„Viziunea fără acţiune este un vis cu ochii deschişi. Acţiunea fără viziune este un coşmar“. (Proverb japonez)

Ne aflăm într-un moment de răscruce al proiectului european, care depinde, mai mult ca niciodată, de forţa şi inspiraţia fiecăruia dintre noi de a transforma la nivel instituţional şi personal afacerile europene în afaceri interne şi de a ajuta la evoluţia UE.

Mai devreme sau mai târziu vine un moment în care nu mai putem oculta lucrurile pe care le-am făcut sau nu le-am făcut iar pentru generaţia noastră, acest moment este acum. Marea provocare ce se ridică înaintea noastră este refondarea UE în acelaşi timp cu stingerea crizelor existenţiale care afectează casa noastră comună. UE trebuie să îşi concentreze eforturile reformiste asupra unei bune guvernanţe a zonei euro, finalizarea Pieţei Unice şi crearea unui model de creştere sustenabil. Economia şi prosperitatea contează iar aceste măsuri trebuie să asigure funcţionarea proiectului european prin conturarea unui pilon social veritabil.

Simultan trebuie să rezolvăm şi problemele de securitate, să identificăm soluţii pentru criza refugiaţilor şi migranţilor, să facem faţă recrudescenţei euroscepticismului şi populismului, să finalizăm cu bine negocierile pe tema Brexit-ului şi să ne păstrăm coeziunea internă în faţa provocărilor externe.

România, la zece ani de la aderare, se află în plin proces de reevaluare internă.

Adăugăm la acestea şi provocările unui viitor nu prea îndepărtat: pierderea locurilor de muncă datorată automatizării şi robotizării, provocările sociale ridicate de ce-a de-a Patra Revoluţie Industrială, dilemele etice provocate de viitorul roboticii şi inteligenţei artificiale etc.

România, la zece ani de la aderare, se află în plin proces de reevaluare internă. Începem, ca naţiune, să realizăm că suntem a şaptea ţară ca dimensiune din Uniunea Europeană şi ca atare că trebuie să acţionăm conform acestei dimensiuni. Nu suntem o ţară candidată, ci o ţară membră cu drepturi depline. În acest sens trebuie să ne asumăm acest rol, să cunoaştem în detaliu situaţia de la Bruxelles, dar şi din statele membre şi candidate (Informaţie), să jucăm după regulile stabilite, să cultivăm prietenii, să stabilim alianţe, să fim prezenţi la masa negocierilor pentru a nu fi prezenţi în meniu (Influenţă) şi mai ales să avem idei şi iniţiative vizibile la nivel european (Imagine).

Aspiraţiile europene ale României, dorinţa ţării noastre de aprofundare a integrării, precum şi aspiraţiile legitimate atât de dimensiunea economico/demografică, cât şi de cea intelectuală, ne obligă să avem o poziţie clară în ceea ce priveşte viitorul Europei şi să contribuim activ la procesul intelectual al dezbaterii.

Din perspectiva României, proiectul de integrare europeană rămâne unul strategic, intrinsec legat de proiectul nostru intern de dezvoltare pe termen lung. România acţionează pentru consolidarea integrării europene, a principiilor şi valorilor pe care aceasta se fundamentează, pentru menţinerea caracterului inclusiv al construcţiei europene, care să permită depăşirea prin eforturi comune, consensuale, a provocărilor fără precedent pe care le parcurge Uniunea.

Acest curs trebuie să continue şi să se dezvolte, cu atât mai mult în perspectiva preluării de către România a Preşedinţiei Consiliului UE, în primul semestrul 2019. Avem avantajul unei susţineri semnificative din partea cetăţenilor pentru proiectul european care ne permite menţinerea unui angajament clar pro-european, dar ne şi obligă la valorificarea mai bună a beneficiilor aduse de apartenenţa la Uniune.

În acest moment, se impune un moment de reflecţie şi de cartografiere a iniţiativelor la nivel european şi naţional pentru a le identifica pe acelea care servesc o dublă condiţionalitate dată atât de interesele naţionale, cât şi de cele europene. Viziunea prioritară este aceea a refondării democratice a Uniunii Europene, iar întrebarea este: când, alături de cine şi cum?

Ce trebuie făcut? Avem aşadar o serie de acţiuni care trebuie implementate plecând de la nişte principii cheie ce definesc viitorul: o Europă mai bună (Europă mai eficientă şi mai bună în exercitarea atribuţiilor deja stabilite); o Europă a cetăţenilor; o Europă incluzivă; centrare pe rezultate; o Agendă pozitivă; proiecte concrete; consens; comunicare şi stabilitate.

Este esenţială prezervarea Uniunii Europene şi a proiectelor majore de integrare cu forţă de reper (piaţa unică cu cele patru libertăţi, moneda euro, spaţiul Schengen) şi continuarea integrării într-un mod pragmatic, în raport cu aşteptările cetăţenilor europeni şi ale societăţii în ansamblul său.

România are şansa de a-şi promova viziunea sa naţională asupra dezbaterilor cheie privind viitorul proiectului european, de a contribui la promovarea sa şi de a impune pe agenda europeană dosare de interes naţional sau regional. Trebuie să ne asigurăm că, indiferent de soluţiile avansate, aceste soluţii răspund obiectivelor României, că interesele sale majore – creştere economică, convergenţă, coeziune etc. – sunt reflectate adecvat la nivelul UE.


[1] Prezentul articol reprezintă o versiune in nuce a capitolului IV „România şi viitorul Uniunii Europene” din cadrul Raportului IER cu tema „România – 10 ani în Uniunea Europeană”, aprilie 2017, disponibil online aici.