Ce credeţi că a înţeles Gigi Becali?

Nu îndrăznesc să pun la îndoială capacitatea de absorbţie şi procesare a lui Gigi Becali în ceea ce priveşte informaţia, mersul vieţii  pe jos şi jocul întâmplării, idea de lege şi, eventual, măcar în subsidiar, cu-n ultim efort, respectarea ei, precum şi tot ce ţine de universul în care, cu voia Domnului, noi, nişte biete furnici, ne ducem trecerea.

Desigur, în calitate de voievod, e drept, fără diplomă, dar în acelaşi timp şi de slujitor al Domnului, unul cu ceva mai multă trecere, cunoscându-i el toate intrările în împărăţia sa, Gigi este un pic avantajat fiind, aşa cum ne-a lăsat să credem, mai (ne)muritor  decât mulţi dintre noi, strigându-şi după cum a ştiut el mai bine drepturile, poftele, ambiţiile, luptele şi aroganţele cotidiene. Mă întreb şi îndrăznesc să întreb şi domniile voastre, stimaţi cititori, ce credeţi că a înţeles Gigi Becali din ceea ce i s-a întâmplat zilele acestea? Nu că ar fi fost fazele date pe derulare rapidă. Ci, pur şi simplu dacă, dincolo de lovitura de buzdugan  primită în moalele capului pentru năzdrăvăniile sale nelegiuite comise în alt moale, al Ministerului Apărării şi a ţărişoarei ăsteia, care îndură descurcăreţi cu ghiotura şi manoperă de spoliere, el, Gigi Becali a priceput de ce a ajuns la loc de căinţă cu duhovnici purtând bastoane la brâu.

Tare mă tem că, urmându-şi firul epic al gândirii sale, aflate în transhumanţă mai tot anul, micul voievod trăieşte cu impresia că totul nu este decât o răzbunare a lui Băsescu, o glumă sinistră a serviciilor secrete sau decontul unei justiţii pătimaşe care-i plăteşte acum, înzecit, precum raportul neruşinat din schimbul de terenuri cu Armata, vorbele grele spuse din spatele scutului de parlamentar, din jilţul de la palat sau cocoţat pe Maybach. Desigur, mai este şi interpretarea fatalistă a celor întâmplate, precum că “aşa a vrut Dumnezeu”, totul spus într-o replică în care atât de credinciosul Gigi pare că îl priveşte pe Domnul ca pe un partener al tranzacţiilor sale “bolnăvicioase”. Să fim serioşi, nu Cel de Sus l-a îndemnat să îndese punga cu milioane sub vipuşca generalilor şi nici Domnul nu l-a chemat la el să-i asculte ruga în noaptea de dinaintea verdictului de la Înalta Curte, cât să-l facă scăpat.

Din spatele gratiilor, erou în absenţă, dar cu o cota de rating aproape la fel de mare ca-n libertate prin grija televiziunilor flămânde de scandal şi chiar de “suleimanizare” a sa, Gigi se pregăteşte de smerenia totală. Asemenea unui regim de slăbire disociat, încercat doar ca un moft între două fursecuri şi un pahar de bere, programul de smerenie este menit să cureţe ultimele jigniri, ecoul dizgraţioasei sale hohoteli şi aroganţele făcute, mă-nţelegi, …pac-pac, de la precedenta întemniţare şi până azi. Totul de parcă, şi smerenia asta ar avea puteri miraculoase cât să cureţe şi să desfunde de pete sufletul unui păcătos care, pe cât bine a făcut, a făcut şi rele.

Cum spuneam, înclin să cred că, purtat de valul de popularitate pe care televiziunile şi reprezentanţii fan-cluburilor sale din ţară l-au produs în aceste zile, Gigi Becali  va fi încurajat să se considere în continuare nevinovat, şi că totul este doar un smile pe care România îl face către Schengen. Cu mătăniile tocite, va ieşi din închisoare când îi va fi sorocul, dar ştiindu-i vechile porniri, având la arhivă şi declaraţia în care spunea că face cancer la limbă dacă tace din gură, probabil va deveni şi mai revanşard, căutându-şi dreptatea lui, lovind cu cuvintele-i bolovănoase în stânga şi-n dreapta aşa cum a făcut-o şi până acum,  probabil încă un semn că, din tot ce i se întâmplă, cetăţeanul Gigi Becali nu a înţeles nimic. Şi, în definitiv, ce i-am putea cere baciului din Pipera când ditamai fost prim-ministrul care păstorea ouăle de la Cornu şi agoniseala mătuşii Tamara a ieşit bine-mersi de la loc întunecos şi rece şi a revenit în prim-plan de parcă usturoiul se foloseşte în loc de apă de gură.