Lecţii esenţiale învăţate din pandemie

FOTO Shutterstock

După finalizarea unui proces important, în orice ţară ca afară”, în orice organizaţie sau echipă eficientă, are loc un proces la fel de valoros ca şi munca iniţială în sine: procesul lecţiilor învăţate. Fie că vorbim despre partea în care învăţam din greşeli tocmai pentru a nu le mai repeta, fie că adoptăm modele şi idei noi care au dat rezultate, acest proces final de analiză este ceea ce a generat întotdeauna progresul.

Propun, aşadar, să alocăm şi noi atenţie acestui subiect, privind înapoi către pandemie şi vaccinare. Este esenţial să identificăm lecţiile pe care le putem învăţa din experienţa ultimilor ani, şi nu pentru că toate statele moderne fac astfel de analize, ci pentru că realmente putem învăţa foarte multe din această abordare. Chiar şi la nivel individual.

Mă voi referi în continuare la o componentă a răspunsului contra pandemiei COVID-19, în care am fost implicat în mod direct încă de la început: organizarea procesului de vaccinare şi toate eforturile logistice adiacente.

Vă invit să privim procesul organizatoric per ansamblu, începând cu partea de planificare strategică. Mergând mai departe la înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de vaccinare, dotarea lor cu echipamente, angrenarea personalului medical dedicat iar, ulterior, şi a medicilor de familie. La stocarea, transportul şi distribuţia vaccinurilor în toată ţara. La organizarea programărilor online şi în cabinetele medicilor de familie. Toate aceste activităţi au fost construite pentru a funcţiona într-un timp extrem de scurt. Toate aceste procese au funcţionat pe parcursul celor 16 luni fără erori sau deficienţe semnificative. Sigur că au fost şi multe lucruri care puteau merge mai bine. Am încercat să îmbunătăţim orice mecanism imediat ce am identificat o problemă.

Din această experienţă am avut mult de învăţat atât noi, cei 67 de membri ai Comitetului Naţional pentru Coordonarea Activităţilor privind Vaccinarea (CNCAV), cât şi profesioniştii din domeniul medical implicaţi direct sau indirect în activităţile de vaccinare, dar şi societatea românească în ansamblul ei.

Voi expune aici mai multe lecţii pe care eu le consider relevante, după organizarea procesului de vaccinare.

Prima lecţie pe care am (re)învăţat-o cu toţii: România chiar e capabilă să creeze sisteme publice funcţionale, să fie competitivă cel puţin la nivel european.

E un lucru care trebuie să ne dea tuturor încredere. România a trecut o probă practică foarte importantă legată de capacitatea şi eficienţa administrativă. Se poate deci şi în România, se poate să avem o ţară eficientă, pe care să o construim noi înşine, pas cu pas. Au fost săptămâni la rând în care România a stat în fruntea clasamentelor europene, chiar globale. Şi asta nu s-a întâmplat din noroc, ci tocmai pentru că ne-am mobilizat, ne-am organizat şi am tras cu toţii către acelaşi obiectiv, închiderea pandemiei. Avem deci dovezi (dacă mai era nevoie) când spunem că România poate să fie competitivă. Trebuie doar să-şi dorească.

E adevărat că atunci când lucrurile au funcţionat foarte bine, au funcţionat pentru că exista un proces foarte bine organizat şi implementat, în echipă. Prin comparaţie cu ţările occidentale, în România nu avem încă cel mai eficient mindset pentru lucrul în echipă, iar activitatea echipelor deraiază uneori pentru că obiectivele comune sunt uneori ignorate din motive individuale. Munca în CNCAV a arătat însă că o echipă românească, chiar nou-formată, poate lucra foarte bine. Am ştiut să înlocuim orgoliul personal cu mândria colectivă, iar rezultatele s-au văzut. Cei 67 de oameni care compun CNCAV-ul s-au cunoscut pentru prima dată în prima zi, la înfiinţare. Natura obiectivului a fost atât de importantă încât spiritul de echipă, respectul colegial, dedicarea şi devotamentul pentru obiectul comun au prevalat.

Tot în echipă s-a lucrat şi în ţară. Cele 5000 de cadre medicale din centrele de vaccinare au generat procese care s-au desfăşurat fără greşeli majore. În centrele de vaccinare simţeai că lucrurile sunt organizate, că au cap şi coadă.

La fel şi în cazul sectoarelor logistice şi de suport. Cei aproximativ 35.000 de oameni din cadrul MAPN şi MAI au reuşit să facă echipă şi să ducă la bun sfârşit cele 11.000 de transporturi, fără erori.

Adaug aici faptul că Republica Moldova s-a inspirat din strategia României pentru organizarea vaccinării, iar din România au plecat şi primele vaccinuri împotriva COVID-19 care au ajuns la Chişinău. 

O a doua lecţie importantă pe care ne-a dat-o campania naţională de vaccinare este nevoia de a organiza munca prin reguli şi proceduri.

Ne bucurăm când avem capacitatea de a fi creativi şi de a ne descurca pe loc, dar asta nu poate şi nu trebuie să fie un substitut pentru organizare şi planificare. Am văzut direct, în cele 16 luni de funcţionare a CNCAV, că regulile şi procedurile sunt esenţiale pentru succesul unei misiuni – atât timp cât sunt bine gândite, constant adaptate şi permanent respectate. Pentru mine acest fel de a fi este ceva fundamental, ceva ce am învăţat din plin încă de mic, la liceul militar. În loc să improvizezi la tot pasul, e totuşi mai eficient să ai un plan solid, de care să te ţii şi pe care să-l actualizezi în timp real, în funcţie de provocările întâlnite. Întregul proces de vaccinare a fost extrem de minuţios organizat.

Încă de la mijlocul anului 2020, când existau mai mult speranţe decât date concrete legate de perspectiva unui vaccin eficient, am propus şi a fost înfiinţat un grup de lucru constituit din experţi în domeniu pentru elaborarea unei strategii de vaccinare împotriva SARS CoV 2. România a fost printre primele ţări care a avut o strategie clară, finalizată în toamna anului 2020, strategie care a fost analizată în CSAT şi ulterior aprobată prin Hotărâre de Guvern. Acest prim pas a fost extrem de important. Abraham Lincoln spunea: „If I only had an hour to chop down a tree, I would spend the first 45 minutes sharpening my axe”.

Mai departe, pentru toată organizarea acestei acţiuni de o amploare fără precedent, au fost elaborate şi emise peste 330 de instrucţiuni. Acestea au făcut ca oricine intra nou, oriunde în procesul de vaccinare, afla foarte clar ce are de făcut, fără să fie nevoie să improvizeze. Sunt peste 12.000 de documente generate. Toate acestea au făcut ca cele aproape 17 milioane de doze administrate să fie făcute fără erori sau greşeli semnificative. La fel organizarea şi efectuarea celor 11.000 de transporturi, care s-a desfăşurat întotdeauna la timp, fără evenimente nedorite. La fel de importante au fost activităţile din cele aproape 1000 de centre de vaccinare.

Viaţa şi sănătatea oamenilor în contextul COVID-19 sunt mize reale şi scopul ultim al CNCAV, iar aceste lucruri au ghidat şi ghidează în continuare întreaga noastră relaţie cu beneficiarii campaniei de vaccinare.
 
Acum, la final de activitate a CNCAV, urmează transferul activităţii de vaccinare anti-COVID de la cel tip „campanie” către Programul Naţional de Vaccinare al Ministerului Sănătăţii. A fost cu siguranţă o experienţă extrem de valoroasă, cu multe provocări trecute cu bine, un examen neplanificat, dar pe baza căruia se poate construi în continuare.

Astfel, pandemia şi vaccinarea ne-au arătat şi învăţat mai multe lecţii esenţiale. Cea mai importantă, din punctul meu de vedere, este că România poate să devină acea “ţară ca afară”. Dar trebuie să ne dorim acest lucru, să învăţam să lucrăm în echipă, să ne concentram pe lucrurile care ne unesc şi nu cele care ne despart. Să (re) învăţăm să ne respectăm chiar şi atunci când avem opinii sau viziuni diferite.