Alo, tovarăşu’ Oprea, de unde plecai şi unde te duceai? Doar asta-i întrebarea! Nu de ce-i mic sediul tău de partid

Generalul Oprea a apărut din nou pe front. Pe frontul politic, în faţa camerelor, grăbit spre întâlnirea de partid. Cu faţa trasă, ca de obicei. Cu buzele lăsate, ca de obicei. Încruntat, ca de obicei. Iritat când e întrebat ceva, orice altceva în afară de ce vrea el să răspundă. Ca de obicei. Alunecos, uşor incoerent şi agramat, tot ca de obicei.

S-a dus o săptămână de când poliţistul Bogdan Gigină a murit în timp ce-i deschidea calea generalului. O săptămână în care o haită întreagă de politicieni care ne guvernează ţara, o grupare de ziarişti corupţi şi de tot felul de oameni mânjiţi cu bani dintr-un sistem putred de stat s-au întrecut în minciuni. S-au întrecut în laşitate. S-au întrecut în manipulări. În spălarea cadavrului unui general care, abia ieşit din văgăuna în care s-a ascuns, ne tot repetă nişte inepţii. Nişte platitudini aruncate aiurea prostimii. Dar să le luăm pe rând, pe cele de azi.

„Vreau să vă spun un singur lucru: există un comunicat pe care l-a dat Poliţia, este o declaraţie pe care am făcut-o ieri, este o anchetă în curs şi, conform legii, nu avem voie să dăm date din dosar. Ce pot să vă spun este că nu avem nimic de ascuns”.

Ce nu vrei să ne spui din nou, tovarăşe Oprea, şi ce ar conta, de fapt, cu adevărat este: de ce le-au trebuit Ministerului de Interne, Poliţiei Române, Poliţiei Capitalei, instituţii care ţi se subordonează direct, două zile pentru a recunoaşte că agentul Gigină era în coloana ta oficială? De ce primele declaraţii verbale ale purtătoarei de cuvânt a Poliţiei Capitalei, Diana Sarca, au fost mincinoase, lăsând de înţeles că acel agent se îndrepta spre un oarecare loc din Bucureşti, pentru a dirija circulaţia? Deci, se pare, generale, că a fost ceva de ascuns.

„Vreau să vă spun că eram la serviciu şi se va dovedi acest lucru. N-am avut nicio zi de concediu în această perioadă şi am muncit foarte mult. Din păcate, tragedia este că un tânăr coleg a murit, se cercetează acest lucru, care era la datorie”.

Da, tragedia este că a murit un poliţist. Aici aveţi dreptate, tovarăşe ministru Oprea. Dar nu mai bine ne-ai spune dumneata ceea ce nu ştim şi ce, de fapt, contează şi ne interesează acum? Acel poliţist chiar trebuia să fie la datorie, în coloana ta oficială, în seara cu pricina? Şi asta pentru că legea nu îţi permite ţie, ministrului vicepremier Gabriel Oprea, aşa cum nu îi permite niciunui alt ministru, să beneficiezi de coloană oficială, decât în situaţii excepţionale. Deci, ce era aşa excepţional în misiunea dumitale din 20 octombrie? Cât despre zilele de concediu şi despre munca multă despre care ne vorbeşti, mai bine te-ai gândi la viaţa poliţistului care s-a încheiat odată cu ultima ta coloană oficială.

„Avem o întâlnire cu parlamentarii, cu deputaţii, este normal. Am vrut să o avem la partid, dar sunt 42 de parlamentari, nu încăpeau în sediul mic. Discutăm”.

Mda. Aş vrea să vă întreb, generale, dacă nu vă e ruşine să ne pomeniţi acum de sediul mic al unui partid şi mai mic? Dar mă abţin. Cred că ştiu şi răspunsul.

„Am dat şi un comunicat aseară în care rămânem... numai puţin să termin. Rămânem în continuare, încă o dată... Viteza o va stabili şi nu este problema mea, ca demnitar, care este viteza. O va stabili Parchetul. Încă o dată: nu avem voie, conform legii, să vorbim despre aspecte ale dosarului penal”.

Da, rămâneţi în continuare. Am înţeles de ieri că nu demisionezi. Ce nu pricep aici e de ce ai folosit pluralul („rămânem în continuare”), când, de fapt, gestul de onoare despre care s-a tot discutat ar fi fost doar ca tu, ministrul de Interne şi vicepremierul României, să-ţi dai demisia. Nu a fost vorba nicio clipă despre mai multe persoane care să plece din sistem, cel puţin nu deocamdată. Deci, fie vorbeşti despre tine, tovarăşe general, la plural, ceea ce, recunosc, nu m-ar mira. Fie faci încă un joc manipulator, prin care să vrei să ne ştergi din minte că, în toată tragedia asta, tu eşti, de fapt, cel de la care trebuie să aşteptăm răspunsurile.

Şi, da, nu este problema generalului viteza cu care se deplasa coloana oficială. Dar, cu riscul de a mă repeta: de ce ai avut nevoie, tovarăşe Oprea, de acea coloană oficială pe care singur o aprobi (aşa cum spune legea)?

„Urgenţa (întrebat în ce misiune urgentă se afla de avea nevoie de coloană oficială - n.r.)... în primul rând, este vorba doar despre un echipaj de Poliţie, pe care l-a avut întotdeauna orice ministru de Interne, sunt norme, sunt instrucţiuni, iar Parchetul, cu celeritate, va stabili cu adevărat adevărul. Încă o dată repet: nu avem nimic de ascuns, eram la serviciu, tragedia este că a murit un coleg în timpul serviciului. Mulţumesc”.

Ei bine, aici apare iar manipularea. Lăsând la o parte incoerenţa, pe care o pun pe seama faptului că nu prea pare să-ţi placă, tovarăşe general, să discuţi cu jurnalişti care îţi şi pun întrebări, dar de unde până unde acel poliţist care a murit în coloana ta oficială făcea parte din „echipajul pe care l-a avut întotdeauna un ministru de Interne”? Despre care echipaj vorbeşti, mai exact? Şi care sunt normele, instrucţiunile care îţi permit ţie, ca ministru, să ai un astfel de echipaj? Şi cum să mai credem noi că Parchetul va stabili „cu celeritate cu adevărat adevărul”, dacă de marţi şi până duminică, instituţiile care îţi sunt încă direct subordonate nu au trimis către procurori actele cerute pentru a se continua ancheta?

Încă o dată, tovarăşul Oprea, repet şi eu: tragedie este că a pierit un poliţist în timpul serviciului. Adevărat. Dar tu, generale, de unde plecai şi unde te duceai, de acel om a trebit să moară în coloana ta oficială? Sau partea penală a tragediei nu te mai interesează?