Proprietarul neglijent

Dacă Dumnezeu nu intră în casa ta pot să înţeleg. Poate îi pute. Te-ai uşurat şi nu ai tras apa. Poate ai atârnat cruci cu capul în jos şi nu vrea să intre de frica unei confruntări cu cel necurat. Mai spun unii înapoiaţi că şi dacă mergi gol prin casă nu mai vrea Dumnezeu să intre.

Dar în Casa Lui? De ce nu vrea El să mai intre în Casa Lui. Să ai Case atât de mari, pline de bogăţii şi să nu calci prin ele, asta da minune. Să îl supere mirosul de tămâie? Nu cred. Să nu îi placă muzica? Este la fel de mii de ani deci tare m-aş mira. 

Să fie oare deoarece popii s-au vândut mai întâi pe ei securităţii şi apoi ne-au vândut şi pe noi satanistei clase politice? 

Să fie oare pentru că au transformat Casa Domnului în talcioc intrând până şi în comerţul cu alcool? Să fie oare pentru felul în care popii batjocoresc lumânările oamenilor ca să îşi facă cota de ceară impusă de Ministrul Cultelor, că Patriarh nu pot să îi spun? 

Sau poate pentru că în loc să se îngrijească de sufletul casei Sale şi-au deschis agenţii de turism religios că nu cumva să vizităm casele Domnului fără un agent imobiliar în sutană deghizat în ghid turistic. 

Sau să fie pentru că nu mai putem nici măcar să fotografiem în Casa Domnului ca nu cumva să ne îmbogăţim şi ferească Dumnezeu să sărăcească biserica. 
 

Îmi spunea un popă necurat la un moment dat (lucru spus la televizor şi de purtătorul de cuvânt al bisericii) că biserica este finuţă cu noi, că dacă şi-ar cere toate proprietăţile înapoi ar falimenta statul Român. Aşa că să nu ne mai punem noi problemă ce face biserică cu banii, că nu este treaba noastră. M-am uitat cu milă la el şi i-am răspuns „Biserica încă mai există şi are proprietăţi pentru că a fost apărată cu sângele nostru. Dacă şi-ar cere poporul sângele înapoi v-aţi îneca cu toţii”€™. A amuţit raspopitul nevenindu-i să creadă că l-a luminat Dumnezeu prin mine. 

După cum vedeţi, popii nu vor că noi, chiriaşi în Casa Domnului, să beneficiem cu nimic de pe urma contractului pe care îl avem pe lumea aceasta cu Creatorul nostru. În vorbe, cică popii se roagă pentru noi şi ne doresc tot binele. În fapte, după cum se vede, nu au nicio reţinere să ne facă rău pentru că lor să le fie bine. 

Cu aşa administratori nici mie nu mi-ar mai plăcea să trec prin casa mea. 

Totuşi, Doamne, mai treci însă pe la Casa Ta şi fă-o iar primitoare pentru ca noi, cei care ţi-am zidit-o, titularii contractului cu Tine şi nu doar popii trădători să se simtă în ea ca Acasă. 

FOTO Mugur Varzariu