Bilanţ (provizoriu)

Scriu acest articol sîmbătă, 15 noiembrie, aşadar în ajunul votului. Luni, cînd va apărea pe blogul Adevărul.ro, vom şti deja cine a cîştigat alegerile. Dacă, aşa cum mă tem, va cîştiga Victor Ponta, electoratul nostru va avea ocazia – pentru a cîta oară? – să-şi descopere „inocenţa”, adică aptitudinea incorigibilă de a se lăsa păcălit.

Consecinţele le vom suporta cu toţii, chiar dacă unii dintre noi l-au votat pe celălalt candidat. Cred că asistăm la o premieră post-revoluţionară. E pentru prima oară cînd la conducerea ţării ajunge un neisprăvit. O flaşnetă ambiţioasă şi impertinentă. Au recunoscut-o, rînd pe rînd, mai toţi ”susţinătorii” săi, în declaraţii publice fără echivoc. Mircea Geoană l-a caracterizat drept o ”marionetă”, ”cu apucături tiranice” şi ”fără caracter”. Gabriel Oprea ne-a comunicat, de la tribuna Parlamentului, că insul ”n-are nici un Dumnezeu”. Radu Tudor a vorbit nervos despre ”noua Securitate din jurul lui Ponta”, Marian Vanghelie l-a acuzat că a distrus partidul, iar Mircea Badea a cîntat cu antren, într-una din emisiunile sale: „Ieşi afară, Ponta ordinară!”. Nici opoziţia nu putea fi mai radicală! Că în campanie toţi cei citaţi mai sus au devenit suporteri tandri nu ne miră. Aşa e politica la noi: scuipături şi pupături „obiective”, aplicate, la intervale nu prea mari, în acelaşi loc.

Dacă va cîştiga Klaus Iohannis, am putea avea şansa să descoperim un om politic de o croială diferită de croiala acelora cu care am avut de-a face pînă acum. E, pînă una alta, autorul unei mărturisiri memorabile, neauzită încă în multicolorul bîlci autohton: „Decît să fiu mârlan, mai bine pierd!” Evident, nu avem nicio garanţie că primarul Sibiului ne va duce în paradis. Dar mai curînd ne putem aştepta, din partea lui, la surprize plăcute, decît ne putem aştepta la asemenea surprize, din partea lui Ponta. Rămîne de văzut cît va putea fi de consecvent şi de liber şi, mai ales, cu ce oameni va alege să lucreze. O primă greşeală a făcut deja: şi-a ales o echipă de campanie (dacă el şi-a ales-o) grav ineficientă.

Dacă alegerile vor fi pierdute de Klaus Iohannis, vom putea vorbi de mai multe specii de vinovaţi: Mai întîi, acea parte a populaţiei care s-a lăsat prea uşor intoxicată de lozinci fals patriotice, de etnicisme şi confesionalisme de grotă, de găunoase ”mîndrii” judeţene. Apoi, acea parte a populaţiei care s-a lăsat prea uşor cumpărată de pomeni ofensatoare şi de alinturi populiste. De vină vor fi fost, după părerea mea, şi toţi cei responsabili de fărîmiţarea dreptei: de la politicieni vanitoşi şi ofuscaţi, incapabili să construiască împreună, pînă la alegători idealişti şi subtili, care şi-au împărţit votul ”pe etape”, optînd pentru metafizică şi valori diafane, cînd ar fi trebuit să prefere simple calcule aritmetice. Astfel de greşeli, dublate de stîngăciile (previzibile) ale candidatului ACL, de tristul joc de picioare al unor politicieni expiraţi (de tip C.V.Tudor), al unor clovni de provincie (Dan Diaconescu), al unor manechine vag şmechere, dat de fapt incolore şi insipide (Călin Popescu Tăriceanu, Teodor Meleşcanu) au fost de natură să împuţineze, fără merit, şansele lui Iohannis. Să adăugăm acestei ”reţete” şi comportamentul scandalos al BOR care şi-a lăsat păstorii să funcţioneze, nepedepsiţi, ca agenţi electorali de duzină. Asta e ortodoxia pe care o opunem lutheranismului din Ardeal? Aiuritor a fost şi ataşamentul locvace al fostului preşedinte Constantinescu pentru ”anti-comunismul” lui Victor Ponta. Nu că aş fi, pentru prima oară, surprins de ”originalitatea” mentală a marelui luptător împotriva lui Iliescu, dar, recunosc că ea este, mereu, dincolo de aşteptări. Nici intervenţiile lui Traian Băsescu n-au fost de natură să limpezeasacă peisajul. Personal, nu i-am înţeles strategia. Tot ce a reuşit a fost să furnizeze candidatului PSD tema de campanie de care avea nevoie pentru a umple vidul de fond al propriei prestaţii.

Avem şi veşti bune? Dacă a ieşit Klaus Iohannis, avem un început de veste bună… Dacă a ieşit Ponta, am putea încerca să devenim buni creştini, să sperăm, cu alte cuvinte, într-o miraculoasă ”schimbare la faţă”, într-un miracol, sau, măcar, în norocul supra-temporal al naţiei. Oricum, am privit cu o născîndă speranţă, pofta de vot (înşelată) a românilor din diaspora şi solidaritatea celor din ţară, mulţi dintre ei tineri, gata să iasă în stradă pentru a apăra statul de drept. În rest, vom dormi în continuare, aşa cum ne-am aşternut.

De comun acord cu autorul, redacţia nu va admite decât mesajele direct legate de subiectul articolului şi formulate într-un limbaj decent.