Criza guvernamentală şi jocul complex care se deschide

Criza guvernamentală deschide un joc politic foarte complex marcat de nevoia unei bune guvernări, de exigenţele unei populaţii nemulţumite, de alegerile europene şi prezidenţiale care vor configura faţa scenei politice pentru 10 ani de acum înainte.

”Partidele coaliţiei nu şi-au raportat activitatea la interesele generale, ci şi-au concentrat energiile exclusiv în direcţia creşterii accesului la beneficiile guvernării (office – seeking perspective), fapt explicat prin discordanţa dintre input-urile şi output-urile sistemului. Tensionarea mediului politic a fost determinată de raportarea partidelor la interesele particulare conflictuale şi ignorarea intereselor generale integratoare. Efectele crizelor dezăluie tocmai obiectivele particulare şi conflictuale ale partidelor coaliţiei guvernamentale.”

Am pus paragraful de mai sus în ghilimele pentru că este un citat. Este vorba despre una dintre concluziile lucrării de licenţă a subsemnatului. Finalizată şi susţinută în 2001. Lucrarea se baza pe analiza a două studii de caz: criza Guvernului Victor Ciorbea şi criza Guvernului Radu Vasile.

Curios lucru, concluzia de acum 13 ani îşi păstrează integral valabilitatea şi în prezent.

Dacă ne uităm la evoluţia faptelor, constatăm următoarele:

       1.Guvernul condus de Victor Ponta trece printr-o criză evidentă provocată de disfuncţionalităţile coaliţiei PSD-PNL-UNPR-PC

      2.Disputele nu au la bază vreo politică publică majoră care să pună partidele în poziţii de conflict.  Actorii din USL nu se ceartă pe teme consistente ale guvernării legate de fiscalitate, de politicile de ocupare ori de asigurarea unui serviciu public esenţial precum sănătatea.

        3.Conflictul este legat strict de împrţirea sferelor de putere. Mai precis de funcţii. PNL a cerut un cumul de funcţii pentru Klaus Iohannis, principalul lor jucător din punctul de vedere al credibilităţii publice. PSD a replicat tot print-un discurs în jurul funcţiilor (vicepremierul PC, miniştri delegaţi care devin miniştri plini).

      4.Interesul public pare a lipsi complet din această criză. Prin urmare, este de aşteptat ca toate părţile să piardă ceva. Deja este mai puţin important cine lasă impresia că a pus cruce USL-ului. Pentru că USL a murit de mult, iar resuscitarea sa este imposibilă şi necredibilă. Au înţeles-o cea mai mare parte a românilor încă de anul trecut (vezi sondajul INSCOP în care o pondere consistentă spuneau că USL se va rupe). Mult mai importantă devine asumarea responsabilă a guvernării şi mai ales cine oferă cea mai credibilă formulă de guvernare prin competenţa şi profesionalismul echipei pe care o aruncă în joc.

Riscurile de imagine pentru toţi actorii implicaţi în distrugerea celei mai populare alianţe politice de după FSN-ul anilor `90 trebuie gestionate cu inteligenţă. După ieşirea previzibilă a PNL de la guvernare, bătălia politică se va duce în jurul formulelor de guvernare.

Liberalii vor propune tandemul Crin Antonescu preşedinte – Klaus Iohannis premier, deloc de neglijat în contextul bătăliei de imagine. Replica PSD trebuie să fie una pe măsură pentru că jocul nu se mai poate alimenta doar din descâtecele radicale anti-Băsescu sau din incantaţiile despre păcatul de a fi distrus USL-ul. Iar o replică pe măsură înseamnă rezultate excepţionale la guvernare susţinute în plan imagologic de cea mai performantă echipă guvernare.

În plus, Victor Ponta, candidatul cel mai probabil al PSD pentru prezidenţiale (spun Victor Ponta pentru că, în conformitate cu datele INSCOP, premierul stă mai bine în Transilvania şi Vestul ţării decât Sorin Oprescu de exemplu, iar alegerile se vor decide în Transilvania şi în Vest) – trebuie să vină cu un partener de tandem pe măsura lui Iohannis.

Dacă PSD va avea inteligenţa ca, alături de un tandem de succes preşedinte-premier, să vină şi cu o echipă de forţă la Guvern, încărcată de nume grele, de personalităţi puternice, credibile, de oamenii cei mai competenţi pentru poziţiile cheie ale guvernării şi administrării statului, atunci poate câştiga bătălia pentru că are organizarea cea mai bună. O asemenea echipă ar putea să ofere un act de guvernare mai tehnocrat, marcat prin rezultate bune.

Un eşec al PSD în a oferi o echipă puternică de guvernare şi conducere a statului pentru 2014 şi după 2014, va oferi liberalilor marea şansă de a deveni, după 25 de ani de la schimbarea de regim din 1989, cel mai influent partid politic românesc, partidul care dă preşedintele şi primul-ministru.

Asta dacă nu cumva, jocul tronurilor din Palatele Cotroceni şi Victoria va fi răsturnat de Traian Băsescu, cel care ieri, afirma public că ar fi ”un prim-ministru extraordinar”. Finalul, ca şi în roman, este imprevizibil...

Revenind la citatul cu care am început articolul, până la urmă, într-o Românie obosită şi care se simte păcălită nu vor câştiga decât cei care se întorc la problemele reale ale populaţiei, cu soluţii, cu oameni puternici, serioşi, dispuşi şi mai ales capabili să le rezolve.