Aveam toate cluburile din Bucureşti împotriva mea. Nu eram chiar amic cu Ceauşescu, dar eu şi Nadia Comăneci am fost cooptaţi în Consiliul Naţional al Sportului. Mi-a fost bine, am început să antrenez documentându-mă mai ales la naţională. Umblam mult, chiar dacă nu erau bani. Am zburat în Cipru printre oi, am călătorit printre ţesături, la Oslo am stat şapte zile la ambasadă, pentru că era o singură cursă pe săptămână până la Bucureşti. România a început să joace bine. Înainte de meciul cu Italia, de la Florenţa, în septembrie 1982  am fost la Italia – Elevţia, iar după meci am stat la masă cu Bearzot şi cu jucătorii. Erau oameni ca şi noi. Asta le-am spus băieţilor înainte de jocul direct. Că Rossi şi ceilalţi sunt oaemeni ca şi noi. Cât am antrenat naţionala am bătut ţara în lung şi-n lat ca să văd jucători. Vorbeam cu ei, cu antrenorii lor. Acum nu există acest schimb de informaţii. Toţi sunt egoişti”, a spus Lucescu.

„Porto şi Standard Liege mi-au oferit bani mulţi“
În 1990, Mircea Lucescu a ajuns în Italia, ca antrenor. „Anconetani m-a vrut la Pisa. Să creştem jucători. Sunt primul antrenor care a vorbit despre analiza video a meciurilor. Aş fi putut breveta asta. Am avut oferte de la Porto şi de la Standard Liege, care ofereau mai mult decât Brescia, dar mie mi-a plăcut să lucrez cu prietenii. Poate a fost o greşeală de-a mea. Soţia se simţea bine în Italia. Despre Inter ce să zic. Am luat o echipă în fibrilaţii şi care-l aştepta pe Lippi, dar Moratti n-a uitat nici acum că în cinci meciuri pe San Siro am dat 25 de goluri. Cariera mea a continuat în România, Turcia, Ucraina. Am luat titluri. Am câştigat în locuri fără istorie şi tradiţie, am făcut spectacol. Am câştigat şi bani, dar o echipă e puternică prin coeziune şi prietenie, aşa se capată identitatea, nu cu bani. Eu sunt leu, deci luptător. Mereu am luptat contra puterii. Am 50 de ani în fotbal, dar găsesc mereu stimuli noi pentru mine şi pentru jucători. Şi câtă vreme voi avea un preşedinte care să împărtăşească asta, voi fi acolo”, a încheiat Lucescu.

„Diferenţa dintre Messi şi Ronaldo este că Messi este perfect integrat în echipa Barcelonei, pe când Cristiano face jumătate din treaba Realului.“