Crin, junghiul lui Klaus

Klaus Iohannis a fost adus de Crin Antonescu în PNL

Crin Antonescu a devenit pentru Klaus Iohannis o scamă care se încăpăţânează să rămână lipită de costumul său de preşedinte.

Congresul PNL avea toate premisele unei plictiseli politice de vară: marele câştigător, Klaus Iohannis, era dinainte cunoscut. Funcţiile de vicepreşedinte erau şi ele tranşate prin bileţele colorate şi SMS-uri. Masa critică din partid, aşa numita “aripă Tăriceanu”, era reprezentată la eveniment de numai doi oameni: Daniel Barbu, băgat în seamă doar de jurnaliştii Antena 3, şi Norica Nicolai, care îl căuta disperată din priviri pe Daniel Barbu. În sală plutea un aer de sictir, lehamite şi sudoare în acelaşi timp. Toţi liberalii prinşi cu arcanul şi aduşi la Bucureşti aveau convingerea clară că au mai pierdut o sâmbătă din viaţă. Imaginaţi-vă o nuntă la care participi numai şi numai din obligaţie şi unde în loc de bani trebuie să dai un vot. Îi cunoşti pe miri vag, de la televizor, şi aştepţi să treacă timpul, să votezi şi să pleci acasă. Când, deodată, apare tortul şi totul se schimbă. Sâmbătă, tortul a fost adus de mirele Klaus Iohannis, a avut un singur etaj şi s-a numit „Rezoluţia care stabileşte prezidenţiabilul PNL”.

Acela a fost momentul care i-a activat pe cei 1.500 de delegaţi letargici. Să derulăm puţin filmul. Vineri, în prima zi de Congres, liberalii s-au întâlnit, s-au pupat şi au votat ordinea de a doua zi. Tot vineri, Klaus Iohannis şi-a dat seama că alegerea sa în fruntea PNL, partid în care a intrat cu doar un an şi jumătate în urmă, este mult prea puţin. Pe lângă legitimitatea oferită de votul delegaţilor, Klaus Iohannis a simţit nevoia să ucidă umbra ameninţătoare a lui Crin Antonescu. Aceasta a fost miza întâlnirii. Aşa că, sâmbătă dimineaţă, delegaţii s-au trezit că, pe ordinea de zi, în dreptul orei 15.15, mai era ceva scris: stabilirea candidatului pentru funcţia de Preşedinte al României. Aceasta a fost surprinza pregătită  de Klaus Iohannis, ajutat de bravii săi locotenenţi: Teodor Atanasiu, Ludovic Orban şi Dan Motreanu.

La ora stabilită, Iohannis i-a întrebat pe oameni, clar, româneşte, pe cine preferă pentru alegerile prezidenţiale. În acelaşi timp, în mintea sa, dar doar în mintea sa, cineva striga: Klaus Iohannis! Klaus Iohannis! Din sală, în mod ciudat, s-a auzit un alt nume: Crin Antonescu! Crin Antonescu! Întâmplător, acel moment m-a prins lângă Teodor Atanasiu, regizorul Congresului. Ştiţi culoarea unei vişine stricate? Exact aşa arăta tenul lui Atanasiu. A tras brutal de nodul cravatei, care se transformase în laţ, a urcat pe scenă şi a spus: „Lăsaţi-l pe Crin Antonescu să revină atunci când este cazul!”. N-a primit aplauze. În acelaşi timp, lui Ludovic Orban îi pierise zâmbetul. Reacţia sălii a fost singura fază sinceră într-un joc cu rezultat dinainte stabilit. Ştiţi deja că sinceritatea îi sperie teribil pe politicieni. Klaus Iohannis a făcut imediat pasul în spate şi a pasat Delegaţiei Permanente responsabiliatea alegerii candidatului PNL la prezidenţiale.

Surprinzător este faptul că Antonescu nu făcuse nimic special să primească un ropot de aplauze. Prezentase un sec raport de activitate şi spusese un DA hotărât, atunci când fusese întrebat dacă ar accepta să fie candidatul PNL pentru Cotroceni. Oamenii au aplaudat amintirea lui Crin Antonescu,  şi-au aplaudat fostul preşedinte, un lider care, spre deosebire de Iohannis, nu se sfia să-i apuce de după umăr când era rost de o poză. Dacă pe Klaus Iohannis oamenii îl aplaudă din respect, pe Crin Antonescu îl aplaudă din convingere. Deocamdată, umbra lui Crin nu poate fi trântită printr-o rezoluţie. Crin sau Klaus? Aceasta este întrebarea la care va trebuie să răspundă conducerea PNL peste câteva săptămâni. Atanasiu, Orban şi Motreanu au început să scrie deja bileţele.