Unii gazetari sunt de părere că dl. Ţuţuianu nu trebuia să îşi deschidă gura, că nu ar fi avut voie să facă anunţul referitor la problemele financiare cu care se confruntă Ministerul pe care l-a condus până ieri, puţin după ora prânzului. Că nu a dat deloc bine nici în faţa Alianţei Nord-Atlantice, nici în faţa ofiţerimii române ca mai-marele oştirii a dezvăluit sărăcia cu care pare să se confrunte Armata României. Cu atât mai mult cu cât ţara tocmai şi-a reafirmat angajamentul de a cheltui 2% din PIB în principal pentru achiziţionarea a tot felul de echipamente militare. Or, câtă vreme Armata are dificultăţi în a deconta la timp până şi nişte amărâte norme de hrană, ce încredere mai pot avea aliaţii noştri, mai mult sau mai puţin strategici, că ne vom respecta cuvântul?

Sunt comentatori care susţin ideea că dl. Ţuţuianu ar fi trebuit să ascundă trista realitate, să o asimileze secretului militar pe care să îl împărtăşească doar premierului şi, eventual, CSAT care s-ar fi cuvenit să găsească de urgenţă o soluţie. Ce mai? Noblesse oblige!

Alţi jurnalişti şi analişti politici opinează că da, dl. Ţuţuianu a greşit când l-a luat gura pe dinainte, dar că nu s-ar fi cuvenit cu nici un chip să dea bir cu fugiţii doar fiindcă ar fi comis o eroare de comunicare. Tare mi-e teamă însă că fostul ministru nu a demisionat tocmai de bună voie şi că, dimpotrivă, i s-a cerut - şi nu în cel mai tandru şi elegant chip cu putinţă - să plece în doar câteva minute. Puţin contează că solicitarea a venit din partea d-lui Liviu Dragnea, temător de pretinsele manevrele oculte ale d-lui Ţuţuianu ce ar vrea să îi locul în fruntea PSD ori din partea prea-gentilului şi politicosului domn Tudose, premierul care doar cu o zi înainte dădea asigurări Parlamentului că economia duduie. Nu are deloc importanţă că a fost vorba despre o reglare de conturi în ierarhia PSD ori despre o ceartă dintre doi grei din guvern.

Până la urmă nu astfel de fineţuri filosofice de anvergura disputelor care încearcă să stabilească cine a fost înainte, oul sau găină, contează. Important e că un înalt demnitar din guvernul României a admis în gura mare că fabrica de gogoşi a Executivului dă serioase semne că ar fi pândită de iminenţa falimentului.

Este de domeniul evidenţei că s-a cam dus baba cu colacii la fel cum s-au cam dus şi banii ţării, că vistieria bugetului e goală şi că, în pofida asigurărilor date la mare repezeală de Ministerul Finanţelor condus de dl. Ionuţ Mişa, este foarte posibil ca în lunile următoare, dacă nu cumva chiar la proxima leafă, şi alte categorii de salariaţi să se confrunte cu situaţii similare celei ce i-a scăpat pe gură d-lui Ţuţuianu. Şi nu este defel exclus ca ele să se manifeste fără preavize şi în dispreţul prestidigitaţiilor pe care mai mult ca sigur le va opera în regim de urgenţă guvernul condus de Mihai Tudose la mult aşteptata rectificare bugetară.