În aceste condiţii este mai mult ca sigur că preşedintele Klaus Iohannis îşi va face cunoscută, la rându-i, foarte curând decizia în această privinţă.

Deşi domnii Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu au formulat mai pe faţă, mai voalat ameninţări la adresa şefului Statului (cât de josnici trebuie să fie aceşti doi indivizi care au ajuns să conducă, printr-o imensă, sinistră eroare a istoriei, cele două Camere ale Parlamentului României!) şi cu toate că ministrul Justiţiei, dl. prof.univ.dr. Tudorel Toader, a lăsat să se înţeleagă că, pentru a-şi impune punctul de vedere, va face apel la Curtea Constituţională (al cărei preşedinte, dl. Valer Dorneanu, serveşte necondiţionat interesele coaliţiei PSD-ALDE) este aproape sigur că nici nu poate fi vorba despre revocare.

Iată de ce interviul făcut pe cheltuiala Evenimentului zilei de Ion Cristoiu cu dl. Sebastian Ghiţă a fost, fără doar şi poate, conceput şi planificat ca unul al ultimei şanse. O încercare de forţare a mâinii preşedintelui, o tentaivă grosolană de manipulare a opiniei publice.  O demonstraţie de forţă a penalilor, a celor cu mari probleme în justiţie care şi-au pus la treabă trompetele lor din presă cu speranţa că astfel vor putea influenţa decizia preşedintelui Iohannis.

Slaba prestaţie jurnalistică  a intervievatorului, bâlbâielile lui penibile, giugiuleala greţoasă, alianţa vădită dintre Ion Cristoiu şi Sebastian Ghiţă a fost difuzată, doar doar îi va mai spori puţin impactul, de patru posturi de televiziune. Lipsa de har a  d-lui Cristoiu, mintea lui înceată, partizanatul lui vizibil, caracterul de produs prepay a ceea ce a difuzat în cursul săptămânii trecute trista, jalnica alianţa TVR 1, Antena 3, România tv şi B1tv sub pretextul că transmit lucruri de interes public, lipsa de charismă a intervievatului, realitatea că acesta nu a dezvăluit , de fapt, nimic, că a dorit să le reamintească unora şi altora faptul că ştie multe şi la o adică ar putea să spună ceea ce ştie târându-i odată cu el pe mulţi în puşcărie,au făcut să avem de-a face cu o mega-operaţiune eşuată. Imposibil de salvat de zişi comentatori politici aflaţi în solda lui Dragnea, Tăriceanu, Voiculescu şi a altor indivizi de aceeaşi joasă speţă.

Ce a făcut, de fapt, dl. Ghiţă? A repetat ceea ce ştiam deja. S-a jucat de-a fotografia buclucaşă. Nu mai este pentru nimeni o noutate că doamna Laura Codruţa Köveşi nu este tocmai fără prihană, că a comis greşeli, că s-a aflat în felurite locuri de unde era mai bine să lipsească. Tot la fel cum e mai mult ca sigur că nici activitatea Departamentului Naţional Anticorupţie nu este chiar ireproşabilă. Că se află în aparatul de lucru al Departamentului şi angajaţi care nu şi-au făcut aşa cum s-ar fi cuvenit datoria. Repet. Doamna Kövesi a greşit încăpăţânându-se să nu recunoască prezenţa în sufrageria lui Oprea, colaborarea dintre SRI şi DNA neîncuviinţată de CSAT ori să nu admită că activitatea instituţiei pe care o conduce a avut şi părţi nu tocmai luminoase. Nu a fost chiar foarte inspirată nici neparticiparea procurorului şef al DNA la audierea solicitată de Comisia anume creată de Parlamentul României. Este mai mult ca sigur că doamna Kövesi ar fi avut câştig de cauză.

Cu spuneam, dl. Ghiţă a evitat să facă dezvăluirile adevărate. Care îi vizează mult mai mult pe alţii decât pe doamna Kövesi. Dl. Ghiţă nu a arătat decât pisica moartă. Asemenea lui Ion Cristoiu, Sebastian Ghiţă nu a făcut decât să răspundă unei comenzi politice. Cu deosebirea că în vreme ce Ion Cristoiu s-a dat de ceasul morţii să ducă la îndeplinire ordinul, dl. Ghiţă a răspuns comenzii doar pe jumătate.A făcut-o prost, timid, timorat. Ori a preferat să mimeze timiditatea. Nici urmă de nucleară în confesiunile fugarului căruia li s-a dat prea multă importantă.  Şi al cărui loc ar trebui să se afle fie într-o sală de tribunal, fie la puşcărie. Sunt absolut sigur că, odată ajuns acolo, confesiunile lui Sebastian Ghiţă ar deveni mult mai palpitante.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro