Întrebările imaginaţiei

Nu ştiu cum vor evolua evenimentele din Ucraina. Ştiu însă că, cele până acum întâmplate au adus cu sine câteva teme de reflecţie şi învăţături.

             Vă propun a le identifica ( atât cât priceperea fiecăruia ne permite ) spre folosul şi practica vieţii noastre şi a celor aflaţi in grija noastră.

             Astfel, vă invit a vă imagina următoarea posibilă situaţie de viaţă :

             În timp ce citiţi această postare, în localitatatea dumneavoastră, persoane care vorbesc limba română, înarmate şi însoţite de o logistică de comunicaţii şi de deplasare, ocupă sediul Primăriei, sediul Poliţiei, sediul Serviciului Roman de Informaţii, sediul Jandarmeriei, Gara Centrala si aeroportul ( acolo unde este cazul ).

             Aflaţi acest lucru pentru că, concitadini de-ai dumneavoastră observă starea de fapt în teren şi încep a disemina informaţia prin convorbiri telefonice, prin fotografii si filmări postate pe reţelele de socializare, sau chiar prin întâlniri directe, faţă în faţă.

             Unii dintre dumneavoastră se întămplă a fi în mijloace de transport în comun sau în cele personale şi trecând prin faţa acestor ( acum ) obiective, constataţi si vedeţi cu ochii lvoştrii că informaţia se verifică. În instituţiile publice mai sus menţionate nu se poate intra decât cu acordul şi sub filtrul militar al acestor persoane încă neidentificate.

             Ce faceţi mai apoi ?

             Dacă sunteţi tanăr, poate începeţi a va găsi " de lucru " în preajma imediată " a acestor noi realităţi şi poate începeţi a " încălzi " telefonul povestind unor apropiaţi de-ai dumneavoastră ce se întâmplă. În acelaşi timp, refuzaţi a vă conforma rugăminţilor repetate ale părinţilor de a veni de urgenţă acasă, asigurandu-i că " totul este sub control ".

             Dacă sunteţi ceva mai în vârstă, vă " cuplaţi " de îndată la mijloacele de informare şi comunicare publică, fie că este vorba de radio, televiziune, internet. Şi...aşteptaţi...

             Este posibil de asemenea, ca unii dintre dumneavoastă sa îşi contacteze telefonic sau în persoană, cunoştiinţele de care ştiaţi că îşi desfăşurau pâna mai adineauri activitatea în cadrul acestor instituţii - acum inaccesibile, blocate. Îi gasiţi, iar ei vă spun că...nu ştiu cine şi de ce le-a blocat accesul în instituţie. Aşa că şi ei stau şi...aşteaptă.

             Orele trec, pe canalele media se transmit imagini şi informaţii care arată că avem de-a face cu acţiuni concertate, ce se desfăşoară dupa un anumit protocol şi simultan în mai multe oraşe sau localităţi. Ba mai mult, încercările unor cetăţeni de a se apropia de instituţiile în cauză au fost zădărnicite prin somaţii verbale şi în câteva situaţii de focuri de armă sau rafale de avertisment. Cât priveşte cine şi de ce a iniţiat asemenea acţiuni - sunt deja multe speculaţii, multe variante, deocamdată toate...comentate. 

            Vine seara şi începe noaptea. 

            Unii cetăţeni vor să se organizeze, iar alţii chiar o fac... ; cu ce anume si cum se organizează ăsta e un alt subiect.

            Cei mai mulţi însă...vorbesc şi... aşteaptă. Aşteaptă ca cineva şi ceva din autoritatea şi puterea armată a statului român să intervină şi să restabilească ordinea şi libertatea înainte avută.

            Aşteptarea se transformă în ore, din ore în zile, din zile în săptămani, şi blocajul persistă...

            Ciudat, nimeni în acest timp nu moare de foame, magazinele sunt aprovizionate ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar si activităţile de divertisment se desfăşoară nestingherite. Ba mai mult, încetul cu încetul, în instituţiile astfel controlate încep a intra şi ieşi oameni ce lucreaza acolo în noua ordine...asigurând oarecum serviciile publice esenţiale.

            Pe de altă parte, în localitatea dumneavoastră oamenii mor, copii se nasc, unii pleacă, alţii vin...

            Întrebări :

            De ce nu v-aţi apărat instituţiile şi statul de drept ?

            De ce şi pe cine a-ţi aşteptat ? 

            Aşteptaţi cumva ca militarii români ( sau alţii ) să moară pentru dumneavoastră ?

            Nu ştiaţi că militarii români sunt puţini şi în cea mai mare parte slab dotaţi ?

            V-a fost frică ?

            Nu a-ţi dorit a vă pierde confortul ?

            Vă simţiţi cu mâinile goale  şi nepregătiţi ?

Haideti. 

Am glumit.

A fost doar o joacă cu imaginaţia...

Sau nu ?