Dezbaterile "Adevărul": Codul Muncii, un pas uriaş spre capitalism

După 21 de ani de legislaţie a muncii de inspiraţie socialistă, România este pe punctul de a avea un act normativ care să susţină piaţa liberă. „Adevărul“ sprijină iniţiativa Executivului de a schimba legea care reglementează piaţa muncii.

Citiţi şi:

Guvernul a aprobat noul Cod al Muncii. Asumarea va fi pe 8 martie

Mai bine de 20 de ani România a avut un Cod al Muncii rigid, dezechilibrat, care proteja mai ales angajatul, reglementare de sorginte socialistă. Acum este timpul ca acest lucru să se schimbe. Executivul a avut iniţiativa de a modifica Legea muncii în sensul echilibrării relaţiei dintre angajat şi angajator şi flexibilizării pieţei. Codul Muncii, în forma în care a ajuns la Parlament, creşte perioadele de preaviz şi de probă, permite firmelor să scape de lucrătorii incompetenţi şi pedepseşte aspru angajatorii care folosesc munca „la negru". De asemenea, noul Cod va duce la apariţia mai multor joburi pe piaţă, fiindcă se extinde posibilitatea folosirii contractelor de muncă pe perioadă determinată.

„Cea mai liberală reglementare"

Este cea mai liberală reglementare a relaţiei dintre angajator şi angajat, care echilibrează în sfârşit relaţia dintre patroni şi salariaţi, protejându-i în egală măsură, susţine Dan Matei Agathon, vicepreşedinte la Alianţa Confederaţiilor Patronale (ACP). Până acum, o mulţime de patroni acuzau „dictatura salariaţilor", explicând că este aproape imposibil să dai afară un lucrător incompetent. Unul dintre argumente era procentul mare al proceselor pierdute de angajatori - aproape 70% din dosarele care aveau ca subiect concedierea. Sindicatele susţin că modificările introduse îi vor transforma pe români în sclavi, vor lungi programul de lucru până la epuizarea salariaţilor, vor creşte nesiguranţa locurilor de muncă şi vor duce la venituri mai mici pentru angajaţi.

Dan Matei Agathon spune că „românii nu trebuie să se sperie de noul Cod al Muncii": „Noul Cod este asemănător celor din statele europene vestice. Avem o mulţime de specialişti români care muncesc în Spania, Italia, Germania şi Anglia şi nu am auzit pe niciunul care să spună că este exploatat sau c-ar vrea să se întoarcă în România".

Modificări cerute de investitori

Noul Cod a fost cerut cu insistenţă de multinaţionale, în special de Camera de Comerţ Româno-Americană şi de Consiliul Investitorilor Străini. Ideea era că marile investiţii s-au făcut, însă legislaţia trebuia adusă la zi, altfel România risca să devină complet neatractivă pentru marile companii. Multinaţionalele au explicat că nu pot creşte randamentul şi, implicit, competitivitatea, cât timp nu se flexibilizează relaţia, nu-i pot înlocui pe angajaţii incompetenţi şi pe cei care nu se specializează continuu, cât timp nu pot face angajări pe durata unor proiecte. Schimbarea Codului a devenit unul dintre obiectivele din acordul semnat cu FMI.

Imunitate pierdută

Sindicaliştii s-au opus vehement oricărei modificări, invocând în primul rând riscul momentului. În opinia lor, măsurile de austeritate sunt deja greu de suportat de către muncitori, iar noul Cod reprezintă picătura ce umple paharul.

Agresivitatea liderilor de sindicat poate avea însă şi alte explicaţii. Codul elaborat de Cabinetul Emil Boc elimină imunitatea liderilor sindicali. Legea în vigoare spune că aceştia nu pot fi concediaţi pe timpul mandatului în fruntea organizaţiei şi nici doi ani după încheierea acestuia. În varianta pe care îşi va asuma răspunderea Guvernul, liderii pierd cei doi ani suplimentari şi, în plus, pot fi trimişi acasă oricând pe motiv de „necorespundere profesională". 

1   Performanţa, criteriu de selecţie a angajaţilor

În viitorul Cod al Muncii este introdus pentru prima dată termenul de performanţă. Articolul 40 îi acordă angajatorului, printre alte drepturi, şi pe acela de „a stabili atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat". De asemenea, noul proiect îi pemite angajatorului şi dreptul de a fixa „obiectivele de performanţă individuală, precum şi criteriile de evaluare a realizării acesteia".

Sindicaliştii s-au opus din răsputeri nu doar acestor prevederi, ci tuturor noutăţilor legate de performanţă. Rezistenţa cea mai îndârjită a iscat-o un alineat al articolului 69 care leagă criteriul performanţei de cel al disponibilizărilor colective. Astfel, noua reglementare propune întocmirea listei de disponibilizări mai întâi în funcţie de performanţă şi abia apoi ţinând cont de criteriile sociale.  Executivul şi patronii au ţinut cu tot dinadinsul să introducă aceste două prevederi pentru a putea creşte competitivitatea firmelor şi a instituţiilor.

Prin aceste modificări, angajatorul se va putea dispensa mai uşor de salariaţii neperformanţi şi nu va mai avea probleme să dovedească în instanţă că n-a fost vorba de un abuz atunci când a renunţat la o persoană. În forma actuală, un angajat tânăr şi fără familie era primul pe lista disponibilizaţilor, indiferent de profitul pe care l-ar fi adus organizaţiei. Sindicaliştii nu sunt de acord să prevaleze performanţa şi nici dreptul angajatorului de a stabili norme şi criterii de evaluare. Legea spune că patronii discută toate criteriile cu sindicatele, dar nu sunt obligaţi să ţină cont de părerea lor.

2 Sancţiuni aspre pentru munca „la negru"

Codul trimis la Parlament conţine şi sancţiuni mai mari pentru munca la negru, comparativ cu forma iniţială. Cresc amenzile date angajatorului: pentru fiecare om folosit fără forme legale, firma plăteşte acum între 3.000 şi 4.000 de lei. În viitor, amenda va fi între 10.000 şi 20.000 de lei. În cazul unui număr mare de lucrători „la negru" sau „la gri", instanţa poate interzice, pe o perioadă de cel mult cinci ani, accesul firmei la ajutoare, subvenţii, fonduri europene şi participarea la licitaţii pentru contracte pe bani publici.  Mai mult, angajatorul care are mai mult de cinci lucrători „la negru" riscă închisoare, de la unu la doi ani. Aceste sancţiuni ar trebui să aducă în legalitate 1,6 milioane de români care muncesc „la
negru". 

3 Perioada de probă este majorată la 90 de zile

Prima variantă a Codului, pe care a început dezbaterea public, stabilea o perioadă de probă de 45 de zile (pentru funcţiile de execuţie) şi de 120 de zile (pentru cele de conducere). Companiile au cerut cu insistenţă prelungirea termenelor actuale, de 30, respectiv 90 de zile, pe motiv că timpul nu ar fi fost suficient pentru o evaluare corectă a viitorilor salariaţi. De exemplu, în cazul managerilor, efectul măsurilor luate de ei nu se putea resimţi şi cuatifica decât după o perioadă mai lungă. În plus, companiille au invocat şi rezistenţa la schimbare în interiorul unei organizaţii. Varianta propusă de Executiv e ca perioada de probă să fie de  90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de 120 de zile pentru cele de conducere. Varianta iniţială, cea din decembrie, scotea cu totul articolul 33, cel care spunea că nu se pot angaja succesiv mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post.

Asta însemna că o firmă putea proba oricâte persoane pe acelaşi post, fără să angajeze pe nimeni.  Actuala reglementare permite o durată de maximum trei luni de probă pentru un job. Forma nouă este  în favoarea angajatorului: o firmă poate proba câte persoane vrea pentru acelaşi post, dar perioada de probă pentru un post nu poate fi mai mare de 12 luni.Comisia Europeană semnalase că perioadele de probă şi preaviz din România sunt mai scurte decât media Uniunii. Maria Grapini, fostă reprezentantă a patronatelor din industria textilă, spune că s-a trezit de mai multe ori cu angajate care  nu confirmau în timp că au competenţele necesare. De exemplu, a avut lucrătoare care, după semnarea contractului pe durată determinată, nu reuşeau să mai respecte norma de timp pe un produs. Cu toate acestea, instanţa a obligat firma să le păstreze pe post.

4 Perioada de preaviz creşte la 20 de zile

Actualul Cod al Muncii prevede că perioada de preaviz în cazul demisiei sau a concedierii e de 15 zile pentru funcţiile de execuţie şi de 30 de zile pentru cele de conducere. Noul Cod propune creşterea acestei perioade, de la 15 la 20 de zile pentru funcţiile de execuţie, modificare importantă, care dă posibilitatea salariatului să aibă un interval de timp mai lung pentru a-şi găsi un alt loc de muncă. România avea o perioadă de preaviz de trei ori mai scurtă decât media europeană.  Atunci când i se solicită, angajatorul este obligat să elibereze documentele care atestă activitatea desfăşurată de salariat, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate. De asemenea, concediul de odihnă fracţionat minim ajunge la 15 zile de la 10.

5 Angajările sunt permise imediat după disponibilizările colective

Una dintre modificările cerute cu insistenţă de către companii a fost aceea referitoare la abrogarea articolului care le interzice patronilor să opereze angajări timp de 90 de zile după concedierile colective. Prevederea a dispărut, aşa încât firmele pot face recrutări începând cu a  doua zi după disponibilizări.

De asemenea, firma nu mai este obligată ca la reluarea activităţii să-i cheme mai întâi pe foştii salariaţi, pe aceleaşi posturi şi fără concurs, şi abia după refuzul acestora să apeleze la alţii. Angajatorul are astfel posibilitatea de a scăpa de angajaţii pe care-i consideră incompetenţi. Patronii au susţinut că imposibilitatea reluării imediate a angajărilor împiedică o firmă să se redreseze şi chiar să se extindă, dacă în mod neaşteptat apare o nouă oportunitate după ce a făcut concedieri. Neputând angaja, o firmă este obligată acum să refuze eventuale contracte apărute în termenul de 90 de zile. În plus, asta afectează chiar piaţa muncii, fiindcă împiedică reapariţia unor joburi în cele trei luni.

Articolul 72 a fost iniţial abrogat cu totul, dar forma care a ajuns la Parlament conţine câteva precizări referitoare la bugetari. Adică, angajaţilor la stat nu li se mai aplică de acum prevederile de la secţiunea a 5-a, care vorbeşte despre "concedierea colectivă, informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colective". Printre altele, nu mai sunt obligatorii salariile compensatorii. 

6 Se lungesc şi contractele pe termen fix

Durata contractului de muncă pe perioadă determinată creşte la 36 de luni, de la 24 de luni, cum este în prezent. Sunt permise în continuare trei contracte succesive. Guvernul şi-a motivat decizia aducând în discuţie proiectele strategice finanţate din bani europeni care se întind pe cel puţin trei ani şi prin faptul că va stimula creşterea numărului de joburi.

Ponderea acestora în economia europeană era, în 2008, de 15% din totalul contractelor de muncă, faţă de numai 1,3%  în România. Sindicaliştii îl contrazic pe premier folosindu-se de exemplul Poloniei, unde ponderea contractelor pe perioadă determinată era de 27%, în 2008, iar şomajul a ajuns anul trecut la 20%, cu mult peste cel din România. În plus, statistica europeană arată că persoanele plătite pe astfel de contracte câştigă, în medie, cu 15% mai puţin decât angajaţii permanenţi.

7 Dacă nu munceşti, nu eşti plătit

Noul Cod al Muncii le dă firmelor mai multă libertate în ceea ce priveşte reducerea programului de lucru. Pentru prima oară, angajatorul poate suspenda contractele individuale de muncă şi în intervalele când firma nu mai funcţionează fiindcă nu are avizele şi autorizaţiile necesare. Până acum, salariaţii erau plătiţi ca şi când ar fi muncit. Sindicaliştii spun că noua formulă îi pune pe angajaţi să suporte greşelile conducerii. Cei din urmă sunt vinovaţi pentru lipsa avizelor, astfel încât salariaţii simpli nu ar trebui să plătească lipsa de profesionalism a unor manageri.

De asemenea, se mai introduce un alineat care-i dă posibilitatea angajatorului să micşoreze programul de lucru şi, corespunzător, a salariilor. În cazul reducerii activităţii din motive  economice, tehnologice etc. care depăşesc 30 de zile, firma poate reduce săptămâna de muncă de la cinci zile la patru.

Noul Cod, ameninţat cu moţiunea de cenzură

Guvernul va veni marţi în Parlament pentru a-şi angaja răspunderea pe Codul Muncii. Opoziţia lucrează la textul unei moţiuni de cenzură ce va fi depusă în termen de trei zile de la asumarea răspunderii. Moţiunea PSD-PNL va fi dezbătută în termen de cinci zile de la citirea documentului în plenul reunit al Parlamentului, potrivit Regulamentului. Social-democraţii şi liberalii ar avea nevoie de 236 de voturi pentru a reuşi debarcarea Cabinetului Boc, însă chiar liderii celor două partide au admis că şansele ca ea să treacă sunt mici, întrucât nu au susţinerea necesară. În cazul în care Parlamentul respinge moţiunea, Codul Muncii se consideră adoptat, singura cale de atac a Opoziţiei fiind sesizarea Curţii Constituţionale. 

Puncte slabe

1 Weekend în mijlocul săptămânii. Dacă până acum sâmbăta şi duminica erau zile libere legale, proiectul dă posibilitatea ca repaosul săptămânal să poată fi luat de exemplu joi şi vineri. Condiţia e ca cele două zile libere să fie consecutive, iar săptămâna de lucru să nu fie mai mare de 48 de ore, cu tot cu cele lucrate suplimentar. Măsura îi nemulţumeşte pe creştinii practicanţi şi pe familişti.

2 Sancţiuni pentru muncitorii fără acte legale. Noul act normativ prevede  amenzi şi pentru lucrătorii „la negru". Această măsură este motivată de Valentin Mocanu, secretar de stat în Ministerul Muncii, prin faptul că munca „la negru" n-ar fi posibil fără acceptul lucrătorilor. Aceştia vor fi sancţionaţi cu amenzi între 500 şi 1.000 de lei. Amenda ar trebui însă înlocuită cu o altă sancţiune,  pentru că cei care acceptă munca „la negru" sunt, de regulă, săraci şi plătiţi cu foarte puţini bani.

3 Munca suplimentară se va putea compensa cu zile libere în următoarele două luni de la data efectuării, faţă de o lună cum este acum.