Sfânta Constituţiune e făcută din vorbe

Într-o abureală cu aparenţe democratice, poporul român se îndreaptă triumfător spre o nouă Constituţie. Avem campanie la radio şi televizor în care ni se cere „să ne implicăm”, avem „consultare populară”, avem – cică – dezbatere publică. Şi? Rămâne cum am stabilit.

N-am să mă pronunţ asupra chestiunilor juridice, nu mă pricep la drept. Dar ce se întâmplă cu revizuirea Constituţiei în România trece dincolo de problemele de drept constituţional. Acestea ar trebui rezolvate de către jurişti. Din păcate, prezenţa lor în spaţiul public e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Comisia pentru revizuirea Constituţiei e condusă de un om – Crin Antonescu – care a fost, la bază, de meserie istoric, iar de vreo 20 de ani are meseria de parlamentar. Sigur, în comisie sînt şi nişte oameni cu studii juridice, dar ei se comportă ca nişte politicieni, nu pornind de la principiile dreptului constituţional. Juriştii – cu excepţia câtorva reprezentanţi ai unor ONG-uri – tac, nu se pronunţă.  N-am observat, în spaţiul public, intervenţii notabile ale diverselor asociaţii profesionale ale juriştilor, n-am constatat reacţii consistente ale specialiştilor în drept constituţional. Şi atunci ce ne rămâne de făcut nouă, cetăţenilor nepricepuţi în ale dreptului? Să avem încredere în Comisia parlamentară – şi apoi, în plenul Parlamentului – că va face o treabă bună, pentru viitorul ţării.

Or, tocmai la capitolul încredere stăm prost, iar unii comentatori avizaţi au observat deja că întregul proces de modificare a Constituţiei dă senzaţia de neseriozitate şi de aranjamente conjuncturale. A reînceput războiul declaraţiilor la televizor, unii politicieni din USL dau impresia în continuare că sînt preocupaţi să facă o Constituţie “anti-Băsescu”, în timp ce, din somnolenţa sa, PDL ridică din când în când o sprînceană, cu aerul că s-ar pricepe mai bine la modificări constituţionale decât “ăştia de la putere”. Cetăţenii chemaţi “să se implice” au aşteptări enorme şi nepotrivite: dezbat pe forumuri ori trimit pe unde pot tot felul de propuneri despre te miri ce şi mai nimic. Dar aşa e dacă faci consultări de dragul consultării, cum bine a scris Cristian Ghinea în Dilema veche de săptămâna trecută. Sigur că un simplu cetăţean nu poate şti (sau înţelege) că o Constituţie nu trebuie să reglementeze absolut tot, de la funcţionarea instituţiilor statului până la forma şi mărimea biscuiţilor. Dar cetăţeanul român, păţit cum e şi ştiind că legile sînt adesea fentate şi siluite, îşi pune speranţele în Sfânta Constituţiune, săraca: poate că măcar aşa, punând totul negru pe alb în Constituţie, va triumfa dreptatea în ţărişoară. Oamenii îşi fac iluzii şi speranţe că va fi mai bine. Sau, obosiţi de atâta tranziţie brambura, îşi văd de ale lor şi aşteaptă să vadă ce-o ieşi. Aşa că numai dezbatere publică serioasă nu avem...

Numai că, în această atmosferă, ni se joacă soarta pe câtva timp înainte. O sumedenie de legi vor trebui refăcute şi adaptate la noua Constituţie, ceea ce va dura ani întregi şi va provoca blocaje enorme în societate. Iar pierdem vremea. Şi, dacă o să meargă până la capăt aşa cum a pornit, revizuirea Constituţiei va crea o struţo-cămilă, după chipul şi asemănarea politicienilor mediocri cărora le place puterea. Ascunzându-se în spatele unei majorităţi parlamentare nefireşti („voinţa poporului!”), cei care revizuiesc legea fundamentală îşi aranjează, de fapt, ploile în funcţie de interesele conjuncturale, de duşmănii între partide, de obsesii personale ori de grup etc. Obişnuiţi să „se facă din vorbe” unii pe alţii, mărunţii politicieni care ne conduc n-au nimic de-a face cu viziunea pe care o solicită modificarea Constituţiei: nu sînt capabili să gândească pe termen lung şi să-şi pună problema funcţionării Statului şi a societăţii peste 20 sau 50 de ani. Aşa că „fac din vorbe” şi Constituţia. Democraţia românească a luat-o binişor la vale: e mimată şi manevrată în funcţie de mici interese de moment. Iar din vorbăria enormă care parazitează un proces atât de important precum modificarea legii fundamentale, cetăţenii obişnuiţi – în numele cărora se fac, nu-i aşa, modificările – nu pricep mai nimic. Mă tem că schimbarea Constituţiei nu va face, deocamdată, decât să repornească războiul politic meschin ce părea că se potolise.