Într-un viitor nu prea îndepărtat şi, oricum, garantat de prevederile Legii Defăimării, cuvintele de mai sus şi-ar putea conduce autorul în penal. Dar nu asta e problema. Spre deosebire de partidul dlui Dragnea, autorul acestor rînduri e muritor şi, deci, trecător. La drept vorbind de rău, problema e cu totul alta: rinocerizarea în formă agravată. În această variantă, dogmatismul pierde ceva din nobleţea lui rigidă şi devine o farsă importată, maimuţărită şi administrată de un grup organizat de lepre. Echivalentul acestei potlogării e o cireadă de sfinţi care se întrerupe din orgii doar spre a da fuga în piaţa publică unde au loc execuţii pentru imoralitate.

Viitorul nostru n-a fost niciodată stimabil. Mai nou e irespirabil. Un val de importuri de ipocrizie legalizată ameninţă să transforme viaţa românilor vinovaţi de chef de viaţă într-un exerciţiu continuu de fereală, atenţie şi (cu un cvînt drag partidului din care fac parte) prevenţie. Cum să nu calci şi cum să nu încalci? Cum să vorbeşti fără subiect şi fără predicat despre subiect şi despre predicat? Cum să faci slalom printre disriminaţii de azi şi de mîine şi cum să obţii tu însuţi înaltul rang de victimă, ba chiar de victimă emerită, medaliată fin cu Leziunea de Onoare? Toată această gimnastică de înviorare a laşităţii are, acum, baze legale.

În doar cîteva luni de elan slugarnic, lideri de partid, oratori tv, organizaţii civice şi parlamentari turmatici au selectat şi promovat aproape tot instrumentarul care sufocă, tîmpeşte şi cenzurează viaţa publică a lumii occidentale. Rînd pe rînd, au fost aduse în discuţie, propuse sau votate în tsunanimitate: cotele de refugiaţi, cotele de gen, legea antifumat, principiul prevenţiei în sistemul de asigurări medicale şi legea defăimării. O idee care circulă fără cap pe holurile Ministerului Educaţiei cochetează cu eliminarea istoriei, latinei sau muzicii din programa şcolară, atît cît să se facă loc pentru ceva ce se cheamă educaţie multiculturală. N-aţi înţeles: nu e vorba de accidente impardonabile. E vorba de o schimbare de regulă şi mentalitate care ar echivala doar cu situaţia în care o companie de căi ferate introduce un plan de deraieri şi cote de victime. 

S-ar putea crede că spectacolul va fi ucis de propriul ridicol. Căci, în noua lume, orice bun român va avea dreptul şi obligaţia să se abţină ostentativ de la fumat, în faţa refugiaţilor pe care i-a luat acasă pentru a echilibra cotele de gen din cartier înainte de a fi denunţat de fiica instruită la şcoală să măsoare procente de reprezentare. Toate astea, înainte ca românul nostru potenţial corect să primească vizita săptămînală a Brigăzii de Evaluare a Comisiei Anti Defăimare de pe lîngă Fundaţia Dragnea.

Nu va fi aşa. Ironia, sarcasmul, vorba despicată, tot ce e pitoresc, dar şi tot ce ţine în viaţă adevărul vor dispărea. Gîndirea va fi învăţată să nu gîndească, iar bunul simţ va fi privit ca cea mai degradantă din bolile venerice. Subteranele şi nişele folosite în masă pe timpul comunismului vor fi redeschise de fugari siliţi să îşi salveze demnitatea pe ascuns, ilegal şi în secret.

Odată pus la lucru, modelul va lucra după instrucţiunile de folosire din Occident. Astfel, înainte de toate, va trebui instaurată victimologia. Acea doctrină generator de defavorizaţi şi exploataţi social, sexual, politic, personal sau, aşa, în general. Apoi, va trebui fabricat înaltul cler al noului cult. Denunţătorii, detectorii de culpă şi instituţiile lor birocratice vor oficia fără replică şi adversar. Delictul de opinie va fi egal cu simpla opinie. Oricine şi orice vor deveni delincvenţi reali sau potenţiali. Nimeni nu va putea face faţă epidemiei de rinocerizare. De ce? Pentru că principiul acestui motor de oprit mişcarea poate fi descris în formula „către rău numai prin bine“. Asta înseamnă, pur şi simplu, transformarea binelui în argat dement al răului. Prin urmare, orice nelegiuire şi orice strîmbare a minţii vor fi justificate şi lăudate în numele binelui.

Şi toate astea pentru ce? Răspunsul e: încercaţi altă întrebare! De pildă: pentru cine? Aici intervin diferenţa şi contribuţia locală. Contactul cu dogmele legalizate ale Occidentului nu e nici bine intenţionat, nici gratuit. Paravanul dogmatic a fost importat de acei politicieni locali care au înţeles cu perfidie iute că se pot apăra de adevăr şi de sancţiunile pe care le aduce, prin opinie, atitudine sau lege, adevărul. Numele corect al Legii Defăimării e Legea Defăimării Legii.

Promotorul acestei monstruozităţi merită cîteva rînduri în plus. Rîndurile care spun că Liviu Dragnea nu e doar promotorul, ci şi întruparea propriei legi. Acum cîteva zile, Liviu Dragnea ne-a anunţat cu o ipocrizie piramidală că va refuza dreptul la pensie specială, votat de propriii lui colegi de partid. Dovada? Dragnea promite că se va retrage din Parlament, înainte de a primi pensia specială. Se va retrage, dar nu singur, ci însoţit de aură şi  de statuie. Unde? Probabil în Teleorman. Căci dl Dragnea deţine un judeţ. La fel ca fiecare din ceilalţi 41 de locuitori ai României. Aşa se înţelege din vorbele unui om care se bate pentru egalitate şi ştie să spună numai adevărul.