INTERVIU Mircea Lucescu: „Îmi vine să îmi smulg părul de necaz! Momentul acela mă macină şi acum“ Ce i-a făcut Emil Bobu tehnicianului român
0
Pe 9 noiembrie, România şi Turcia vor disputa un meci amical, iar Mircea Lucescu va fi într-o postura inedită, aceea de adversar al naţionalei pentru care a jucat şi pe care a antrenat-o.
Într-un interviu exclusiv pentru Eusunt12.ro, tehnicianul de 72 de ani a vorbit despre acest meci, dar şi despre cariera sa la naţionala României.
De ce aţi dorit un meci amical între România şi Turcia?
Mircea Lucescu: Simplu… cele doua naţionale seamana, in prezent, ca doua picaturi de apa! Sunt doua echipe care trebuie sa se reaseze. Pe banca sunt antrenori noi, iar timpul avut la dispozitie pentru a crea ceva solid este limitat!
Să înţelegem că sunt şanse reduse să vedem Romania şi Turcia calificate la Euro 2020?
Nu, nu trebuie sa cadem in pacatul ca sunt sanse mici! Repet, in cateva zile cat ai lotul la dispozitie nu poti face minuni, dar ai nevoie de incredere. Cred ca intr-un an se va vedea ceva… O mare sansa pentru ambele selectionate este Liga Natiunilor. Chiar daca nu este la fel ca in preliminarii, este un turneu care creaza competitie intre echipe, iar jucatorii pot capata o mai mare experienta.
Aveţi un sfat pentru Cosmin Contra?
Are multa experienta. A jucat la echipe mari, a avut antrenori buni… sunt sigur ca a furat ce trebuia! Sunt convins ca va avea rezultate. Evit sa spun mai multe… sunt selectionerul Turciei!
Care este planul pentru redresarea echipei Turciei?
O mare problema este campionatul Turciei! Strainii au invadat competitia. Astfel, tinerii jucatori turci au fost sufocati. S-a ajuns chiar la disparitia lor! Turcia avea echipe de tineret extraordinare… acum e jale! Ca si la Nationala Romaniei, turcii nu mai sunt titulari la echipele de club din strainatate! Stau pe banca… nu-mi vine sa cred ca s-a ajuns aici! Sunt titulari la Borussia Dortmund, Wolfsburg si Freiburg, in rest sunt rezerve, iar cei mai multi joaca doar in liga secunda din Germania. Am facut si o gluma… dar nu-i a buna: sa se reuneasca in Germania si sa joace acolo toate meciurile!
Christoph Daum, fostul selectioner al Romaniei, a declarat in mass-media din Germania ca problema fotbalului turc este legata de invidia aparuta intre jucatorii nascuti in Turcia si cei nascuti in strainatate. Puteti comenta?
Este opinia lui Daum… nu vreau s-o comentez! Eu asta cred: turcii si-au pierdut valoarea din cauza infuziei strainilor din competitia interna. Este nevoie de timp ca sa se nasca acel spirit pe care Turcia l-a avut la Mondialul din 2002, cand a luat bronzul! In acel an am castigat cu Galatasaray titlul national. Pai turcii aia te mancau pe teren! Ce trebuie facut? E nevoie de un nou ciclu… sa cautam tineri, sa-i facem sa joace titulari. Sa le dam incredere! Va fi greu, dar Turcia si Romania trebuie sa se califice la Euro 2020! Sunt optimist…
Vă aduceţi aminte că ultimul meci ca jucator la Nationala a fost la Craiova? Acum urmeaza Romania – Turcia in Banie!
O iau de la coada spre cap! Meciul nu se va juca la Craiova! Am inteles ca nu sunt gata aprobarile pentru noul stadion. Nu se stie locul de disputare. Asteptam informatii din partea Federatiei Romane. Cat despre meciul din ’79… da, a fost 2-2 cu Spania! Ar fi fost interesant la Craiova!
Referitor la meciurile contra Turciei, aveti un moment special?
Mircea Lucescu: Balaci! Ce jucător! Craiova! Meciul din preliminariile Mondialului din ’86 m-a facut sa-i dau o sansa lui Balaci. Venea dupa accidentarile alea urate, plecase de la Universitatea. Era innebunit sa joace! La 3-0, Hagi a fost faultat in careu de portarul turc. Penalty! Cu tupeul lui innascut, Ilie a luat mingea sa bata, desi altcineva trebuia s-o faca! A tras si a ratat! Doamne, ce fotbalist! Daca Romania si Turcia ar mai avea asa ceva…
Acum 32 de ani, aţi ratat un nou turneu final de Cupa Mondiala? Puteti face o paralela dintre meciul cu Irlanda de Nord din ’85 si cel cu Islanda de acum?
Cu asta chiar mi-ai rascolit amintirile! Chiar sunt multe asemenari. Islanda este o echipa care se bazeaza pe forta fizica, un joc simplu, dar cu o organizare extraordinara! Mingi lungi, cauta confruntarea unu la unu… Iar greselile individuale ale jucatorilor mei au fost fructificate de fiecare data. Noi am ratat, ei au bagat totul in poarta! La fel ca-n ’85! Marea deosebire a fost legata de starea terenului. Ce a fost acum 32 de ani… de ce nu s-a vrut atunci sa jucam la Timisoara? Sunt multe de spus!
De ce s-a jucat cu Irlanda de Nord pe “23 August”, pe un gazon prost?
Meciul ala era decisiv. Bateam… eram in Mexic! Macar egal… Of, imi vine sa-mi smulg parul de necaz! Si am avut multe la viata mea, dar momentul ala ma macina! Ce echipa aveam! Ceausescu era plecat din tara, asa ca Emil Bobu, omul de incredere, decidea totul! L-am sunat pe Cornel Pacoste, prim-secretarul de la Timisoara, sa-l intreb daca putem juca acolo. A spus imediat “Da”! L-am rugat sa intervina pe langa Bobu, care era in vizita de lucru in Timis, ca sa avem acceptul. Nu s-a putut! Bobu n-a vrut sa auda asa ceva! La Timisoara era o atmosfera incredibila pe stadion. Imi amintesc ca am jucat in tricoul lui Poli intr-un meci caritabil cu Partizan Belgrad, organizat de Emerich Dembrovschi. Apoi, am dus acolo Nationala la meciurile amicale cu Iugoslavia si Finlanda. Gazonul era foarte bun si publicul minunat. Pentru ca Bobu a refuzat, am decis sa plec din cantonamentul Nationalei si sa dau o fuga pana la Bucuresti! Eram cu lotul la Bistrita, acolo pregateam meciul cu Irlanda de Nord. Mi-am luat ghetele si m-am suit in avion. Am venit pe “23 August” si de fata cu oamenii Partidului, cei care decideau, am inceput sa le fac demonstratii ca nu se poate sta in picioare. Am facut alunecari, cateva sprinturi… a ramas ca “Nu”! Si asta a fost! Am jucat pe un gazon prost, am pierdut si… gata!
Cu Islanda nu aţi avut însă un teren prost!
Corect, dar a fost o alta situatie care ne-a dezavantajat! Cred ca aveam sanse de calificare daca jucam intai meciul cu Finlanda si apoi ultimul joc impotriva Islandei. A contat enorm faptul ca am fost suspendat, ca n-am putut da indicatii! Calificarea s-a pierdut in alta parte! Acolo… in Ucraina!
La ce vă referiti?
Păi, la meciul cu Ucraina! Am primit doua goluri neregulamentare! Daca invingeam… Dar vreau sa ma refer la alt moment. M-au lucrat spaniolii din stafful Ucrainei! In special, Raul Riancho… care a lucrat mult cu Rebrov. Ei m-au suspendat! In raportul de arbitraj s-a scris ca am fost eliminat! Fals! Centralul Borbalan nu a facut asta, dar in raport a aparut asta, fara sa fim anuntati la final! Ne-au spus ca nu ne reproseaza nimic. Apoi… s-au sucit! Si asta a contat, pentru ca asa am ajuns sa fiu suspendat la meciul cu Islanda! Pe drumul spre vestiare, cand eu protestam la adresa arbitrilor, Raul se imbratisa cu arbitrii spanioli! Daca eram pe banca, nu pierdeam meciul cu Islanda!
Revenind la meciul amical Romania – Turcia: v-ati gandit ce se va intampla in momentul in care se va intona “Desteapta-te, romane!” si dumneavoastra veti fi in tabara adversa?
E precum o pedeapsa! Sunt un sentimental… Mi-e greu sa raspund. Ciudat, zbuciumat, tensiune, chiar nu stiu ce sa spun acum. Probabil, dupa meci voi putea sa inteleg. Cred ca cel mai important este sa spun ce inseamna pentru mine Nationala Romaniei! Niciodata… si accentuez, niciodata nu am cerut sa fiu capitanul vreunei echipe! Spun ce n-am spus niciodata! Am fost doar capitanul Romaniei! Suprem! Asa mi-am dorit! Au vrut sa ma puna la Dinamo… am refuzat! La fel, la Hunedoara. Stii ce inseamna sa joci pentru Romania? Totul! N-am sa uit ca in ’69, dupa meciul cu Grecia, cand ne-am calificat la Mondiale, o mie de oameni m-au dus pe brate de la stadion pana acasa! Adica de la “23 August” pana pe “Macaralei”, unde stateam atunci! Eram capitanul! Mergeam in Mexic! Ce sa spun mai mult…
Se încarcă comentariile...
