Votul meu privind referendumul. Şi cel privind parteneriatul civil

Astăzi va ajunge în plenul Camerei Deputaţilor legea privind organizarea referendumului privind familia tradiţională.

Voi vota împotrivă. Acest referendum nu va schimba nimic în practică, codul civil este deja destul de clar. Acest referendum va fi o gură de oxigen pentru clasa politică veche, care găseşte o temă comodă după care să se ascundă. Când văd oameni ca Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu sau Victor Ponta cum umblă cu familia tradiţională în piept, mă întreb ce au ei în comun cu familia şi cu tradiţia. Spectacolul din Parlament de ieri, de la justificarea voturilor, a fost unul trist.

Referendumul este o pistă falsă.

În acelaşi timp, fondul problemei este complicat şi dacă tot suntem la acest subiect, e cazul să explic şi cum voi vota sau aş vota pe teme conexe.

Trebuie să spun că nu consider tema căsătoriei una centrală pentru activitatea mea politică. Nu am exprimat o opinie în campania electorală, deşi am fost întrebat în mod insistent în multe dintre oraşele în care am fost. Am spus că în USR opiniile sunt diverse şi nu asta ne uneşte. Poziţia mea rămâne în esenţă aceeaşi: Uniunea Salvaţi România luptă cu corupţia, cu incompetenţa, cu clientelismul, cu abuzul.

În acelaşi timp, USR este un partid democratic, în care fie dezbatem până ne convingem, fie decidem să votăm şi să argumentăm fiecare după propria conştiinţă.

Am găsit colegi foarte buni în această luptă şi printre conservatori şi printre progresişti şi în marea masă a membrilor de partid, care nu au opinii ferme pe acest subiect. Nu tema căsătoriei ne-a adus împreună. Şi nici nu are de ce să ne despartă acum. Dimpotrivă. De la alegeri încoace, corupţia, incompetenţa, clientelismul, abuzul au fost aduse la putere şi s-a defilat cu ele fără ruşine. Politicienii vechi au reuşit să ne unească, am fost în stradă, şi am fost mulţi. De toate soiurile, orientările şi doctrinele. USR, cu agenda sa de la început, este cu atât mai relevant.

În acelaşi timp, USR este un partid democratic, în care fie dezbatem până ne convingem, fie decidem să votăm şi să argumentăm fiecare după propria conştiinţă. Aseară am dezbătut din nou în grupul parlamentar şi am ajuns la aceeaşi concluzie: suntem diferiţi, votăm fiecare după cum alege.

Cu riscul de a enerva pe toată lumea, e cazul să vă spun ce îmi dictează mie conştiinţa.

- Nu voi vota legea privind referendumul.
- Atunci când va ajunge în plen, voi vota legea privind parteneriatul civil.
- Dacă vreodată va exista o lege privind căsătoria între persoane de acelaşi sex voi vota împotriva.

Pentru prima opţiune am explicat deja.

În ce priveşte parteneriatul civil, sunt de părere că statul ar trebui să recunoască drepturile concrete ale unor adulţi care consimt la o relaţie, indiferent de cine sunt ei.

În ce priveşte căsătoria, respect simbolistica pe care acest tip de uniune o are pentru o parte din societatea noastră. Chiar dacă avem două tipuri de căsătorie în România – una civilă şi una religioasă – prima derivă istoric din cea de-a doua. Pentru Biserică, legătura căsătoriei este o taină. Preluând civil această practică, statul a prelungit de facto simbolistica ataşată acestui ritual. De aceea, nu cred că avem de ce să ofensăm această simbolistică, preluând termenul ca atare de la comunitatea religioasă care l-a creat. Este o ofensă care nu ajută în nici un fel cuplurile care vor unele drepturi concrete.

Parteneriatul civil este o formă rezonabilă de a ajuta cuplurile de adulţi liber consimţite să beneficieze de chestiuni de bază (dreptul de moştenire, dreptul de vizită la spital, de pildă), fără a pune la îndoială simbolistica despre care vorbesc mai sus, pe care o respect. Am prieteni progresişti, aşa cum am prieteni conservatori care sunt de acord cu mine în această linie de mijloc. Ea ne permite să rămânem prieteni şi să lucrăm împreună pe mai departe.

Acum sunt politician şi nu vreau să fiu genul de politician care stârneşte taberele una împotriva celeilalte, vreau să fiu genul de politician care uneşte oameni, pentru binele comun.

Am meditat la aceste teme dinainte să fiu deputat, nu am ajuns deputat făcând campanie pe aceste teme, dar sunt convins că, orice ar fi, putem lucra împreună pe subiectele mari, importante şi dramatice pentru România.

Dacă nu vom face asta, vom intra în jocul politicienilor corupţi care vor să ne dezbine.

Respect pe cei trei milioane de români care au semnat pentru acest referendum, printre care şi mama mea. Aşa cum eu am înţeles de ce ea a semnat, ea înţelege de ce eu nu votez.

Celor care nu sunt de acord cu deciziile mele, le mulţumesc pentru înţelegere.

Celor care sunt de acord, le mulţumesc pentru empatia pe care o arată celorlalţi.

***

Update:

PSD a cerut amânarea şi retrimiterea spre Birourile Permanente Reunite. Deşi li s-a spus ieri că nu e ok să fie Camera Deputaţilor decizionala, Nicolicea şi Iordache au insistat că e bine. Alt rateu al marilor jurişti ai PSD. Azi şi-au dat seama că legea putea fi atacată la Curte şi au decis să ceară trimiterea spre BPR pentru a decide care cameră e decizională. Propunerea a fost votată de plenul Camerei. Părerile de mai sus rămân valabile, pentru când vom vota pe fond.