Raport INS: Hibele sistemului de învăţământ

România are una dintre cele mai mari rate de abandon şcolar

O rată a abandonului ridicată, profesori puţini, resurse limitate în şcoli şi o discrepanţă între specializările de la facultate şi ce se cere pe piaţa muncii. Aşa este descris sistemul de educaţie românesc, în raportul „Tendinţe sociale”, elaborat de INS.

Potrivit datelor oficiale ale Institutul Naţional de Statistică (INS), în perioada 2010 - 2016, populaţia şcolară din România a scăzut continuu, de la 4,2 milioane în 2010 la 3,6 milioane în anul şcolar 2016 - 2017, principala cauză menţionată de specialişti fiind sporul natural negativ din ultimele două decenii. Un alt motiv îl reprezintă migraţia internaţională.

Cea mai mare scădere a populaţiei şcolare s-a înregistrat la nivelul învăţământului superior, în anul universitar 2016/2017 fiind înmatriculaţi cu 39% mai puţini studenţi decât în 2010/2011.

Calitatea învăţământului şi schimbările legislative

Modificările legislative din domeniul Educaţiei din ultimii 25 de ani au afectat calitatea învăţământului, arată INS. Astfel, o altă problemă majoră a reprezentat-o desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii în anul 2009, ceea ce a făcut imposibilă continuarea studiilor pentru un număr important de elevi care au absolvit clasa a VIII-a. Afectaţi au fost în mod special cei din mediul rural, unde reţeaua liceelor este slab dezvoltată, comparativ cu mediul urban.

Raportul INS subliniază şi discrepanţa între oferta educaţională şi cererea de pe piaţa muncii, ceea ce a generat disfuncţii semnificative ale sistemului educaţional: specializări limitate sau perimate, neglijarea formării de specialişti în anumite domenii şi supraaglomerarea altora, notează documentul.

Revenind, statisticienii afirmă că cea mai mare rată netă de cuprindere în învăţământ se înregistrează în municipiul Bucureşti, următorul judeţ în ierarhie fiind Cluj. La polul opus, cele mai mici rate nete de cuprindere în învăţământ sunt în Ilfov, Giurgiu şi Ialomiţa. „Deşi la nivel naţional au fost aplicate strategii şi politici sociale de cuprindere a unui număr cât mai mare de copii de vârstă şcolară în sistemul naţional de educaţie, încă există o pondere importantă în afara sistemului“, se arată în raport.

Abandonul şcolar, la cote alarmante

Potrivit documentului, indicatorul statistic care semnalează lipsa participării la educaţie este abandonul şcolar, iar evoluţia acestuia din ultimii ani, pune în evidenţă vulnerabilitatea României în ceea ce priveşte accesul la educaţie. Frecvent în mediul rural, abandonul şcolar este mai accentuat în învăţământul gimnazial.

În ceea ce priveşte învăţământul primar, nu există diferenţe semnificative între abandonul şcolar din mediul rural şi cel din mediul urban. De asemenea, o altă problemă cu care sistemul de educaţie s-a confruntat în acest timp este rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie, deşi în ultimii ani se observă o tendinţă descrescătoare a fenomenului. Concret, rata de părăsire timpurie a fost de 18,5% în 2016, arată raportul citat, fenomenul fiind mai accentuat în rândul populaţiei feminine.

Înjumătăţirea promovaţilor la Bac

Perioada 2001-2008 a fost marcată de două etape distincte în ceea ce priveşte evoluţia numărului de elevi care au promovat examenul de Bacalaureat. Potrivit raportului, în perioada 2001 - 2008, ponderea celor care au promovat examenul a fost una ridicată, maximul fiind atins în anul şcolar 2007 - 2008, conform statisticilor. Creşterea a fost urmată de o scădere abruptă, la jumătate (2015/2016) când doar 96.000 de elevi au reuşit să ia examenul.

Cum fac românii faţă nevoilor lunare

Datele INS mai arată că aproape 40% din populaţia României trăieşte în risc de sărăcie. Ţara noastră ocupă un loc fruntaş la nivel european, clasându-se în urma Bulgariei, unde problemele privind sărăcia şi excluziunea socială sunt mai mari decât la noi. Potrivit sursei citate, cei mai afectaţi sunt pensionarii şi şomerii, cea mai săracă regiune din ţară fiind Nord-Estul României. La pol opus se situează regiunea Bucureşti-Ilfov, unde problemele nu sunt atât de mari, lefurile sunt mai mari iar locurile de muncă nu lipsesc.

Potrivit INS, în majoritatea gospodăriilor din România, nivelul veniturilor este foarte scăzut în comparaţie cu cheltuielile care trebuie făcute pentru satisfacerea nevoilor de consum. De pildă, în 2016 doar 69% din români reauşeau să facă faţă nevoilor lunare cu veniturile pe care le aveau disponibile, cele mai afectate fiind gospodăriile şomerilor. Concret, mare parte din gospodării nu îşi permit alte cheltuieli de consum în afară de cele pentru alimente şi bunuri nealimentare de strictă necesitate, arată statisticienii.

Spre exemplu, înlocuirea mobilei uzate, vizionarea unor spectacole de teatru sau cinema ori cumpărarea unor produse electrocasnice sunt considerate un lux. Situaţia nu este mai bună nici în cazul salariaţilor. Potrivit INS, la nivelul anului 2016, doar 25% din salariaţi şi-au permis o vacanţă de o săptămână în afara gospodăriei, un procent foarte scăzut comparativ cu cel din alte state europene, subliniază statisticile.

„O familie cu doi salariaţi şi doi copii, cu salariul minim pe economie, nu poate trăi. Statutul de angajat nu oferă o protecţie reală faţă de riscul de sărăcie. Noi avem o economie a cărui principal avantaj competitiv este costul scăzut al forţei de muncă. Chiar şi investiţiile străine care s-au făcut în ultimii ani în România au fost, de fapt, atrase de mâna de lucru ieftină”, a explicat, pentru „Adevărul”, sociologul Mircea Kivu.