Certitudini îngrijorătoare la începutul anului 2019

Nu deţinem o cifră exactă a românilor stabiliţi în străinătate. Nu ştim câţi dintre aceştia au plecat din ţară îndată după 1989, mai întâi din raţiuni economice, în căutarea unui trai mai bun, mai apoi din cauza mineriadelor, a teoriilor despre democraţia originală ale lui Ion Iliescu, tătucul FSN, ori fiindcă şi-au dat seama că ţara nu va suferi o democratizare autentică niciodată.

Nu ştim cu exactitate nici câţi români au plecat din ţară, fără nici cel mai mic gând de a reveni vreodată, altfel decât în vizită la rude şi la prieteni, din ianuarie 2017, atunci când puterea a fost preluată de guvernarea tot mai anti-democratică PSD-ALDE. O guvernare care a sluţit încă şi mai tare esenţa democraţiei, a transformat în folos propriu legile justiţiei, a declanşat o primejdioasă ofensivă împotriva valorilor europene, a adoptat un limbaj din ce în ce mai agresiv, tot mai evident împrumutat din discursul de esenţă naţional-comunistă al lui Ceauşescu şi o conduită care nu poate să nu te ducă cu gândul la anii în care se pregătea instaurarea dictaturii proletariatului. Nu mai departe decât în ziua de 2 ianuarie pe gura atât de limitatului intelectual ministru al Finanţelor publice, dl. Eugen Orlando Teodorovici, insul care seamănă teribil cu un gurist ceva mai spălăţel din barurile de dinainte de Tezele din iulie 1971, a scăpat prostia sancţionării jurnaliştilor. Care, după mintiuca domniei-sale, citând un senator al României, ar pune în circulaţie informaţii false. Un indiciu clar că libertatea presei se află în mare primejdie şi aceasta, culmea!, chiar în anul în care România a preluat pentru şase luni preşedinţia Consiliului European.

Nu ştim, în consecinţă, dacă sunt cu adevărat acoperite în fapte aserţiunile în conformitate cu care România se situează, la capitolul migraţie, pe locul al doilea în lume, după Siria.

Certe sunt doar două lucruri. Şi anume că: 1. Tot mai mulţi români se gândesc la soluţia emigrării şi nu doar fiindcă ar fi în căutarea prosperităţii economice, ci fiindcă se întreabă ce viitor mai pot avea ei şi copiii lor într-o ţară cu un tot mai scăzut apetit democratic şi 2. Este din ce în ce mai evident că pentru echipa de extracţie mafiotă care exercită astăzi puterea în România lumina vine iarăşi de la Răsărit. Adică de la Moscova lui Putin. Dar şi de la Ankara lui Erdogan şi de la Budapesta lui Orbán.

Desigur, nu este deloc neimportant numărul în creştere al celor care se gândesc ori care chiar îşi iau lumea în cap. O fac, asumându-şi nenumărate riscuri printre care şi acela al recrudescenţei curentelor naţionaliste chiar şi în cele mai civilizate ţări ale Uniunii Europene. O fac ştiind că nu sunt aşteptaţi de comitete de primire, că slujbele se găsesc greu şi se păstrează  cu eforturi. Însă şi mai îngrijorător e faptul că marea majoritate a acestora este reprezentată de tineri, de oameni cu calificare superioară, de posesori de diplome universitare adevărate, obţinute de la instituţii de învăţământ superior de bună calitate. Nu de la fabricile de diplome de unde şi-au achiziţionat tot felul de certificate universitare fără acoperire în adevărată ştiinţă de carte marea majoritate a parlamentarilor Puterii ori a componenţilor echipei guvernamentale. E vorba despre oameni care nu cred în discursurile naţionalist-patriotarde ale lui Dragnea &co, în promisiunile că va urma prosperitatea dacă guvernanţii au declanşat prigoana împotriva băncilor şi multi-naţionalelor, care s-au săturat să aştepte punerea în practică a măsurilor adevărate care sunt prorogate de la un an la altul. Care se tem de perspectiva că maşina de propagandă intens furajată din banii PSD îşi va îndeplini misiunea şi îl va trimite la Cotroceni pe infractorul Dragnea, Care văd că a devenit până şi pentru atâta de critica doamnă Andronescu o veritabilă lumină după ce i-a îndeplinit pofta de o instala iarăşi în fotoliul de ministru.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro